Reţinând că, ambele infracţiuni presupun o structură organizatorică, instanţa supremă a apreciat că, art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 Cod penal anterior se regăsesc în noua reglementare în art. 367 Cod penal.
Aşa cum a reţinut chiar şi procurorul de caz, în rechizitoriu, probele nu au dovedit o structură clară de coordonare, iar în urma propriului demers analitic asupra materialului probator al cauzei nici Curtea nu poate reţine că inculpaţii nu s-au organizat în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, ci că aceştia au acţionat în modalitatea participaţiei ocazionale de infractori, unii fiind autori, alţii complici, prin urmare, lipsa unei organizării în desfăşurarea activităţii infracţionale atrage concluzia că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nu se circumscrie elementelor constitutive ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal ( preluate de art. 367 Cod penal), nefiind prevăzută de legea penală.
Prin sentinţa penală nr. 1329 din data de 28 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3234/63/2013**, în baza art. 386 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute sarcina inculpatului O.I. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969, art. 13 alin. 1, 2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 329 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969 în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969, art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 329 alin. 1, 2 şi 3 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a CP din 1969.
1. În baza dispoz. art. 8 din Legea 39/2003 rap.la art. 323 C.p din 1969 cu aplic.art. 37 lit.a C.p rap. la art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul O. I., în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza dispoz. art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea 678/2001 cu aplic. art.37 lit. a C.p. din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. )
În baza dispoz. art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969 (parte vătămată P.M.A. )
În baza dispoz. art. 329 alin. 1, 2 şi 3 C.p. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969
În baza dispoz. art. 33 lit. a,b, art. 34 lit. b C.p din 1969. şi art. 35 alin. 3 Cp din 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969
În baza art. 61 Cp din 1969 a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de 2362 de zile rămas de executat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 135/1998 a Tribunalul Dolj şi contopeşte restul neexecutat cu pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969 aplicată inculpatului O. I., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969.
S-a aplicat art. 71 C.p. din 1969 şi au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b,e C.p din 1969
În baza art. 72 alin. 1 CP a fost scăzută din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21.11.2012 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp a fost menţinută măsura arestului preventiv faţă de inculpatul O.I.
2. În baza art. 386 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute sarcina inculpatei T.J. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969, art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1, 2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 26 Cp din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 328 CP din 1969 în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. c Cp din 1969, art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 26 Cp din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 328 CP din 1969.
În baza art. 16 NCpp rap. la art. 4 NCP şi la art. 17 alin. 2 NCPP a fost achitată inculpata T.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 328 Cp din 1969.
În baza dispoz. art. 8 din Legea 39/2003 rap.la art. 323 C.p din 1969 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. c Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnată inculpata T.J. , la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. )
În baza art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969 (parte vătămată P.M.A. )
În baza dispoz. art. 33 lit. a,b, art. 34 lit. b C.p din 1969. şi art. 35 alin. 3 Cp din 1969 s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969
S-a aplicat art. 71 C.p. din 1969 şi au fost interzise inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b,e C.p din 1969
În baza art. 72 alin. 1 CP a fost scăzută din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12.11.2012 la 25.03.2014.
În baza art. 399 alin. 9 Cpp s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului la domiciliu din 25.03.2014 la 02.06.2014.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp a fost menţinută măsura controlului judiciar faţă de inculpata T.J. .
În baza art. 397 Cpp rap. 25 Cpp, au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile G.C.A.M. şi P.M.A. .
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii O.I. , V.M.A. şi T.J. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă G.C.A.M. .
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii O.I. , V.M.A. şi T.J. la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă P.M.A. .
În baza art 82 alin. 1, 2 şi 3 Cpp au fost majorate onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu Ţîrlea Carmen, Dincă Lavinia Mihaela, Oane Bogdan David, Oane Ilona Gabriela şi Mihai Lucian la 600 lei pentru fiecare.
În baza art. 274 alin. 1 şi 2 Cpp a fost obligat inculpatul O.I. la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost obligată inculpata T.J. la plata sumei de 2600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei
A fost obligat inculpatul V.M.A. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că la data de 29.11.2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe rechizitoriul nr. 238 D/P/2012, emis de DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova, prin care au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii :
1. O.I. – pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional, faptă prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 C.p.; trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată G.C.A.M), trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată P.M.A. ) şi proxenetism, prefv.de art. 329 C.p., fiecare cu aplic.art. 37 lit.a C.p. şi toate cu aplic.art.33 lit.a şi b C.p..
2. V.M.A. – pentru constituirea unui grup infracţional, faptă prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 C.p., trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată P.M.A. ), ambele cu aplic.art. 33 lit. a şi b C.p. şi
3. T.J. – pentru constituirea unui grup infracţional. Faptă prev.de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap.la art. 323 C.p., complicitate la trafic de minori prev.de art. 26 C.p. rap.la art. 13 alin.1,2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată G.C.A.M), complicitate la trafic de minori prev.de art. 26 C.p. rap.la art. 13 alin.1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată P.M.A. ) şi prostituţie faptă prev.de art. 328 C.p., toate cu aplic.art. 33 lit.a şi b C.p., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova nr. 238 D/P/2012.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
1. Inculpatul O.I., după eliberarea condiţionată în data de 17.06.2011, a cunoscut-o la începutul anului 2012 pe inculpata T.J. , cu care a stabilit o relaţie de concubinaj şi, întrucât nu aveau nicio altă sursă de venit, inculpata a început să practice prostituţia, clienţii fiind găsiţi prin postarea unor anunţuri în ziarele locale la rubrica “Erotice”.
În perioada 03.03.2012-10.11.2012, inculpaţii O.I. , şi T.J. au dat la rubrica „Erotice” din cotidianul Gazeta de Sud un număr de 387 anunţuri ce priveau, conform specificului anunţurilor şi formulării acestora, întreţinerea de relaţii sexuale contra cost (conform adresei nr. 1243 din 12.11.2012 a SC Media Sud Management SA Craiova – Cotidianul Gazeta de Sud).
Raporturile sexuale cu clienţii care o contactau în acest mod, erau întreţinute în apartamentele în care inculpaţii T.J. şi O.I. , locuiau cu chirie, cei doi fiind nevoiţi să părăsească destul de repede aceste apartamente, vecinii sesizându-se cu privire la fluxul mare de persoane care îi frecventau.
În reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa are în vedere declaraţia inculpatei T.J. , care a recunoscut comiterea faptei şi împrejurarea că în perioada menţionată a practicat prostituţia la îndemnul inculpatului O.I. , precum şi faptul că banii obţinuţi au fost cheltuiţi în comun pentru acoperirea costurilor legate de chirie şi traiul zilnic.
