Art. 689 C.pr.civ.
Dreptul de folosinţă al locatorului este un drept de creanţă şi nu un drept real. Fiind un drept de creanţă, el nu se află sub incidenţa art. 689 alin.2 pct.3 adică nu conferă un drept de preferinţă asupra bunului urmărit şi conservat în condiţiile legii, deoarece drepturile de preferinţă sunt numai drepturi reale.
Decizia nr. 55/A/27.01.2015 – Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
BEJ a solicitat instanţei încuviinţarea cererii de intervenţie în executarea silită în dosarul execuţional 481/2013 a creditoarei SC H.D.SRL în contradictoriu cu debitoarea SC H SA .
Judecătoria Caransebeş, prin sentinţa civila nr.2015/09.10.2014, a respins cererea de intervenţie în executarea silită formulată de creditoarea SC H.D. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC H SA, reţinând că titlurile creditoarei, constând în contracte de subînchiriere, nu stabilesc în sarcina debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar debitoarea contestă suma de bani solicitată de reclamantă.
Conform art 689 cod proc. civilă pot interveni în executarea silită creditorii care au un titlu executoriu, creditorii care au luat masuri asiguratorii asupra bunurilor, creditorii care au un drept real de garanţie sau un drept de preferinţă asupra bunului urmărit, creditorii chirografari.
Conform art 691 pct 4 cod proc. civilă dacă creditorii care au formulat cerere de intervenţie nu au titlu executoriu, instanţa va convoca debitorul pentru recunoaşterea de către debitor a creanţelor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea SC H.D. SRL.
În considerentele deciziei pronunţate, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că toată discuţia juridică se reduce, în realitate, la stabilirea situaţiei în care se află apelanta, şi anume cea consemnată de prima instanţă prin sentinţă, adică art. 689 alin.2 pct.1, creditor care are un titlu executoriu contra debitorului sau că, astfel cum susţine prin apel, ea se află în situaţia prev. de art. 689 alin.2 pct.3, având un drept de preferinţă asupra bunului urmărit şi conservat în condiţiile legii.
Prima instanţă a reţinut că apelanta nu are un titlu executoriu şi apelanta nu contestă acest aspect, ci doar arată că are un drept de preferinţă dat de contractele de închiriere înscrise în Cartea Funciară.
Aşadar, tribunalul a analizat dreptul rezultat din contractele de închiriere invocate. În acest sens, analizând contractele de subînchiriere 100/2001, 101/2001, 114/2001 şi 117/2001 rezultă că au fost încheiate între SC G. L. SRL şi SC RR T SRL în 2001 şi preluate de reclamanta SC H.D. SRL şi pârâta SC H. SA la o dată neprecizată, iar prin acordurile 7284 şi 7285/2008 pârâta SC H SA recunoaşte în totalitate contractele de subînchiriere încheiate între SC G. L. SRL şi SC RR T SRL şi se obligă la preluarea contractelor de subînchiriere în cazul rezilierii contractului de locaţie dintre SC H SA şi SC GL SRL.
Aceste contracte prevăd dreptul apelantei de locaţiune asupra unor încăperi din imobilul supus executării silite, contra unei sume de bani deja plătite. Aşadar, apelanta, înscriind în cartea funciară contractele, şi-a conservat dreptul de locaţiune.
Locaţiunea este un contract creator de drepturi obligaţionale. De aici rezultă că dreptul de folosinţă al locatorului este un drept de creanţă şi nu un drept real, cum încearcă să demonstreze apelanta. Fiind un drept de creanţă, el nu se află sub incidenţa art. 689 alin.2 pct.3 adică având un drept de preferinţă asupra bunului urmărit şi conservat în condiţiile legii, deoarece drepturile de preferinţă sunt numai drepturi reale- uz, uzufruct, habitaţie, superficie şi servitute. Acesta este motivul pentru care nici executorul judecătoresc nu a făcut, în publicaţia de vânzare, menţiunea prev. de art. 838 pct.h C.proc.civ. dar tot acesta este şi motivul pentru care apelanta nu va putea avea calitatea de intervenient în executarea silită asupra imobilului.
Este real că dreptul apelantei este opozabil faţă de terţi, fiind înscris în cartea funciară, dar această caracteristică nu are relevanţă sub aspectul participării sale în calitate de intervenient în executarea silită a imobilului asupra căruia poartă.
Având în vedere aceste considerente de drept şi de fapt, Tribunalul a respins apelul declarat de apelanta SC HD SRL împotriva sentinţei civile nr.2015/2014, pronunţata de Judecătoria Caransebeş.
