Prin Decizia penală nr. 303/R din 24.09.2008 a fost admis recursul inculpatului G.G.C. împotriva încheierii de şedinţă din 30.07.2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate invocată de acesta prin apărător şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
S-a arătat de instanţa de fond că la acel moment judecătorul nu putea sesiza Curtea Constituţională întrucât dosarul se afla la urmărire penală. Termenul folosit în procedura penală este „instanţa cu privire la cel care sesizează Curtea Constituţională” ori cererea de arestare preventivă este soluţionată de judecător, nu de instanţă.
Inculpatul cerea suspendarea judecării cererii de arestare preventivă şi sesizarea .
Tribunalul a admis recursul inculpatului şi, rejudecînd, în temeiul art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 sesizează Curtea Constituţională cu privire la art. 149 ind.1 alin.3 Cod procedură penală criticat ca neconstituţional de către apărătorul inculpatului.
S-a constatat că instanţa poate sesiza Curtea Constituţională şi să respingă excepţiile invocate doar în cazurile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
