Asupra apelului de faţă:
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1268/2014 pronunţată de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S.D.P.Z. T.S., în numele şi pentru membrii de sindicat J.R., S.E., B.I., în contradictoriu cu pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ „K.D.” M..
A fost obligată pârâta să procedeze la calcularea şi acordarea salariului de bază cuvenit membrilor de sindicat J.R., S.E., B.I., pentru perioada de timp începând cu luna iunie 2011 şi până în prezent, prin luarea în considerare a salariului de încadrare a angajaţilor din luna decembrie 2009 (prevăzut în O.G. nr.10/2008) la care să se adauge suma aferentă gradaţiilor corespunzătoare tranşelor de vechime, iar în cazul trecerii la o altă tranşă de vechime, la salariul de bază astfel constituit să se aplice noua gradaţie.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat sumele de bani constând în diferenţele existente între salariul lunar încasat începând cu luna iunie 2011 – până în prezent şi salariul lunar cuvenit pentru aceeaşi perioadă, conform modalităţii de calcul anterior menţionată, sumele urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, de la data scadentă a obligaţiei de plată a fiecărui salariu şi până la data achitării integrale a debitului.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat dobânda legală aferentă diferenţelor salariale datorate, dobândă calculată de la data scadentă a obligaţiei de plată a fiecărui salariu şi până la data achitării integrale a debitului.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Din adeverinţa de salarizare a angajaţilor rezultă că aceştia au beneficiat în anul 2011 de un salariu de bază în cuantum de 670 lei lunar; în anul 2012 de un salariu de bază în cuantum de 756 lei lunar; în anul 2013 de un salariu de bază în cuantum de 800 lei lunar; în anul 2014 de un salariu de bază în cuantum de 900 lei lunar.
În salariul de bază al membrilor de sindicat a fost inclus sporul de vechime de 10%, conform celor atestate de adeverinţa de la fila 60.
La solicitarea instanţei, pârâta a indicat cuantumul salariului de încadrare al salariaţilor din luna decembrie 2009, acesta fiind de 675 lei. Sporul de vechime în muncă pe care îl încasau salariaţii în decembrie 2009 era de 101 lei. Salariul de bază acordat în anul 2010 a fost de 776 lei în cuantumul acestuia fiind inclus şi sporul de vechime.
Din adeverinţele depuse la dosarul cauzei rezultă că salariul de bază al angajaţilor în anul 2011 a fost mai mic decât salariului de bază acordat în anul 2010, deci pârâta nu a fixat noul salariu de bază având în vedere salariul de încadrare din decembrie 2009 la care să adauge sporul de vechime în muncă şi toate celelalte majorări ulterioare.
În drept, cuantumul salariului de bază pentru personalul nedidactic s-a stabilit şi acordat, până la data de 01.01.2010 conform prevederilor H.G. nr. 281/1993, ale O.U.G. nr. 24/2000 şi ale O.G. nr.10/2008. Prevederile actelor normative anterior indicate stipulau că salariul personalului din unităţile bugetare era format din „salariul de bază” la care se adăuga „sporul de vechime” (art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 281-1993; art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 24/2000). În anul 2009, salariul de bază pentru personalul nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier, muncitor necalificat era stabilit între limitele minime şi maxime (641 lei şi 675 lei) prevăzute în anexa nr. V -2b la OG nr. 10/2008.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 (anume data de 01.01.2010), toate actele normative mai sus indicate au fost abrogate, noua lege instituind noi reglementări privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Faţă de reglementările Legii nr. 330/2009, instanţa a reţinut că, începând din data de 01.01.2010 sporul de vechime nu se mai acordă în mod distinct, adăugat la salariul de bază, ci acesta este inclus în suma ce constituie salariul de bază. În plus, legiuitorul a stipulat în mod expres că noul salariu de bază, stabilit şi acordat începând cu data de 01.01.2010 se compune din vechiul salariu de încadrare avut în decembrie 2009 (în speţă cel prevăzut de O.G. nr. 10/2008) la care se adaugă sporul de vechime în muncă corespunzător tranşei de vechime avută.