Declaraţia acesteia se coroborează şi cu adresa menţionată anterior din care rezultă postarea unor anunţuri erotice, precum şi cu declaraţiile martorilor, vecini cu inculpaţii T. N., T.E., Z.M., C.M.C., care au confirmat fluxul mare de persoane ce veneau în apartamentele în care locuiau cei doi inculpaţi.
Susţinerea inculpatului O.I. în sensul că nu a ajutat-o în niciun fel şi nu a beneficiat de banii obţinuţi de inculpata T.J. din practicarea prostituţiei nu poate fi reţinută, având în vedere atât declaraţia inculpatei, cât şi notele de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că acesta cunoştea despre practicarea prostituţiei şi folosea banii obţinuţi în acest fel, bani care erau cheltuiţi în comun.
2. La începutul lunii septembrie 2012, inculpatul O.I. , zis „Ionuţ”, cunoaşte pe partea vătămată GCAM şi profitând de faptul că inculpata T.J. era plecată din oraş, cei doi se mută împreună, în apartamentul închiriat deja pe strada Severinului, inculpatul promiţându-i părţii vătămate că vor avea o relaţie serioasă.
La circa o săptămână, după ce s-au mutat împreună, inculpatul O.I. îi cere părţii vătămate GCAM să practice şi ea prostituţia, în condiţiile în care aceasta observase fluxul de persoane ce veneau în apartamentul inculpaţilor şi conştientizase activitatea inculpatei T.J. de practicare a prostituţiei.
La insistenţele acestuia, pe fondul relaţiei în care se afla, partea vătămată G.C.A.M. acceptă să se prostitueze şi banii câştigaţi de ea fiind însuşiţi tot de inculpatul O.I.
În acelaşi timp, abandonează activitatea şcolară, situaţie ce a dus la alarmarea părinţilor săi.
În vederea desfăşurării activităţii, sunt date de o serie de noi anunţuri, partea vătămată G.C.A.M. primind şi ea telefoane „de serviciu”.
În perioada septembrie-octombrie 2012, inculpata T.J. o instruieşte pe partea vătămată G.C.A.M. , cu privire la serviciile prestate, tarifele percepute, comportamentul cu clienţii etc., şi, totodată, practică prostituţia împreună cu aceasta în acel apartament, banii fiind însuşiţi de inculpatul O.I. .
Spre sfârşitul lunii octombrie 2012, întrucât părinţii părţii vătămate G.C.A.M. au sesizat faptul că se întâmpla ceva în neregulă cu fiica lor, partea vătămată G.C.A.M. este contactată, cerându-i-se să se întoarcă la şcoală, în caz contrar, fiind ameninţaţi cu anunţarea poliţiei.
În acest moment partea vătămată G.C.A.M. conştientizează situaţia în care se afla, încercând să iasă de sub influenţa inculpatului O.I. şi refuzând să mai „rezolve” toţi clienţii care i se aduceau, ceea ce l-a determinat pe inculpat să exercite presiuni concretizate în ameninţări şi lovituri repetate.
Totodată, inculpatul O.I. închiriază un alt apartament în zona magazinului Billa din Craiova unde se mută împreună cu partea vătămată G.C.A.M. , în acelaşi mod arătat mai sus, alături de aceasta, practicând prostituţia şi inculpata T.J. , care, în fiecare seară, se întorcea la domiciliul ei din comuna Vîrvoru de Jos, sat Bujor.
În reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa are în vedere declaraţia părţii vătămate G.C.A.M. , care a relatat modul în care a fost recrutată de inculpatul O.I. cu promisiunea unei relaţii, precum şi faptul că , la insistenţele acestuia, a acceptat să practice prostituţia şi inculpatul a dat anunţuri în ziar în acest sens.
De asemenea, partea vătămată a mai arătat că banii obţinuţi erau însuşiţi de acest inculpat, că discuţiile cu părinţii se purtau în prezenţa inculpatului, telefonul fiind dat pe speaker, precum şi faptul că inculpata T.J. a instruit-o cu privire la modul de comportare faţă de clienţi şi la tarifele practicate.
Declaraţia acesteia se coroborează şi cu depoziţia din faza de urmărire penală a inculpatei T.J. , care a recunoscut că a trebuit să o accepte în apartament pe partea vătămată şi că aceasta a început să aibă clienţi iniţial contactaţi pe numerele sale de telefon, după care a avut şi alte cartele şi alte anunţuri date la ziar atât de ea, cât şi de celălalt inculpat.
Totodată, inculpata a arătat că “banii câştigaţi de partea vătămată erau problema ei şi a inculpatului O.I. “.
Declaraţiile din faza de judecată ale inculpatei T.J. în sensul că nu recunoaşte comiterea faptei nu pot fi reţinute, întrucât susţinerea acesteia că în faza de urmărire penală ar fi fost agresată de un subofiţer şi că declaraţiile au fost scrise la sugestia şi îndemnul organelor de anchetă nu a fost dovedită în niciun fel şi, în plus, nu se coroborează cu restul probelor administrate.
De altfel, în condiţiile în care partea vătămată a locuit împreună cu inculpaţii , iar vecinii de apartament au confirmat fluxul de persoane care veneau la orice oră în imobilul acestora, susţinerea inculpatei că nu ştia că aceasta practică prostituţia nu este credibilă şi , în plus, este contrazisă chiar de declaraţia inculpatului O.I. care a relatat că cele două s-au împrietenit şi au început să aducă clienţi în apartament.
Nici susţinerea inculpatului O.I. în sensul că partea vătămată a practicat prostituţia fără să fie determinată de el şi că nu şi-a însuşit banii obţinuţi de aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere atât declaraţia părţii vătămate şi a inculpatei T.J. , dar şi procesul de redare a convorbirilor telefonice din care rezultă că la data de 09.11.2012 inculpatul a trimis un mesaj în care a afirmat că are probleme foarte grave, deoarece “şi-a băgat femei la stradă şi astăzi a fost dat în gât la gardă de una” (referindu-se la partea vătămată P.M.A. , care plecase şi anunţase poliţia).
O dovadă a constrângerii exercitată de inculpat asupra părţii vătămate G.C.A.M. o reprezintă şi biletul de ieşire din spital eliberat de Spitalul de Neuropsihiatrie Craiova, din care reiese că partea vătămată a fost internată în perioada 15-23.11.2012, cu diagnosticul “reacţie la factori de stres – sechestrare”.
Starea psihică a părţii vătămate este confirmată şi de mama acesteia, martora G.I.A., care a relatat în plus că o lungă perioadă de timp nu a putut vorbi cu fiica sa, ci numai cu inculpatul O.I. şi a mai arătat că singura dată când a întâlnit-o pe fiica sa a fost în prezenţa inculpatei T.J. , care a refuzat să plece şi să le lase pe cele două să discute.
