În aceste condiţii, folosirea unor fonduri proprii ale societăţii de către asociatul unic poate fi privită ca folosirea fondurilor proprii cu consecinţe asupra ambelor patrimonii.
Transferul de sume de bani efectuat de către o societatea comercială cu răspundere limitată şi asociat unic către altă societate nu realizează un caracter ilicit şi nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.
De asemenea, pentru efectuarea lor nu este necesară cuprinderea operaţiunilor în obiectul de activitate, nefiind vorba de societăţi financiar-bancare şi nici forma scrisă, astfel de împrumuturi fiind expresia manifestării principiului libertăţii contractuale.
Prin sentinţa penală 180/2005 Judecătoria Râmnicu – Sărat a condamnat pe inculpaţii G.N. şi V.V. şi N.V. printre altele, pe primii doi inculpaţi pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de delapidare prev.de art. 26 rap.la art. 215/1 alin.1 C.p., iar pe cel
de-al treilea inculpat pentru infracţiunea de delapidare prev.de art. 215/1 rap.la art.275 din Legea 31/1990.
În motivarea soluţiei de condamnare pentru aceste infracţiuni instanţa de fond a retinut că, prin două ordine de plată, societatea comercială administrată de inculpatul N.M. la care acesta era şi asociat unic, a transferat anumite sume de bani în contul societăţii administrate de inculpaţii G.N. şi V.V. fără ca între aceştia să existe raporturi comerciale care să justifice efectuarea acestor „plăţi”.
S-a considerat că în acest fel inculpatul N.M. a diminuat în mod fraudulos patrimoniul societăţii administrate, faptă la care ceilalţi doi inculpaţi sunt complici.
În apărare, inculpaţii au susţinut că sumele respective au constituit de fapt “împrumuturi”, chiar dacă nu fost făcute în formă scrisă.
Această condamnare a fost menţinută şi de instanţa de apel.
Apreciind întemeiate recursurile inculpaţilor, Curtea a considerat că în cauză nu poate fi vorba de săvârşirea vreunei fapte penale, nerestituirea sumelor transferate reprezentând un litigiu civil.
Astfel, s-a constatat că într-adevăr inculpatul N.M. în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. Prod Com SRL Râmnicu –Sărat, a transferat din contul societăţii sale în contul societăţii inculpatului sumele de 230.000.000 lei (ROL) şi respectiv 110.000.000 lei (ROL), înregistrând operatiunile în contabilitate.
S-a considerat însă că, dată fiind confuziunea ce operează între patrimoniile societăţii şi asociatului unic, folosirea unor fonduri ale societăţii de către asoiatul unic echivalează cu folosirea propriilor fonduri, fapt care, în mod evident este permis şi care nu poate fi asimilat unei infracţiuni.
În consecinţă, pentru această infracţiune reţinută în sarcina celor trei inculpaţi (coautorat sau complicitate), Curtea a dispus achitarea conform art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b C.p.p., lăsându-se nesoluţionată acţiunea civilă cu consecinţa înlăturării sechestrului asigurator instituit de organele de poliţie asupra unor bunuri aparţinând inculpaţilor..
