Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de12.10.2010, sub nr. 7886/99/2010, condamnata D.M. a formulat contestaţie împotriva executării sentinţei penale nr.225 din 23.03.2009 a Tribunalului Iaşi.
În motivarea contestaţiei condamnata a solicitat modificarea obligaţiei de prezentare lunară la Serviciul de Probaţiune, impusă prin sentinţa penală de condamnare, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată, în sensul de a se supune supravegherii, conform programului stabilit de organul de supraveghere, întrucât are oportunitatea de a-şi găsi un loc de muncă în Italia şi de a găsi astfel resurse pentru achitarea prejudiciului cauzat părţii vătămate, la acoperirea căruia a fost obligată prin sentinţa penală de condamnare.
În cauza a fost ataşată din oficiu sentinţa penală nr.225 din 23.03.2009 a Tribunalului Iaşi, însoţită de un referat întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Iaşi, raportul de examinare psihologică nr.1339 întocmit de Centrul de Sănătate Mintală „ DR.Ghelerte” Iaşi, precum şi referatul de evaluare pe perioada supravegherii întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că cererea petentei este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentinţapenală nr.225 din 23.03.2009 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia penală nr.112 din 01.10.2009 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.40 din 12.01.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea inculpatei D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped de disp. art.20 C.penal, raportat la art.174-175 lit.i C.penal, cu aplicarea disp. art.73 lit.b C.penal, art.74 lit.c C.penal raportat la artt.76 lit.b C.penal.
În baza dispoziţiilor art. 86 ind. 1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatei D.M. prin prezenta hotărâre, stabilind termen de încercare de 7(şapte) ani, conform dispoziţiilor art. 86 ind. 2 Cod penal.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicată prin prezenta hotărâre.
În temeiul dispoziţiilor art. 86 ind. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpata D.M. se va supune următoarele măsuri de supraveghere:
– se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea inculpatei, în fiecare zi de vineri de la sfârşitul fiecărei luni calendaristice;
– va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
– va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;
– va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Din raportul de examinare psihologică nr.1339 din 13.10.2010, întocmit de Centrul de Sănătate Mintală „ DR.Ghelerte” Iaşi, rezultă că condamnata D.M. participă cu interes la evaluarea psihologică, manifestând disponibilitate pentru a colabora pe termen lung. Prezintă argumente logice care susţin dorinţa de a avea o activitate remunerată pentru a achita datoriile personale şi pentru a susţine fiicele sale aflate în program educaţional. D.M. este aptă pentru a desfăşura activităţi de supraveghere şi îngrijire la domiciliul persoanelor care au nevoie de însoţitor cu un nivel de socializare adecvat; capacitate de organizare, planificare şi execuţie normal dezvoltate; disponibilitate şi rezistenţă la efort fizic şi psihic; motivaţie corespunzătoare scopului declarat, stabilit pe criterii normale familiale şi personale.
Din referatul de evaluare pe perioada supravegherii, întocmit de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Iaşi, rezultă că la data intrării în supravegherea Serviciului de probaţiune (28.10.2010), în urma evaluării realizate, s-a constatat că persoana supravegheată prezintă un risc scăzut de a comite infracţiuni de acelaşi gen, un risc scăzut pentru siguranţa publică şi un risc scăzut de autovătămare şi sinucidere. Obiectivele stabilite în urma evaluării iniţiale au fost dezvoltarea capacităţii de gestionare a situaţiilor de risc, creşterea gradului de autocontrol şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare socială.
Persoana supravegheată a manifestat până în prezent, în cadrul activităţii de supraveghere, o atitudine cooperantă, respect atât faţă de consilierii de probaţiune cât şi faţă de alte persoane aflate în supraveghere. La începutul perioadei, d-na D. a afirmat că este foarte afectată de infracţiunea comisă, pe care o percepe ca având caracter excepţional, care nu îşi găseşte corespondent în atitudinea şi conduita generală. În cadrul activităţii de supraveghere, D.M. a manifestat calm, echilibru.
Cu ocazia fiecărei întrevederi au fost abordate ariile menţionate, contestatara manifestând interes şi receptivitate faţă de aspectele analizate. Analiza relaţiei tensionate pe care partea vătămată o întreţine şi în prezent cu contestatara a permis acesteia dezvoltarea capacităţii de gestionare a situaţiilor de risc şi de dezvoltare a autocontrolului. Precizează că D.M. manifestă o atitudine responsabilă, implicată, conştientizează necesitatea respectării măsurilor prevăzute de instanţa de judecată şi are interiorizat un sistem de valori prosociale.