Noţiunea de spor de vechime a fost înlocuită începând din 01.01.2010 cu cea de „gradaţie corespunzătoare tranşei de vechime” stipulată de art. 16 din Legea nr. 330/2009.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010. De la data de 01.01.2011 salarizarea personalului bugetar s-a făcut conform prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit art. 1 din legea nr. 285/2010: (5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010**) privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Normele legale ulterioare, care au reglementat stabilirea salariilor în domeniul bugetar au prevăzut acelaşi principiu de menţinere a salariului pentru anul următor la acelaşi nivel cu salariul din luna decembrie a anului anterior (art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012 şi art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013).
Din toate dispoziţiile legale sus citate instanţa a reţinut că, pentru personalul nedidactic din învăţământ, cuantumul salariului de bază se stabileşte utilizând salariul de încadrare prevăzut în O.G. nr. 10/2008, la care se adaugă sporul pentru vechime în muncă corespunzător tranşei de vechime avută. În cazul în care, pe parcursul anului, personalul nedidactic trece la o altă tranşă de vechime în muncă, la salariul de bază astfel constituit, se va aplica numărul de clase prevăzute la art. 11 din Legea nr. 284/2010 corespunzător gradaţiei pe care angajatul urmează să o primească. Astfel, la trecerea în altă tranşă de vechime în muncă, clasele corespunzătoare se aplică la salariul de bază constituit din salariul de încadrare prevăzut în O.G. nr. 10/2008 la care se adaugă procentele deţinute până la apariţia Legii nr. 284/2010.
Metodologia de calcul este prevăzută în OMMFPS nr. 42/77/13.01.2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Dacă salariul de bază astfel calculat este mai mic decât salariul minim de bază brut garantat în plată, se acordă cuantumul salariului minim garantat.
Este neîntemeiată pretenţia de stabilire a nivelului salariului de încadrare la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. În acest sens, instanţa a reţinut că toate actele normative indicate de reclamant cu privire la nivelul minim al salariului pentru perioada de timp ce face obiectul acţiunii, au în vedere cuantumul salariului de bază (salariu care include şi suma aferentă tranşei de vechime-astfel cum s-a arătat anterior), iar nu cuantumul salariului de încadrare (ca punct de pornire în calculul salariului de bază). Or, în speţă, din chiar adeverinţa anexată de reclamant cererii de chemare în judecată, rezultă că salariul de bază lunar acordat membrilor de sindicat pentru perioada de timp ce face obiectul cauzei a fost mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Ca urmare această pretenţie a reclamantului a fost respinsă de către instanţă.
Cererea ce priveşte însă determinarea corectă a salariului de bază potrivit încadrării şi acordarea tranşelor de vechime în muncă, ca procent din salariul de bază, cu adăugarea acestui spor, este întemeiată.
În sensul anterior precizat, instanţa a constatat că partea pârâtă nu a calculat salariul de bază al angajaţilor prin luarea în considerare a salariului de încadrare al acestora din luna decembrie 2009 (prevăzut în O.G. nr. 10/2008) la care să adauge suma aferentă gradaţiilor corespunzătoare tranşei de vechime. Deşi cuantumul salariului de bază indicat în adeverinţele depuse la dosar este peste limita minimă a salariului de bază minim brut pe ţară, totuşi pârâta nu a stabilit salariul lunar al angajaţilor, începând din ianuarie 2011 prin menţinerea cuantumului salariului de încadrare din luna decembrie 2009, respectiv luna octombrie 2010 (astfel cum stipulează prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 şi respectiv art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010) şi nu a acordat tranşele de vechime ca procent din salariul iniţial de încadrare, prin adăugare la acesta.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta Şcoala Gimnazială „K.D.” cu sediul în M. criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru faptul că prima instanţă nu a avut în vedere că în respectarea principiului ierarhiei actelor normative, o lege nu poate fi modificată prin acte normative care în ierarhie se situează pe un nivel inferior (ex. H.G. sau Ordin al Ministrului).