3. În cursul lunii noiembrie 2012, inculpatul V.M.A. o cunoaşte, prin intermediul unor prieteni comuni, pe partea vătămată P.M.A. , în vârstă de 16 ani, la un chef din comuna Vîrvoru de Jos şi îi propune acesteia, după câteva întâlniri, să se prostitueze alături de verişoara sa, inculpata T.J. .
În acest sens, inculpatul a discutat mai întâi cu inculpata T.J. şi ulterior cu inculpatul O.I. , dacă partea vătămată P.M.A. ar putea şi ea să practice prostituţia în aceleaşi condiţii ca celelalte două fete şi, urmare a unei înţelegeri între cei trei, în ziua de 05 noiembrie 2012, inculpatul V.M.A. se întâlneşte cu partea vătămată P.M.A. , conducând-o în acelaşi apartament din spatele magazinului Billa, închiriat de curând şi unde se prostituau partea vătămată G.C.A.M. şi inculpata T.J. .
În perioada 05 – 09 noiembrie 2012, părţile vătămate G.C.A.M. , P.M.A. şi inculpata T.J. se prostituează în apartamentul din spatele magazinului Billa, , banii fiind strânşi în comun şi împărţiţi conform înţelegerii avute, o parte din beneficii mergând către inculpaţii V.M.A. şi O.I. , .
În acest timp, în apartament locuia practic inculpatul O.I. , , împreună cu părţile vătămate P.M.A. şi G.C.A.M. , inculpaţii V.M.A. şi T.J. , mergând în fiecare seară acasă în localitatea Bujor.
În seara de 08/09 noiembrie 2012, având loc un conflict între inculpatul O.I. şi vecinii de pe scară, părţile vătămate G.C.A.M. şi P.M.A. sunt duse într-un apartament din zona Calea Bucureşti, aparţinând unei anume „Andreea”, unde întreţin relaţii sexuale cu alţi clienţi aduşi de inculpat.
În dimineaţa zilei următoare, pe fondul unui conflict legat de faptul că partea vătămată P.M.A. discutase cu un client la telefon, inculpatul O.I. îi dă acesteia două palme. De faţă la incident au fost practic toate persoanele implicate, inclusiv partea vătămată G.C.A.M. şi inculpaţii V.M.A. , O.I. şi T.J. .
După plecarea inculpaţilor O.I. şi V.M.A. în oraş, a părţii vătămate G.C.A.M. la şcoală şi profitând de faptul că şi inculpata T.J. părăsise pentru scurt timp apartamentul pentru a face nişte cumpărături, partea vătămată P.M.A. fuge, refugiindu-se iniţial la etajele superioare, iar ulterior părăsind imobilul şi apelând la Serviciul de Urgenţă 112, cu ajutorul telefonului pe care îl avea asupra sa.
După fuga părţii vătămate P.M.A. , inculpaţii O.I. , , V.M.A. şi T.J. şi partea vătămată G.C.A.M. părăsesc apartamentul din zona Billa, conştientizând faptul că prin fuga acesteia şi denunţul la poliţie o să aibă probleme.
În acest sens, inculpatul V.M.A. pleacă la domiciliul său din localitatea Bujor, comuna Vîrvoru de Jos.
În noaptea de 9/10 noiembrie 2012, inculpatul O.I. o conduce pe partea vătămată G.C.A.M. într-un apartament din cartierul Brazda lui Novac, unde aceasta urma să practice prostituţia în continuare, dându-i un nou telefon şi chiar dând patru noi anunţuri la ziar în dimineaţa zilei următoare.
În aceeaşi zi, inculpaţii V.M.A. şi T.J. au mers la spălătoria unde lucra martora PMM, mama părţii vătămate P.M.A. încercând să poarte o discuţie care avea drept scop retragerea plângerii formulate. Martora PMM a refuzat însă înţelegerea propusă, fiind la curent cu demersul fiicei sale şi de faptul că în atenţia poliţiei se afla cazul respectiv.
În acelaşi timp, inculpatul V.M.A. a ţinut legătura cu martora PMP, zisă „Casandra”, încercând să afle de la aceasta date despre sora ei, P.M.A. şi respectiv să o influenţeze.
Fiindu-le teamă de reacţia autorităţilor legată de plângerea formulată de partea vătămată P.M.A. , inculpaţii O.I. şi T.J. se cazează într-un apartament în oraşul Filiaşi, unde sperau că nu vor mai putea fi găsiţi, intenţia finală fiind aceea de a părăsi România.
În reţinerea acestei situaţii de fapt, prima instanţă a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate, care a arătat modul în care a fost recrutată de inculpatul V.M.A. , împrejurarea că a fost determinată să practice prostituţia şi că banii obţinuţi au fost însuşiţi de cei doi inculpaţi, declaraţie care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului V.M.A. , care a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au fost expuse anterior, dar şi cu depoziţia din faza de urmărire penală a inculpatei T.J. , care a relatat că înainte de data de 5.11.2012 a mers împreună cu inculpatul O.I. la spălătoria unde lucra partea vătămată pentru a stabili detaliile în care şi aceasta urma să înceapă practicarea prostituţiei şi că la data când a ajuns la apartament a existat o înţelegere între ei trei inculpaţi cu privire la modul de împărţire a banilor câştigaţi din activitatea practicată de inculpată şi de cele două părţi vătămate.
Aceste probe s-a reţinut că înlătură apărările inculpaţilor O.I. şi T.J. din faza de judecată în sensul că nu au cunoscut că partea vătămată P.M.A. a practicat prostituţia, aceste apărări fiind înlăturate şi de notele de redare a convorbirilor telefonice, relevante fiind discuţiile dintre inculpaţii O.I. şi T.J. legate de fuga părţii vătămate, inclusiv sms-ul din data de 09.11.2012 trimis de inculpat că “şi-a băgat femei la stradă şi astăzi a fost dat în gât la gardă de una” şi discuţiile dintre inculpatul V.M.A. şi sora părţii vătămate, numita PMP.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului O.I. , , care, după eliberarea din închisoare s-a asociat cu inculpaţii T.J. şi V.M.A. şi alături de aceştia a recrutat, găzduit şi exploatat două minore, în vederea practicării prostituţiei, prin promisiunea mincinoasă a unei relaţii şi exercitând presiuni concretizate în violenţe şi ameninţări (partea vătămată G.C.A.M. ) sau cu acordul acesteia (partea vătămată P.M.A. ), trăgând totodată foloase din înlesnirea practicării prostituţiei de către inculpata T.J. , întruneşte, în stare de recidivă şi în concurs, elementele constitutive ale infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional, două infracţiuni de trafic de minori şi o infracţiune de proxenetism, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969, art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 329 alin. 1, 2 şi 3 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a CP din 1969.