Persoana supravegheată a manifestat o preocupare constantă pentru achitarea datoriilor băneşti generate de implicarea penală. Veniturile minime ale familiei sunt îndreptate în acest sens, persoana supravegheată fiind marcată de efectele acestei situaţii asupra propriei familii. Beneficiara declară cu regret că centrarea pe restituirea la timp a banilor determină punerea pe plan secund a nevoilor financiare ale propriilor copii. În acest context, propunerea venită din partea surorii sale, stabilită în Italia, de a o susţine în găsirea unui loc de muncă stabil, este percepută de beneficiară ca fiind o modalitate de achitare a sumelor datorate, dar şi de susţinere financiară a propriei familii.
Se mai menţionează în referat că, în ceea ce priveşte fapta pentru care a fost judecată, D.M. o regretă puternic, fiind foarte afectată de urmările acţiunii sale, ea trăind un puternic sentiment de vinovăţie. Ea apreciază că a săvârşit infracţiunea în condiţiile în care era agresată fizic şi verbal de partea vătămată, dorind să scape de agresiunea exercitată asupra sa. Beneficiara declară că, anterior săvârşirii faptei, partea vătămată a generat şi întreţinut un conflict pe care ea a încercat să-l rezolve şi, ulterior, să-l evite fără a avea rezultatul scontat. Precizează că după săvârşirea faptei, doamna D. i-a dat părţii vătămate o sumă de bani (2150 lei) pentru ca acesta să suporte cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale. Pe fondul puternicului sentiment de vinovăţie, aceasta, din proprie iniţiativă, a îngrijit victima la domiciliul acesteia şi a sprijinit-o în gestionarea unor activităţi casnice. De menţionat că în acest interval, partea vătămată exercita o presiune psihologică asupra contestatoarei, solicitându-i permanent diferite sume de bani şi ameninţând-o cu depunerea unei plângeri penale.
Având în vedere gravitatea faptei săvârşite, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi a solicitat evaluarea persoanei supravegheate în vederea aprecierii capacităţii de a lucra în situaţii noi generatoare de stres. Concluziile raportului de examinare psihologică nr. 1339, emis de Centrul de Sănătate Mintală „Dr. Ghellerter” Iaşi, o declară aptă pentru a desfăşura activităţi de supraveghere şi îngrijire la domiciliul persoanelor care au nevoie de însoţitor. Beneficiara prezintă un nivel de socializare adecvat; capacitate de organizare, planificare şi execuţie normal dezvoltate; disponibilitate şi rezistenţă la efort fizic şi psihic; nivel motivaţional optim scopului declarat, stabilit pe criterii normale familiale şi personale; susţinere extrem de importantă din partea rudelor apropiate în intenţia de a desfăşura activităţi lucrative.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că petenta condamnată are o soră care desfăşoară activităţi lucrative în Italia, aceasta luându-şi angajamentul de a face demersurile necesare pentru ca contestatoarea să-şi găsească un loc de muncă în ţara de reşedinţă.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine că, în raport de rezultatele pozitive obţinute până în prezent în cadrul supravegherii şi de atitudinea responsabilă a condamnatei, se constată că prezentarea în continuare a acesteia lunar la Serviciul de Probaţiune, astfel cum această măsură a fost stabilită prin sentinţa de condamnare, nu se mai justifică, fiind necesară asigurarea unei mai mari flexibilităţi a programului de supraveghere, în funcţie de evoluţia condamnatului dar şi de obiectivele programului de supraveghere iniţiat de Serviciul de Probaţiune, în calitate de organ desemnat cu supravegherea condamnatei.
Faţă de considerentele ce preced, instanţa constată că în cauză s-a ivit un veritabil impediment la executare, în sensul art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, existând riscul ca supravegherea să fie deturnată de la scopul ei principal (reintegrarea socială a persoanei condamnate) şi să conducă la un efect contrar acestuia ( în cazul în care condamnata nu va identifica în comunitatea locală resurse pentru plata sumelor la care a fost obligată prin hotărârea de condamnare, fără a pune în pericol familia din care face parte).
Pe cale de consecinţă, instanţa urmează să admită contestaţia la executare şi să modifice în parte măsura de supraveghere prevăzută la art. 863 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, stabilită în sarcina condamnatei D.M., prin sentinţa penală nr.225 din 02.04.2009 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia penală nr.112 din 01.10.2009 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.40 din 12.01.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că obligă condamnata, pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, conform programului de supraveghere şi la datele stabilite de acesta, măsura fiind de natură a oferi serviciului de probaţiune posibilitatea de a stimula procesul de reintegrare socială a persoanei condamnate, inclusiv prin recompensarea menţiunii unui comportament pozitiv.