Se mai arată că în salariile de bază ale reclamantelor, care ocupă funcţii de execuţie este inclus şi sporul de vechime în muncă la cuantumul avut în luna decembrie 2009. În situaţia în care în cursul anului, personalul de conducere şi execuţie îndeplineşte condiţiile pentru trecerea într-o altă tranşă de vechime, se acordă tranşa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcţiei din luna decembrie 2009. Practic prin „voinţa legiuitorului” s-a cuprins sporul de vechime în muncă în salariile de bază începând cu 1 ianuarie 2010. Sistemul de salarizare al cadrelor didactice este stabilit prin lege şi în acest caz nu se aplică dispoziţiile din Contractul colectiv de muncă. Mai multe se arată în cuprinsul motivelor de apel că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că apelul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis iar sentinţa primei instanţe va fi schimbată în tot în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut în mod eronat starea de fapt şi a procedând la aplicarea greşită a textelor de lege incidente în cauză.
Astfel, prima instanţă a obligat pârâta să procedeze la calcularea şi acordarea salariului de bază pentru reclamante, începând cu data de 01.06.2011 şi până în prezent cu luarea în considerare a salariului de încadrare a angajaţilor din luna decembrie 2009 aşa cum a fost stabilit prin O.G. nr. 10/2008, la care să se adauge suma aferentă gradaţiilor corespunzătoare tranşelor de vechime, iar în cazul trecerii la o altă tranşă de vechime să se aplice o nouă gradaţie la salariul de bază astfel constituit. Instanţa a mai obligat pârâta la plata către reclamante a diferenţei drepturilor salariale rezultate ca urmare a calculării greşite a acestora, din anul 2011 şi până în prezent.
Instanţa de fond şi-a întemeiat întregul raţionament pe faptul că salariul de bază al reclamantelor a fost mai mic în anul 2011 decât salariul de bază pe care l-au încasat în anul 2010. Salariul reclamantelor a fost stabilit în cursul anului 2009 potrivit reglementărilor H.G. nr. 281/1993, O.U.G. nr. 24/200 şi O.G. nr. 10/2008.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 de la 1.01.2010 au fost aplicate dispoziţiile art. 30 din această lege, care prevedea că începând cu 1 ianuarie sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât la personalul de execuţie cât şi pentru funcţiile de conducere. În continuare instanţa de fond a mai reţinut că începând cu luna ianuarie a anului 2011 reclamantele au încasat un salariu mai mic decât cel din anul 2010 aplicându-se în mod incorect dispoziţiile Legii nr. 284/2010 şi nr. 285/2010. Normele legale ulterioare, care au reglementat stabilirea salariilor în domeniul bugetar au prevăzut acelaşi principiu de menţinere pentru anul următor la acelaşi nivel cu salariul din luna decembrie a anului anterior. În concluzie instanţa de fond a arătat că salariul reclamantelor ar fi trebuit să cuprindă salariul de bază la care să fie adăugat sporul de vechime din anul 2009 corespunzător tranşei de vechime în muncă avut potrivit O.G. nr. 10/2008.
Într-adevăr cuantumul salariului de bază pentru personalul nedidactic s-a stabilit utilizând salariul de încadrare prevăzut în O.G. nr. 10/2008 la care s-a adăugat sporul de vechime în muncă corespunzător tranşei de vechime avută. Dacă după această modalitate de calcul a salariului rezultă un cuantum al salariului mai mic decât salariul minim de bază brut pe ţară garantat în plată, stabilit pe anul 2010 prin H.G. nr. 1051/2008 se acordă acesta din urmă.