Fapta inculpatei T.J. , care, în cursul anului 2012, a practicat prostituţia în interes propriu, sprijinind totodată pe inculpaţii O.I. şi V.M.A. în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei a părţilor vătămate minore G.C.A.M. şi P.M.A. , întrunesc, în concurs, elementele constitutive ale infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional, complicitate la două infracţiuni de trafic de minori şi o infracţiune de prostituţie, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. c Cp din 1969, art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 26 Cp din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 328 CP din 1969.
Tribunalul a mai reţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.I. , întrucât în mod greşit s-a reţinut în rechizitoriu că partea vătămată G.C.A.M. ar fi avut 15 ani (aceasta avea 16 ani) la data comiterii faptei şi, de asemenea, în mod greşit s-a indicat doar articolul 329 Cp din 1969 fără a se preciza alineatele unde se încadrează faptele comise de acest inculpat.
De asemenea, şi în cazul inculpatei T.J. s-a reţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru aceleaşi considerente legate de vârsta minorei G.C.A.M. .
Pentru aceste motive, în baza art. 386 Cpp, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute sarcina inculpatului O.I. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969, art. 13 alin. 1, 2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 329 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969 în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969, art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit. a Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 329 alin. 1, 2 şi 3 CP din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a CP din 1969, dar şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei T.J. din infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969, art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1, 2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 26 Cp din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 328 CP din 1969 în infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 CP din 1969 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. c Cp din 1969, art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. ), art. 26 Cp din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 (parte vătămată P.M.A. ) şi art. 328 CP din 1969.
Prima instanţă a procedat la aplicarea Codului penal din 1969 şi nu a actualului Cod penal, deoarece, dată fiind împrejurarea că faptele sunt concurente, prin aplicarea unor pedepse conform noilor dispoziţii legale, s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare, astfel că tribunalul apreciază că în speţă legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul penal din 1969.
Tribunalul a mai reţinut că infracţiunea prev. de art. 328 Cp din 1969 a fost dezincriminată, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 4 NCP, s-a dispus achitarea inculpatei T.J. , urmând a proceda la individualizarea pedepselor pentru celelalte trei fapte comise.
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a procedat la individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii O.I. şi T.J. pentru fiecare din cele patru respectiv trei infracţiuni săvârşite, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cp din 1968 respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana fiecărui inculpat şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cazul inculpatului O.I. , prima instanţă a avut în vedere faptul că acesta a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată prin s.p. 135/1998 a Tribunalului Dolj, pentru comiterea infracţiunii de omor, că a fost iniţiatorul constituirii grupului, că a fost persoana care nu numai că le-a determinat şi respectiv constrâns, în cazul părţii vătămate G.C.A.M. , dar a fost şi principalul beneficiar al sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei, că faptele au fost comise asupra unor minore cu vârste fragede, de 15 respectiv 16 ani, repercusiunile fiind foarte grave, că a avut o atitudine nesinceră şi chiar a încercat să inducă în eroare organele judiciare şi să se sustragă urmăririi penale.
De asemenea, tribunalul s-a apreciat că în cazul infracţiunii comise asupra părţii vătămate G.C.A.M. se impune aplicarea unei pedepse mai mari decât în cazul infracţiunii comise asupra părţii vătămate P.M.A. , deoarece, chiar dacă încadrarea juridică a faptelor este identică, partea vătămată G.C.A.M. a fost exploatată o perioadă mai lungă de timp şi a fost nu numai racolată şi îndemnată, dar la un moment dat a fost şi constrânsă prin ameninţări şi violenţe să practice prostituţia, spre deosebire de partea vătămată P.M.A. , care a fost exploatată pe o durată de timp mai redusă de doar 5 zile şi şi-a exprimat acordul în vederea practicării prostituţiei.
Având în vedere toate aceste elemente, în baza dispoz. art. 8 din Legea 39/2003 rap.la art. 323 C.p din 1969 cu aplic.art. 37 lit.a C.p rap. la art. 5 NCP, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului O.I. , la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza dispoz. art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea 678/2001 cu aplic. art.37 lit. a C.p. din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. )
În baza dispoz. art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969 (parte vătămată P.M.A. )
În baza dispoz. art. 329 alin. 1, 2 şi 3 C.p. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969
În baza dispoz. art. 33 lit. a,b, art. 34 lit. b C.p din 1969. şi art. 35 alin. 3 Cp din 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969
În baza art. 61 Cp din 1969 a fost revocată liberarea condiţionată privind restul de 2362 de zile rămas de executat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 135/1998 a Tribunalul Dolj şi a fost contopit restul neexecutat cu pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969 aplicată inculpatului O.I. , inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969.
S-au aplicat disp. art. 71 C.p. din 1969 şi au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b,e C.p din 1969
În baza art. 72 alin. 1 CP a fost scăzută din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21.11.2012 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp a fost menţinută măsura arestului preventiv faţă de inculpatul O.I. .
În cazul inculpatei T.J. , prima instanţă a avut în vedere rolul mai redus al acesteia în comiterea faptelor, împrejurarea că nu a beneficiat de sumele obţinute din exploatarea celor două minore, dar şi circumstanţele personale constând în aceea că nu are antecedente penale, are un copil în întreţinere, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine parţial sinceră , astfel că va reţine şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cp din 1969.
În raport de aceste elemente, în baza dispoz. art. 8 din Legea 39/2003 rap.la art. 323 C.p din 1969 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. c Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP, s-a dispus condamnarea inculpatei T.J. , la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969 (parte vătămată G.C.A.M. )
În baza art. 26 CP din 1969 rap. la art. 13 alin. 1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a Cp din 1969 şi art. 76 lit. b Cp din 1969 rap. la art. 5 NCP a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b şi lit.e C.p. din 1969 (parte vătămată P.M.A. )
În baza dispoz. art. 33 lit. a,b, art. 34 lit. b C.p din 1969. şi art. 35 alin. 3 Cp din 1969 s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b şi lit. e C.p. din 1969
S-au aplicat disp. art. 71 C.p. din 1969 şi au fost interzise inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b,e C.p din 1969
În baza art. 72 alin. 1 CP a fost scăzută din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 12.11.2012 la 25.03.2014.
În baza art. 399 alin. 9 Cpp s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului la domiciliu din 25.03.2014 la 02.06.2014.
În baza art. 399 alin. 1 Cpp a fost menţinută măsura controlului judiciar faţă de inculpata T.J. .
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condiţiile art. 1357 şi urm. Cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală, în sensul că există o fapte ilicite comise cu vinovăţie, care au cauzat un prejudiciu părţilor vătămate P.M.A. şi G.C.A.M. şi că există legătură de cauzalitate între aceste fapte şi prejudiciul cauzat.
