SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. RĂSPUNDEREA ADMINISTRATORULUI STATUTAR NU POATE FI ANTRENATĂ DACĂ NU EXISTĂ RAPORT DE CAUZALITATE ÎNTRE FAPTELE IMPUTATE ADMINISTRATORULUI PRIN CEREREA LICHIDATORULUI ÎNTEMEIATĂ PE ART.138 DIN LEGEA NR.85/2006 ŞI STAREA DE INSOLVENŢĂ A DEBITOAREI.
– art.138 lit.d şi e din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.307/C/16.05.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Constată că prin SENTINŢA nr.1188/F/2011, Tribunalul B. a admis în parte cererea formulată în temeiul art. 138 din Legea nr.85/2006, de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ M. A. C. lichidator al debitoarei SC K & G C. SRL O, în contradictoriu cu pârât E. C. M. şi în consecinţă a obligat pârâtul E. C. M. la masa credală suma de 75.322 lei RON, destinată acoperirii unei părţii din pasivul societăţii.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin Sentinţa nr. 1936/20.10.2009 pronunţată de Tribunalul B., Judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei SC K & G C. SRL, cu sediul în Oradea şi desemnarea în cauză a administratorului judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ M. A. C în Oradea, căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006
Ulterior, prin Sentinţa nr.330/09.02.2011 s-a dispus intrarea în faliment a societăţii debitoare fiind numit lichidator judiciar acelaşi cabinet de insolvenţă.
La data de 1.06.2010,lichidatorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creanţelor, din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi, suma totală de suma de 126.148,86 lei.
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei presupune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: existenţa uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 faptei, reţinerea unei culpe grave în administrarea societăţii, existenţa unui prejudiciu patrimonial şi existenţa raportului de cauzalitate între fapta culpabilă şi prejudiciul produs societăţii şi implicit, creditorilor.
Potrivit art.138 lit. d şi e, din L.85/2006, „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului,prin una din următoarele fapte: ( …) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;”.
În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 33 alin. (4) sau (6) , debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege.
Art. 44 din Legea nr. 85/2006 prevede că debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului judiciar, toate informaţiile cerute de acesta precum şi toate informaţiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa.
Pârâtul avea de asemenea obligaţia predării,către lichidatorul judiciar, în termenul prevăzut la art. 107(2) lit. d, a gestiunii averii societăţii debitoare împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii susmenţionate la art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul, în calitate de administrator al societăţii debitoare, nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, nu a predat administratorului judiciar actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege şi nici lichidatorului judiciar gestiunea averii debitoarei împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii susmenţionate la art. 46 alin. (2) din lege.
În acest sens administratorul judiciar a procedat la analiza economică a debitoarei pe baza actelor contabile depuse la organele fiscale şi predate acestuia de către pârât, ocazie cu care a stabilit ca debitoarea figurează în patrimoniu cu creanţe de recuperat în suma de 75.322 lei.
Judecătorul sindic a reţinut că pârâtul deşi a fost somat să predea lichidatorului judiciar toate actele contabile pentru a se verifica debitorii societăţii în vederea recuperării creanţelor existente la data deschiderii insolvenţei ,acesta nu s-a conformat solicitării .
Aceste active nu au fost puse la dispoziţia administratorului judiciar, mai mult nici un reprezentant al societăţii nu a luat legătura cu acesta pentru a lamuri situaţia patrimoniala a debitoarei aşa cum s-a arătat mai sus, prejudiciind astfel creditorii societăţii cu suma de 75.322 lei.
În ce priveşte raportul de cauzalitate între fapta culpabilă şi starea de insolvenţă a debitoarei, în condiţiile în care societatea ar fi avut suma menţionată mai sus, s-ar fi putut acoperi o parte din pasivul societăţii împreună cu cheltuielile de procedură.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 138 alin.1 lit. d şi e, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic a admis în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar şi a obligat pârâtul menţionat să aducă la masa credală suma de 75.322 lei, destinată acoperirii unei părţi din pasivul societăţii.
În ce priveşte celelalte pretenţii solicitate respectiv de obligare a pârâtului la suportarea întregului pasiv al societăţii debitoare în sumă de 126.451,86 lei, judecătorul-sindic a respins aceste pretenţii ca fiind nefondate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs pârâtul E. C. M. , solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii sale la plata sumei de 75.322 lei, aşa cum a fost aceasta consemnată ca fiind creanţă de recuperat de către societatea debitoare, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că judecătorul sindic apreciază, doar ca urmare a datelor incomplete şi eronate furnizate de lichidator, că administratorul/lichidatorul judiciar a analizat actele depuse la organele fiscale de către societatea debitoare, din cuprinsul cărora se trage concluzia că starea de insolvenţă ar fi putut fi evitată dacă aceste creanţe ar fi fost recuperate şi plătite creditorilor.
În mod nelegal administratorul/lichidatorul judiciar a omis să prezinte instanţei următoarele aspecte:
– faptul că au fost predate de către acesta actele şi informaţiile prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, prin procesul-verbal omiţându-se să i se precizeze care sunt actele primite şi care lipsesc, potrivit legii;
– nu a făcut dovada predării bunurilor societăţii, a valorificării acestora şi a diminuării corespunzătoare a pasivului;
– faptul că recurentul a solicitat facturarea anumitor comenzi de transport (având în vedere că sediul societăţii este în O., iar domiciliul său este în B. ) în vederea recuperării creanţelor societăţii, răspunsul lichidatorului fiind acela că nu mai are această posibilitate, societatea fiind în insolvenţă, fără a-i oferi cealaltă variantă legală, aceea de a le factura lichidatorul judiciar, astfel încât să demareze demersurile legale recuperării creanţelor societăţii;
– nu s-a făcut nici un demers de recuperare a creanţelor societăţii, nici măcar pentru datoriile deja facturate.