Reclamantele au primit salariu diminuat în anul 2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 prin care s-au diminuat salariile personalului plătit din fonduri publice cu 25 %. Începând cu 01.01.2011 s-a recuperat o parte din diminuarea salariului intervenită în cursul anului 2010, majorându-se cu 15 %.
După cum se poate constata din înscrisul depus la dosar la fila 51 şi 52 din dosarul de apel, relevând de altfel în soluţionarea cauzei, reclamanta J.R. a avut în cursul lunii decembrie 2009 un salariu de 675 lei. În anul 2010 i s-a inclus sporul de vechime în salariu şi a obţinut un salariu de 776 lei. În anul 2010 în cursul lunii iulie cât a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 s-a diminuat salariul cu 25 % şi a avut un salariu de 669 lei. Pentru anul 2012 a avut salariul de 756 lei, adică după recuperarea diminuării aplicate prin Legea nr. 118/2010. Din 01.01.2013 reclamanta şi-a desfăşurat activitatea cu program redus de 6 ore şi întrucât nu avea normă întreagă nu i se puteau aplica dispoziţiile din lege cu privire la acordarea salariului minim pe economie şi nici nu putea fi acordat salariul integral ca pentru activitatea prestată în condiţii de 8 ore.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta S.E. acesta a fost încadrată în data de 01.08.2010 şi prin urmare nu se poate raporta la salariul avut în cursul lunii decembrie 2009 iar pentru reclamanta B.I. se poartă aceiaşi discuţie şi anume că a fost angajată la data de 14.11.2012 şi lucrează cu jumătate de normă.
Prin urmare reclamantele nu au făcut dovada faptului că salariul de încadrare al lor a fost stabilit greşit şi aplicarea legilor de salarizare a fost eronat şi incorect făcută, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este nefondată şi în consecinţă trebuia respinsă.
Faţă de toate aceste considerente instanţa va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1268/2014 pronunţată de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S.D.P.Z. T.S., în numele şi pentru membrii de sindicat J.R., S.E., B.I., în contradictoriu cu pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ „K.D.” M..
A fost obligată pârâta să procedeze la calcularea şi acordarea salariului de bază cuvenit membrilor de sindicat J.R., S.E., B.I., pentru perioada de timp începând cu luna iunie 2011 şi până în prezent, prin luarea în considerare a salariului de încadrare a angajaţilor din luna decembrie 2009 (prevăzut în O.G. nr.10/2008) la care să se adauge suma aferentă gradaţiilor corespunzătoare tranşelor de vechime, iar în cazul trecerii la o altă tranşă de vechime, la salariul de bază astfel constituit să se aplice noua gradaţie.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat sumele de bani constând în diferenţele existente între salariul lunar încasat începând cu luna iunie 2011 – până în prezent şi salariul lunar cuvenit pentru aceeaşi perioadă, conform modalităţii de calcul anterior menţionată, sumele urmând a fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie, de la data scadentă a obligaţiei de plată a fiecărui salariu şi până la data achitării integrale a debitului.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat dobânda legală aferentă diferenţelor salariale datorate, dobândă calculată de la data scadentă a obligaţiei de plată a fiecărui salariu şi până la data achitării integrale a debitului.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Din adeverinţa de salarizare a angajaţilor rezultă că aceştia au beneficiat în anul 2011 de un salariu de bază în cuantum de 670 lei lunar; în anul 2012 de un salariu de bază în cuantum de 756 lei lunar; în anul 2013 de un salariu de bază în cuantum de 800 lei lunar; în anul 2014 de un salariu de bază în cuantum de 900 lei lunar.
În salariul de bază al membrilor de sindicat a fost inclus sporul de vechime de 10%, conform celor atestate de adeverinţa de la fila 60.