La aprecierea cuantumului despăgubirilor morale ce au fost acordate pentru repararea prejudiciilor morale cauzate celor două părţi vătămate, tribunalul a avut în vedere vârsta fragedă a minorelor, efectele negative produse asupra dezvoltării psihice a acestora, perioada în care cele două au fost exploatate (partea vătămată P.M.A. doar 5 zile, partea vătămată GC o perioadă mai îndelungată), modalităţile în care s-a produs exploatarea (partea vătămată G.C.A.M. fiind supusă şi constrângerii psihice prin ameninţare şi violenţă), iar în raport de toate aceste criterii s-a apreciat că se impune admiterea în parte a acţiunilor civile şi obligarea în solidar a inculpaţilor O.I. , V.M.A. şi T.J. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă G.C.A.M. respectiv obligarea în solidar a inculpaţilor O.I. , V.M.A. şi T.J. la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale către partea civilă P.M.A. , sume de natură să asigure o justă şi integrală reparaţie a prejudiciului cauzat.
Tribunalul a admis şi cererile apărătorilor din oficiu de majorare a onorariilor cuvenite, având în vedere complexitatea cauzei şi numărul mare de termene acordate la care au asigurat apărarea , astfel că în baza art 82 alin. 1, 2 şi 3 Cpp , au fost majorate onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu Ţîrlea Carmen, Dincă Lavinia Mihaela, Oane Bogdan David, Oane Ilona Gabriela şi Mihai Lucian la 600 lei pentru fiecare.
În baza art. 274 alin. 1 şi 2 Cpp a fost obligat inculpatul O.I. la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost obligată inculpata T.J. la plata sumei de 2600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei
A fost obligat pe inculpatul V.M.A. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii O.I. , T.J. şi de DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova.
Prin motivele scrise de apel depuse de Ministerul Public s-a criticat sentinţa primei instanţe pentru următoarele :
1.S-a apreciat că hotărârea este nelegală prin prisma greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare, referitoare la partea vătămată G.C.A.M. , din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin.1, 2 şi 3 teza II din Legea nr. 678/2001 şi respectiv art. 26 rap. la art. 13 alin.1, 2 şi 3 teza II din Legea nr. 678/2001 în infracţiunile prev. de art. 13 alin.1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001 şi respectiv art. 26 rap. la art. 13 alin.1 şi 3 teza I din Legea nr. 678/2001.
S-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut în considerente că, schimbarea încadrării juridice se justifică în raport de vârsta victimei, în sensul că aceasta nu avea mai puţin de 15 ani la data săvârşirii faptei., întrucât textul incriminator în vigoare la data comiterii infracţiunii nu face nicio trimitere la vârsta victimei, ci doar la săvârşirea faptei prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere.
De asemenea, în ceea ce priveşte fapta de proxenetism reţinută în sarcina O.I. , în mod greşit, instanţa a reţinut în încadrarea juridică dispoziţiile art. 329 alin.1, 2 şi 3 C.p., întrucât în actul se sesizare nu s-au precizat aliniatele în care se încadrează fapta inculpatului. Instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică fără a fi pusă în discuţia părţilor şi a făcut o încadrare juridică greşită, din moment ce fapta inculpatului a constat în aceea că a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către inculpata TJ, aceasta nefiind constrânsă în vreun fel de inculpat.
Prin motivele scrise de apel depuse pentru inculpata T.J. s-a solicitat, într-o primă teză, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi rejudecând, achitarea inculpatul în temeiul art. 396 alin.5 C.p.p. rap.la art. 16 lit.a) C.p.p.
Pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional, s-a susţinut că fapta nu există, activitatea desfăşurată de cei trei inculpaţi neavând caracter organizat. Inculpata s-a aflat în relaţii de concubinaj cu inculpatul O. şi a practicat prostituţia pentru a se întreţine pe sine şi copilul său minor, iar după încetarea relaţiei inculpatul a intrat într-o nouă relaţie de concubinaj cu partea vătămată GC. Din dorinţa de a câştiga bani în continuare, inculpata a continuat practicarea prostituţiei în apartamentul închiriat de inculpatul O., dar se întorcea în fiecare seară la domiciliul din comuna Vîrvoru de Jos. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.M.A. , acesta este vărul inculpatei şi nu a avut nicio legătură cu partea vătămată GC , el s-a aflat într-o relaţie de prietenie cu partea vătămată P.M.A. , iar la rugămintea acesteia, care avea o situaţie materială dificilă, a rugat-o pe verişoara sa, să o ajute să practice prostituţia în apartamentul inculpatului O.
Pentru cele două infracţiuni de complicitate la trafic de minori s-a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p rap.la art. 16 lit.a) C.p.p. pentru următoarele :
Referitor la partea vătămată GC , faţă de care s-a reţinut în sarcina inculpatei că a instruit-o şi a găzduit-o, s-a susţinut că aceasta a fosta dusă în apartament de inculpatul O. , în momentul în care inculpata era plecată din oraş. La întoarcere inculpata a găsit-o în apartament, motiv pentru care a încheiat relaţia de concubinaj cu inculpatul O. , înţelegându-se să revină doar pentru a practica prostituţia. În aceste condiţii, s-a susţinut că nu se poate vorbi de găzduirea părţii vătămate, apartamentul nefiind al inculpatei, dar nici despre instruirea acesteia, relaţiile dintre cele două fiind tensionate. Mai mult, inculpatul O. îi spusese că partea vătămată mai practicase anterior prostituţia, astfel încât nu avea nevoie de instruire.
Referitor la partea vătămată P.M.A. , faţă de care s-a reţinut în sarcina inculpatei că a instruit-o şi a găzduit-o, s-a susţinut că şi în rechizitoriu s-a reţinut că, aceasta în înţelegere cu inculpatul Vrabie a practicat de bună voie prostituţia. Nici în acest caz nu se poate reţine în sarcina inculpatei complicitatea sub forma găzduirii ( apartamentul nu era închiriat de ea, ci de inculpatul O. ) şi instruirii ( având în vedere dorinţa exprimată de partea vătămată de a practica prostituţia, cât şi faptul că era prietenă cu verişorul inculpatei, cele câteva sfaturi date de inculpată nu pot fi reţinute ca instruire, care presupune un proces mai complex).
Faţă de cele învederate, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reţinută complicitatea inculpatei la infracţiunile de trafic de minori.
În teză subsidiară, s-a solicitat să se acorde maximă eficienţă criteriilor generale de individualizare şi având în vedere participaţia minimă a inculpatei, circumstanţele personale, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse mai mici. Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a solicitat suspendarea sub supraveghere, scopul pedepsei putând fi atins şi fără executare în regim de detenţie, motivat de faptul că pe perioada arestului la domiciliu şi controlului judiciar, inculpata a respectat toate obligaţiile impuse, s-a angajat, având contract de muncă ( depus la dosarul cauzei).