În drept, a invocat prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, art.299 şi următoarele Cod procedură civilă.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, a reţinut că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În speţă, pârâtul E. C. M. a fost obligat să aducă la masa credală suma de 75.322 lei destinată acoperirii unei părţi din pasivul societăţii, pe motiv că în calitate de administrator, nu a predat administratorului judiciar actele şi informaţiile prevăzute la art.28 alin.1 din lege şi nici lichidatorului judiciar gestiunea averii debitoarei împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii menţionate la art.46 alin.2 din Legea nr.85/2006. De asemenea, nu au fost puse la dispoziţia administratorului judiciar activele societăţii, prejudiciind pe creditori cu suma de 75.322 lei.
În cererea adresată instanţei de lichidatorul judiciar, acesta a concluzionat că sunt întrunite condiţiile art.138 lit. d şi e din Legea 85/2006, potrivit cărora răspunderea administratorului statutar poate fi antrenată dacă acesta a ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, precum şi dacă a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Fapta care i se impută, aşadar, administratorului statutar este aceea că, după deschiderea procedurii insolvenţei, acesta nu a predat administratorului judiciar bunurile societăţii precum şi actele contabile ale debitoarei emise după deschiderea procedurii.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că, în luna decembrie 2009, recurentul pârât a predat lichidatorului judiciar actele contabile emise până la data deschiderii procedurii insolvenţei (oct.2009), aspect confirmat şi de acesta din urmă şi că, s-au făcut demersuri pentru predarea actelor contabile emise după deschiderea procedurii, solicitare neonorată de recurent.
Curtea a constatat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cazurile prevăzute de art.138 lit. d şi e care să atragă angajarea răspunderii fostului administrator al debitoarei.
În ceea ce priveşte cazul reglementat de lit. d, care poate fi reţinut în sarcina administratorului în cazul în care acesta a ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, Curtea a reţinut că, pârâtul a predat în luna decembrie 2009 lichidatorului judiciar actele contabile emise până la data deschiderii procedurii insolvenţei (octombrie 2009), aspect confirmat şi de acesta din urmă. În ceea ce priveşte actele contabile întocmite după deschiderea procedurii insolvenţei, nepredarea acestora nu poate atrage angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului, neputându-se reţine existenţa unei legături de cauzalitate între această faptă ulterioară deschiderii procedurii şi starea de insolvenţă care se presupune că a intervenit anterior.
În ceea ce priveşte cazul reglementat de lit. e, acesta poate fi reţinut în sarcina administratorului dacă a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, concluzie la care a ajuns lichidatorul judiciar de la faptul că debitorul nu s-a conformat solicitării repetate a acestuia de a preda actele contabile emise după deschiderea procedurii insolvenţei.
Din raportul asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei aflat la f.19 dosar, rezultă că bunurile debitoarei au fost valorificate urmare licitaţiilor organizate în acest scop, iar aspectul relevat de lichidator în cererea de antrenare a răspunderii în sensul că, nepreluarea actelor contabile emise după deschiderea procedurii insolvenţei ar conduce la concluzia că administratorul ar fi ascuns o parte din activul societăţii falite, ducând persoana juridică la încetare de plăţi reprezintă doar o simplă supoziţie, nedovedită în practică care nu poate atrage aplicabilitatea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, din concluziile privind cauzele şi împrejurările care au generat încetarea plăţilor rezultă că, aceasta se datorează reducerii activităţii începând cu anul 2009, ca urmare a scăderii comenzilor de la parteneri, urmare recesiunii economice pe plan mondial ce a afectat grav şi firmele de transport; reducerii activităţii şi dificultăţilor întâmpinate în privinţa recuperării creanţelor, care a dus la imposibilitatea de plată a datoriilor către furnizori şi bugetul de stat; managementul defectuos desfăşurat de administrator care a accentuat influenţa cauzelor mai sus arătate, înrăutăţind solvabilitatea societăţii, care nu şi-a achitat în termenul legal obligaţiile faţă de bugetul de stat şi cel local, fapt ce a generat calcularea şi perceperea de dobânzi şi penalităţi.
Rezultă că în principal, cauzele care au condus societatea la încetare de plăţi se datorează recesiunii economice, iar în final se face referire la managementul defectuos concretizat în neachitarea în termenul legal a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, nicidecum aspectele menţionate în cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator formulată în baza art.138 din Legea nr.85/2006 care trebuie să se regăsească în cuprinsul acestui articol.
Pentru a putea fi angajată aceasta răspundere este necesară îndeplinirea cumulativa a mai multor condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege; existenta prejudiciului; existenta legăturii de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovăţia făptuitorului.
]Ca atare, atâta vreme cât nu există raport de cauzalitate între faptele imputate administratorului statutar prin cererea lichidatorului întemeiată pe art.138 din Legea 85/2006 şi starea de insolvenţă a debitoarei, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a acestuia în condiţiile acestui text de lege.
Pentru aceste motive, Curtea a admis ca fondat recursul declarat în prezenta cauză, modificând în totul sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de lichidatorul judiciar C. I. DE I. M. A. C. în contradictoriu cu pârâtul E. C. M.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată întrucât nu s-au solicitat.