La solicitarea instanţei, pârâta a indicat cuantumul salariului de încadrare al salariaţilor din luna decembrie 2009, acesta fiind de 675 lei. Sporul de vechime în muncă pe care îl încasau salariaţii în decembrie 2009 era de 101 lei. Salariul de bază acordat în anul 2010 a fost de 776 lei în cuantumul acestuia fiind inclus şi sporul de vechime.
Din adeverinţele depuse la dosarul cauzei rezultă că salariul de bază al angajaţilor în anul 2011 a fost mai mic decât salariului de bază acordat în anul 2010, deci pârâta nu a fixat noul salariu de bază având în vedere salariul de încadrare din decembrie 2009 la care să adauge sporul de vechime în muncă şi toate celelalte majorări ulterioare.
În drept, cuantumul salariului de bază pentru personalul nedidactic s-a stabilit şi acordat, până la data de 01.01.2010 conform prevederilor H.G. nr. 281/1993, ale O.U.G. nr. 24/2000 şi ale O.G. nr.10/2008. Prevederile actelor normative anterior indicate stipulau că salariul personalului din unităţile bugetare era format din „salariul de bază” la care se adăuga „sporul de vechime” (art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 281-1993; art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 24/2000). În anul 2009, salariul de bază pentru personalul nedidactic încadrat pe funcţiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier, muncitor necalificat era stabilit între limitele minime şi maxime (641 lei şi 675 lei) prevăzute în anexa nr. V -2b la OG nr. 10/2008.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 (anume data de 01.01.2010), toate actele normative mai sus indicate au fost abrogate, noua lege instituind noi reglementări privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Faţă de reglementările Legii nr. 330/2009, instanţa a reţinut că, începând din data de 01.01.2010 sporul de vechime nu se mai acordă în mod distinct, adăugat la salariul de bază, ci acesta este inclus în suma ce constituie salariul de bază. În plus, legiuitorul a stipulat în mod expres că noul salariu de bază, stabilit şi acordat începând cu data de 01.01.2010 se compune din vechiul salariu de încadrare avut în decembrie 2009 (în speţă cel prevăzut de O.G. nr. 10/2008) la care se adaugă sporul de vechime în muncă corespunzător tranşei de vechime avută.
Noţiunea de spor de vechime a fost înlocuită începând din 01.01.2010 cu cea de „gradaţie corespunzătoare tranşei de vechime” stipulată de art. 16 din Legea nr. 330/2009.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010. De la data de 01.01.2011 salarizarea personalului bugetar s-a făcut conform prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit art. 1 din legea nr. 285/2010: (5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009*) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010**) privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009*), cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Normele legale ulterioare, care au reglementat stabilirea salariilor în domeniul bugetar au prevăzut acelaşi principiu de menţinere a salariului pentru anul următor la acelaşi nivel cu salariul din luna decembrie a anului anterior (art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012 şi art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013).
Din toate dispoziţiile legale sus citate instanţa a reţinut că, pentru personalul nedidactic din învăţământ, cuantumul salariului de bază se stabileşte utilizând salariul de încadrare prevăzut în O.G. nr. 10/2008, la care se adaugă sporul pentru vechime în muncă corespunzător tranşei de vechime avută. În cazul în care, pe parcursul anului, personalul nedidactic trece la o altă tranşă de vechime în muncă, la salariul de bază astfel constituit, se va aplica numărul de clase prevăzute la art. 11 din Legea nr. 284/2010 corespunzător gradaţiei pe care angajatul urmează să o primească. Astfel, la trecerea în altă tranşă de vechime în muncă, clasele corespunzătoare se aplică la salariul de bază constituit din salariul de încadrare prevăzut în O.G. nr. 10/2008 la care se adaugă procentele deţinute până la apariţia Legii nr. 284/2010.
Metodologia de calcul este prevăzută în OMMFPS nr. 42/77/13.01.2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Dacă salariul de bază astfel calculat este mai mic decât salariul minim de bază brut garantat în plată, se acordă cuantumul salariului minim garantat.