Prin motivele scrise de apel depuse pentru inculpatul O.I. , s-a arătat că se critică hotărârea primei instanţe sub aspectul modului de interpretare a materialului probator prin raportare la actele şi faptele întreprinse de toate părţile implicate.
Astfel, s-a susţinut că n-au primit nici un fel de valenţe juridice aspecte cum sunt cele ce rezidă în declaraţiile inculpatului V., cea de a treia persoană necesară susţinerii învinuirii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, de a dovedi faptul că l-a cunoscut pe 06.11.2012 pe inculpatul O. , iar faptele imputate s-a reţinut a fi fost săvârşite în perioada 05.11.-09.11.2012, deci grupul infracţional s-a format în decursul a două zile, singurele probe fiind declaraţiile părţii vătămate P.M.A. . Subzistenţa pe o anumită perioadă de timp a grupului, stabilirea în concret a contribuţiei la susţinerea acestuia sunt cauze ce creează un dubiu sub acest aspect. Deşi se afirmă că înţelegerea a fost între cei trei inculpaţi, condamnarea intervine pentru unu din aceştia în calitate de complice, calitatea de autor fiind cea sancţionabilă. Mai mult, nu există nicio probă care să susţină cele reţinute în actul de sesizare, ci cum au relatat cei implicaţi, în sensul că prezenţa acestei părţi vătămate nu a avut nicio legătură cu inculpatul O. .
Determinarea de a săvârşi anumite fapte de natură penală nu a fost insuflată de inculpatul O. , nu a fost impusă şi nici nu se poate susţine că daca au exista agresiuni acestea nu au intervenit ca urmare a ameninţărilor părţii vătămate de a relata organelor judiciare aspecte nereale.
În concret, nu inculpatul O. a luat hotărârea de a închiria imobilele, nu acesta le închiria efectiv, iar tolerarea activităţilor întreprinse de persoanele cu care coabita nu se poate confunda până la identitate cu coautoratul.
În declaraţiile sale acesta afirmă că nu avea nici un fel de venit, că trăia din banii numitei T., dar nu s-a făcut dovada că acesta a inţiat şi nici sprijinit în vreun fel activităţi care ar fi continuat şi în lipsa sa, nedeţinând cunoştinţe nici în domeniul tinerelor care ar fi fost dispuse să desfăşoare astfel de activităţi şi nici al celor ce doreau a fi beneficiarii acestor servicii.
Lipsa de reprezentare a implicării a fost sancţionată în condiţiile unei lipse efective de intenţie, sens în care s-a solicitat achitarea pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii.
În subsidiar, s-a solicita să se aibă în vedere gradul de cultură, modul în care se putea desprinde din acel mediu, care au fost argumentele care l-au determinat să nu plece din acel mediu şi pe cale de consecinţă să se dispună admiterea apelului, reducerea pedepsei că limita minimă.
Examinând apelurile declarate de DIICOT – S.T.Craiova şi de apelanţii inculpaţi O.I. şi T.J. , împotriva sentinţei instanţei de fond în raport cu motivele de apel invocate, precum şi prin prisma dispoziţiilor art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta.
Efectuând, la rândul său, un examen propriu al cauzei, Curte reţine vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (inculpatul O.I. ), şi respectiv complicitate la trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (inculpata T.J. ), faţă de partea vătămată minoră G.C.A.M. şi respectiv de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a I-a din Legea nr. 678/2001(inculpatul O.I. ) şi respectiv complicitate la trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a I-a din Legea nr. 678/2001 (inculpata T.J. ) faţă de partea vătămată minoră P.M.A. , precum şi vinovăţia aceluiaşi inculpat O.I. în comiterea infracţiunii de proxenetism faţă de coinculpata T.J. , în raport cu situaţia de fapt reţinută. Referitor la infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 Cod penal 1969, Curtea constată că, în mod judicios şi motivat, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei, ca urmare a intervenirii dezincriminării faptei, însă a omis să indice temeiul în baza căruia a dispus soluţia, respectiv art. 16 lit.b) teza I Cod procedură penală, omisiune care va fi remediată în apel.
Curtea consideră că, în contextul cauzei, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului O.I. , care în cursul anului 2012, după eliberarea din penitenciar, a recrutat şi găzduit două minore (împreună cu celălalt coinculpat din cauză V.M.A. ) în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, prin promisiunea mincinoasă a unei relaţii, dar şi prin ameninţări şi violenţe (în cazul părţii vătămate G.C.A.M. ) sau cu acordul său ( în cazul părţii vătămate P.M.A. ), iar totodată a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către coinculpata T.J. , întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de trafic de minori şi a infracţiunii de proxenetism. De asemenea, fapta inculpatei T.J. , care în cursul aceluiaşi an 2012, a sprijinit activitatea infracţională a celorlalţi doi coinculpaţi, de a racola şi găzdui cele două minore, în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei, fie prin acţiuni înşelăciune, fie prin ameninţări şi violenţă, întruneşte, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator a două infracţiuni de complicitate la trafic de minori.
Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, în cursul urmăririi penale, aflate la filele 20-22 28-32; 38-40; 41-46 dosarul parchetului, buletin de ieşire din spital eliberat de Spitalul de Neuropsihiatrie părţii vătămate G.C.A.M. , cu diagnosticul „reacţie la factori de stres”, declaraţiile martorilor PMF (filele 48-49 dosarul parchetului), PMM (fila 50-51 dosarul parchetului), PM (filele 52-53 dosarul parchetului ), TN ( filele 54-55 dosarul parchetului), TE ( fila 56 dosarul parchetului), ZM (filele 57-58 dosarul parchetului), GIA (filele59 – 60 dosarul parchetului), CMC ( fila 61 dosarul parchetului), notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza ordonanţei cu titlu provizoriu din 09.11.2012 ( filele 76 – 107 dosarul parchetului), adresa nr. 1243/12.11.2012 privind anunţurile date în cotidianul Gazeta de Sud în cursul anului 2012 de inculpaţii O.I. şi T.J. , dar şi declaraţiile inculpatei T.J. ( filele 128-141 dosarul parchetului) şi ale coinculpatului VM (filele 148-159 dosarul parchetului), a rezultat modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare.
Instanţa de apel nu îşi poate însuşi criticile inculpaţilor privind relevanţa şi pertinenţa declaraţiilor părţilor vătămate. Astfel, trebuie avut în vedere că asemenea infracţiuni, de trafic de minori, rămân nu de puţine ori la adăpostul anonimatului, neputând fi dovedit exclusiv pe baza unor probe directe. Declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor, care chiar dacă unii sunt rude, respectiv mama sau fraţii părţii vătămate, nu există temeiuri de a considera că nu relatează adevărul.