Este neîntemeiată pretenţia de stabilire a nivelului salariului de încadrare la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată. În acest sens, instanţa a reţinut că toate actele normative indicate de reclamant cu privire la nivelul minim al salariului pentru perioada de timp ce face obiectul acţiunii, au în vedere cuantumul salariului de bază (salariu care include şi suma aferentă tranşei de vechime-astfel cum s-a arătat anterior), iar nu cuantumul salariului de încadrare (ca punct de pornire în calculul salariului de bază). Or, în speţă, din chiar adeverinţa anexată de reclamant cererii de chemare în judecată, rezultă că salariul de bază lunar acordat membrilor de sindicat pentru perioada de timp ce face obiectul cauzei a fost mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Ca urmare această pretenţie a reclamantului a fost respinsă de către instanţă.
Cererea ce priveşte însă determinarea corectă a salariului de bază potrivit încadrării şi acordarea tranşelor de vechime în muncă, ca procent din salariul de bază, cu adăugarea acestui spor, este întemeiată.
În sensul anterior precizat, instanţa a constatat că partea pârâtă nu a calculat salariul de bază al angajaţilor prin luarea în considerare a salariului de încadrare al acestora din luna decembrie 2009 (prevăzut în O.G. nr. 10/2008) la care să adauge suma aferentă gradaţiilor corespunzătoare tranşei de vechime. Deşi cuantumul salariului de bază indicat în adeverinţele depuse la dosar este peste limita minimă a salariului de bază minim brut pe ţară, totuşi pârâta nu a stabilit salariul lunar al angajaţilor, începând din ianuarie 2011 prin menţinerea cuantumului salariului de încadrare din luna decembrie 2009, respectiv luna octombrie 2010 (astfel cum stipulează prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 şi respectiv art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010) şi nu a acordat tranşele de vechime ca procent din salariul iniţial de încadrare, prin adăugare la acesta.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta Şcoala Gimnazială „K.D.” cu sediul în M. criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru faptul că prima instanţă nu a avut în vedere că în respectarea principiului ierarhiei actelor normative, o lege nu poate fi modificată prin acte normative care în ierarhie se situează pe un nivel inferior (ex. H.G. sau Ordin al Ministrului).
Se mai arată că în salariile de bază ale reclamantelor, care ocupă funcţii de execuţie este inclus şi sporul de vechime în muncă la cuantumul avut în luna decembrie 2009. În situaţia în care în cursul anului, personalul de conducere şi execuţie îndeplineşte condiţiile pentru trecerea într-o altă tranşă de vechime, se acordă tranşa corespunzătoare vechimii prin aplicarea procentului la salariul de bază aferent funcţiei din luna decembrie 2009. Practic prin „voinţa legiuitorului” s-a cuprins sporul de vechime în muncă în salariile de bază începând cu 1 ianuarie 2010. Sistemul de salarizare al cadrelor didactice este stabilit prin lege şi în acest caz nu se aplică dispoziţiile din Contractul colectiv de muncă. Mai multe se arată în cuprinsul motivelor de apel că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că apelul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis iar sentinţa primei instanţe va fi schimbată în tot în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut în mod eronat starea de fapt şi a procedând la aplicarea greşită a textelor de lege incidente în cauză.
Astfel, prima instanţă a obligat pârâta să procedeze la calcularea şi acordarea salariului de bază pentru reclamante, începând cu data de 01.06.2011 şi până în prezent cu luarea în considerare a salariului de încadrare a angajaţilor din luna decembrie 2009 aşa cum a fost stabilit prin O.G. nr. 10/2008, la care să se adauge suma aferentă gradaţiilor corespunzătoare tranşelor de vechime, iar în cazul trecerii la o altă tranşă de vechime să se aplice o nouă gradaţie la salariul de bază astfel constituit. Instanţa a mai obligat pârâta la plata către reclamante a diferenţei drepturilor salariale rezultate ca urmare a calculării greşite a acestora, din anul 2011 şi până în prezent.
Instanţa de fond şi-a întemeiat întregul raţionament pe faptul că salariul de bază al reclamantelor a fost mai mic în anul 2011 decât salariul de bază pe care l-au încasat în anul 2010. Salariul reclamantelor a fost stabilit în cursul anului 2009 potrivit reglementărilor H.G. nr. 281/1993, O.U.G. nr. 24/200 şi O.G. nr. 10/2008.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 de la 1.01.2010 au fost aplicate dispoziţiile art. 30 din această lege, care prevedea că începând cu 1 ianuarie sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului şi după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât la personalul de execuţie cât şi pentru funcţiile de conducere. În continuare instanţa de fond a mai reţinut că începând cu luna ianuarie a anului 2011 reclamantele au încasat un salariu mai mic decât cel din anul 2010 aplicându-se în mod incorect dispoziţiile Legii nr. 284/2010 şi nr. 285/2010. Normele legale ulterioare, care au reglementat stabilirea salariilor în domeniul bugetar au prevăzut acelaşi principiu de menţinere pentru anul următor la acelaşi nivel cu salariul din luna decembrie a anului anterior. În concluzie instanţa de fond a arătat că salariul reclamantelor ar fi trebuit să cuprindă salariul de bază la care să fie adăugat sporul de vechime din anul 2009 corespunzător tranşei de vechime în muncă avut potrivit O.G. nr. 10/2008.
Într-adevăr cuantumul salariului de bază pentru personalul nedidactic s-a stabilit utilizând salariul de încadrare prevăzut în O.G. nr. 10/2008 la care s-a adăugat sporul de vechime în muncă corespunzător tranşei de vechime avută. Dacă după această modalitate de calcul a salariului rezultă un cuantum al salariului mai mic decât salariul minim de bază brut pe ţară garantat în plată, stabilit pe anul 2010 prin H.G. nr. 1051/2008 se acordă acesta din urmă.
Reclamantele au primit salariu diminuat în anul 2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 prin care s-au diminuat salariile personalului plătit din fonduri publice cu 25 %. Începând cu 01.01.2011 s-a recuperat o parte din diminuarea salariului intervenită în cursul anului 2010, majorându-se cu 15 %.
După cum se poate constata din înscrisul depus la dosar la fila 51 şi 52 din dosarul de apel, relevând de altfel în soluţionarea cauzei, reclamanta J.R. a avut în cursul lunii decembrie 2009 un salariu de 675 lei. În anul 2010 i s-a inclus sporul de vechime în salariu şi a obţinut un salariu de 776 lei. În anul 2010 în cursul lunii iulie cât a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 s-a diminuat salariul cu 25 % şi a avut un salariu de 669 lei. Pentru anul 2012 a avut salariul de 756 lei, adică după recuperarea diminuării aplicate prin Legea nr. 118/2010. Din 01.01.2013 reclamanta şi-a desfăşurat activitatea cu program redus de 6 ore şi întrucât nu avea normă întreagă nu i se puteau aplica dispoziţiile din lege cu privire la acordarea salariului minim pe economie şi nici nu putea fi acordat salariul integral ca pentru activitatea prestată în condiţii de 8 ore.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta S.E. acesta a fost încadrată în data de 01.08.2010 şi prin urmare nu se poate raporta la salariul avut în cursul lunii decembrie 2009 iar pentru reclamanta B.I. se poartă aceiaşi discuţie şi anume că a fost angajată la data de 14.11.2012 şi lucrează cu jumătate de normă.
Prin urmare reclamantele nu au făcut dovada faptului că salariul de încadrare al lor a fost stabilit greşit şi aplicarea legilor de salarizare a fost eronat şi incorect făcută, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este nefondată şi în consecinţă trebuia respinsă.
Faţă de toate aceste considerente instanţa va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