Astfel, în ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată faţă de G.C.A.M. , în declaraţia dată în faza de urmărire penală, partea vătămată arată că, l-a cunoscut pe inculpatul O.I. în cursul lunii septembrie 2012, cu care a început o relaţie de concubinaj, sens în care s-a mutat împreună cu acesta într-un apartament închiriat pe str. Calea Severinului (zona Flormang). Cu această ocazie a cunoscut şi pe coinculpata T.J. , care practica prostituţia în apartamentul respectiv, venind zilnic în Craiova de la domiciliul său din comuna Vîrvor. Instanţa mai reţine că, sub pretextul stării de paupertate, inculpatul a insistat ca şi partea vătămată să practice prostituţia, spunându-i că e singura modalitate de a câştiga bani şi „de a ne face un viitor împreună”. Acceptând propunerea, inculpatul a dat două anunţuri la Gazeta de Sud şi i-a înmânat minorei două telefoane pentru a comunica cu clienţii. În aceste condiţii, partea vătămată declară că a practicat prostituţia până la sfârşitul lunii octombrie 2012, banii obţinuţi fiind însuşiţi de inculpatul O.I. . După ce părinţii minorei sesizează că se întâmpla ceva anormal cu aceasta, cerându-i să se întoarcă la şcoală, partea vătămată reia cursurile şcolare şi totodată, conform propriilor declaraţii, refuză practicarea relaţiilor sexuale cu clienţii ce i se aduceau, situaţie care l-a făcut pe inculpatul O.I. să reacţioneze violent faţă de aceasta, exercitând presiuni, concretizate în ameninţări şi loviri repetate. Începând cu data de 01 noiembrie 2012, întrucât se alertaseră vecinii cu privire la multitudinea de persoane care intrau în bloc, a fost închiriat un alt apartament în zona „Billa”, unde partea vătămată s-a mutat tot împreună cu inculpatul O.I. şi inculpata T.J. . La scurt timp, inculpatul i-a adus la cunoştinţă că o să mai vină o fată, aceasta fiind cealaltă parte vătămată P.A., adusă de vărul inculpatei VM, prezentată ca fiind soţia acestuia. A relatat partea vătămată că în urma discuţiilor purtate s-a decis ca aceasta să rămână în apartament şi să practice prostituţie alături de ea şi coinculpata T. . Aceasta a fost instruită de inculpata T. , conform spuselor părţii vătămate „la fel cum J. mă instruise şi pe mine iniţial”. La fel a şi până atunci, banii obţinuţi din practicarea prostituţiei ajungeau, în final, tot la inculpatul O.I. . Din discuţiile purtate cu cealaltă victimă P.A. , partea vătămată a aflat că, propunerea de a practica prostituţia a venit din partea inculpatului V.M. , ca soluţie de a scăpa de problemele pe care aceasta le avea în familie. Întrucât şi la această adresă, au avut loc discuţii cu vecinii, inculpatul le-a mutat pe minore într-un alt apartament situat pe str. Calea Bucureşti al unei anume „Andreea”, unde acestea au întreţinut relaţii sexuale cu diverşi clienţi. Partea vătămată mai relatează şi despre incidentul care a avut loc între P.A. şi inculpatul O.I. , când acesta din urmă a lovit-o cu palma de două ori, pe motiv că vorbise la telefon cu un client, dar şi despre fuga acestei părţi vătămate, după incident, şi faptele petrecute după ce aceasta a anunţat organele de poliţie. Astfel, parte vătămată declară că, a doua zi după fuga celeilalte minore, inculpatul a plecat să vorbească cu părinţii acesteia, la întoarcere comunicându-i că trebuie să plece din ţară, întrucât cu ajunsese la o înţelegere cu aceştia, solicitându-i să dea un alt anunţa la ziar pentru a câştiga banii necesari plecării lui din ţară, în străinătate. Referitor la prima declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, prin care a negat activitatea infracţională la care a fost supusă, partea vătămată G.C.A.M. a precizat că aceasta a fost dată de frica inculpatului şi anturajului său şi că acesta le învăţase să declare că doar Janina se prostitua, iar ele (minorele) locuiau doar în apartament.
Aspectele relatate de partea vătămată G.C.A.M. , referitoare la activitatea infracţională a inculpatului O.I. , dar cu privire la contribuţia inculpatei T.J. , sunt susţinute şi de declaraţiile martorei G.I.A. , care în cursul urmăririi penale, a relatat organelor de anchetă cum, alarmată fiind de faptul că fiica sa abandonase cursurile şcolare şi lipsea de la domiciliu, a anunţat organele de poliţie, iar în urma verificărilor efectuate, a fost prezentată de inculpatul O.I. , însoţit de inculpata T.J. , care i-a spus că s-a căsătorit cu ea, luându-şi angajamentul că se va ocupa ca aceasta să meargă la şcoală, partea vătămată rămânând în continuare cu aceştia. Martora confirmă şi faptul că în perioada respectivă partea vătămată locuia împreună cu inculpaţii într-un apartament din zona „Billa” şi relatează aspecte de natură să confirme faptul că fiica sa se afla sub supravegherea şi controlul ambilor inculpaţi. Astfel, aceasta a afirma că, având nevoie de o adeverinţă medicală de la fiica sa, în urma discuţiilor telefonice, aceasta din urmă i-a solicitat să meargă în zona supermarketului şi să aştepte în apropiere, la întâlnire minora venind însoţită de inculpata T.J. , care s-a recomandat ca fiind nepoata proprietarului apartamentului închiriat şi care i-a spus că nu îi poate da adresa exactă pe motiv că îi poate face probleme şi că partea vătămată va locui cu inculpatul O. în altă parte. Tot în legătură cu faptul că minora era supravegheată îndeaproape, martora a mai relatat că discuţiile despre aceasta le purta telefonic cu inculpatul O. , iar la solicitarea sa de a vorbi personal cu minora, inculpatul îi cerea să aştepte, convorbirile purtate direct cu fiica sa fiind rare.
Totodată, susţinerile părţii vătămate în sensul că, întreţinea relaţii sexuale contra cost cu clienţii racolaţi prin intermediul anunţurilor date în ziarul local, sunt confirmate şi de adresa nr. 1243/12.11.2012 emisă la solicitarea organelor de urmărire penală de S..C.Media Sud Management S.A.- Cotidianul Gazeta de Sud, din care rezultă că, în perioada octombrie – noiembrie 2012, figurează anunţurile date de inculpaţii O.I. şi T.J. pentru partea vătămată G.C.A.M. ( filele 70-71 dosarul parchetului).
De asemenea, actul medical depus la dosar, susţin varianta expusă de partea vătămată, că ar fi fost constrânsă la practicarea prostituţiei, aceasta fiind internată în perioada lunii noiembrie 2012 în Spitalul de Neuropsihiatrie cu diagnosticul „reacţie la factori de stres”, consecinţă a activităţii la care a fost supusă.
Cât priveşte activitatea infracţională desfăşurată cu privire la P.M.A. , sunt concludente declaraţiile acestei părţi vătămate, cu excepţia susţinerilor privind sechestrarea sa în apartament şi obligarea să practice prostituţia. Plecând de la premisa verificată în cadrul cercetărilor penale efectuate în cauză, că în înţelegere cu inculpatul V.M. pe care –l cunoscuse la o petrecere, aceasta a fost de acord să practice prostituţia prin intermediul inculpaţilor O.I. şi T.J. , instanţa de apel reţine din declaraţia părţii vătămate că, aceasta a fost dusă, în acest scop, în apartamentul închiriat de inculpaţi în spatele supermarketului „Billla”, unde a cunoscut-o şi pe partea vătămată GC , aceasta şi inculpata T. practicând prostituţia cu clienţi ce sunau în urma anunţurilor date la ziar. Mai declară minora PMA că, în aceeaşi după amiază în care a fost adusă, inculpaţii au dat un anunţ la ziar la rubrica erotice („nou Anda”) şi i-au cumpărat o cartelă telefonică, inculpata T. instruind-o în legătură cu discuţiile pe care trebuia să le poate cu clienţii la telefon, dar şi cu privire la ce trebuia să facă şi tarifele pe care trebuia să le perceapă. În perioada lunii noiembrie, partea vătămată relatează că se prostitua în apartamentul respectiv alături de celalaltă minoră şi de inculpata T.J. , iar banii obţinuţi erau încasaţi de aceasta din urmă, ajungând în final la inculpaţii O.I. şi VM. Partea vătămată P.A. confirmă şi episodul în care în urma sesizărilor vecinilor, minorele au fost duse într-un apartament situat pe str. Calea Bucureşti, unde au fost aduşi mai mulţi clienţi. În urma unui conflict generat de o discuţie telefonică pe care partea vătămată o purtase cu unul dintre clienţi, discuţie auzită de inculpata T.J. , aceasta se alertează, conştientă fiind de activitatea ilegală ce se desfăşura, rupe cartela telefonică şi îl anunţă pe inculpatul O.I. care o agresează lovind-o cu palmele. Profitând de plecare inculpaţilor din apartament şi a părţii vătămate GC , minora fuge din casă, refugiindu-se la etajele superioare de unde apelează serviciul 112.
Aspectele relatate de această parte vătămată se coroborează cu declaraţiile celeilalte victime, expuse anterior. Mai mult, implicarea inculpaţilor în exploatarea sexuală a părţii vătămate P.M.A. este dovedită şi de declaraţia martorei PMM, care în declaraţia din faza de urmărire penală, relatează despre o împrejurare în care fiica sa, i-a prezentat-o atât pe inculpata T.J. , cât şi pe inculpatul O.I. , spunându-i că urmează să se angajeze la o mătuşă a acesteia, ulterior spunându-i că de fapt s-a prostituat în apartamentul în care locuiau cei doi.
Legat de fuga minorei P.M.A. din apartamentul în care era exploatată sexual de către inculpaţi, martorul ZM a relatat că, a găsit-o în scara blocului şi din discuţiile purtate cu ea, a aflat că practica prostituţia în apartamentul în care locuiau inculpaţii.
Ca şi în cazul celeilalte minore, potrivit adresei nr. 1243/12.11.2012 emisă la solicitarea organelor de urmărire penală de S.C. Media Sud Management S.A.- Cotidianul Gazeta de Sud în perioada lunii noiembrie 2012 au fost publicare mai multe anunţuri la rubrica erotice din ziar, fie de inculpatul O. , fie de coinculpata T.J. .
De asemenea, inculpatul V.M.A. a recunoscut parţial în faza cercetărilor penală că, s-a înţeles cu partea vătămată P.A. , ca aceasta să practice prostituţie, luând legătura cu verişoara sa, inculpata T.J. , care avea un apartament închiriat în zona Billa, unde aceasta a avut clienţi cu care a întreţinut relaţii sexuale contra cost. Acesta, prevalându-se de dreptul de a nu contribui la propria acuzaţie, nu a recunoscut înţelegerea avută cu inculpatul O.I. privind găzduirea acesteia şi obţinerea sumelor de bani rezultate în urma practicării prostituţiei de către minoră, însă aceste împrejurări sunt dovedite de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Cu toate acestea, după trimiterea în judecată, inculpatul a recunoscut integral faptele reţinute în actul de sesizare, optând pentru procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii.
În ambele cazuri, activitatea infracţională a fost recunoscută de inculpata T.J. , în faza de urmărire penală. Din lecturarea declaraţiei acesteia ( filele 134 – 136 dosarul parchetului) reiese că inculpata declara la începutul anchetei că, în înţelegere cu inculpatul O.I. a început să practice prostituţia, banii cheltuindu-i în comun. În cursul lunii septembrie 2012, pleacă la domiciliul din comuna Vîrvoru, iar la întoarcere o găseşte în apartamentul închiriat pe partea vătămată GC , care începe la rândul său, să practice prostituţia. Declară inculpata că în vederea desfăşurării activităţii, erau date anunţuri la ziar, atât de ea, cât şi de către inculpatul O. , clienţii contactându-le telefonic. Banii obţinuţi de ambele erau înmânaţi inculpatului O.I. . Referitor la partea vătămată P.M.A. , inculpata T.J. a declarat, tot în faza urmăririi penale, că la solicitarea inculpatului VM, a fost de acord să o instruiască pe aceasta să practice prostituţia, în acelaşi mod în care proceda ea, stabilind totodată cu acesta ca ea să primească o parte din banii obţinuţi de partea văătmată. În vederea acestui demers, tot din declaraţia inculpatei rezultă că, a discutat cu inculpatul O.I. , ca partea vătămată să locuiască împreună cu ei şi cu cealaltă minoră în apartamentul închiriat. Inculpata a recunoscut şi că anunţurile la rubrica erotice din cotidianul local, sub psudonimele „Blonda” şi „Anda” erau date de ea, că activitatea de lucru se desfăşura în sufragerie („în acest timp, au venit mai mulţi clienţi, care ne contactau pe numerele de telefon pe care le aveam şi care erau aşteptaţi în apropierea blocului de mine sau de Cristina. După ce intrau în sufragerie, ne prezentam toate trei, clientul spunând ce doreşte, iar noi spunându-i tarifele”) şi că banii obţinuţi erau împărţiţi după cum urmează : 50% îi reveneau ei şi inculpatului O. pentru chirie, iar 50% la partea vătămată şi inculpatul VM, banii obţinuţi de partea vătămată GC erau însuşiţi în totalitate de inculpatul O.I., la fel şi banii obţinuţi din activitatea de prostituţie chiar de către inculpată, care a precizat că primea 50 lei zilnic de la inculpat. În declaraţia părţii vătămate se regăsesc relatate şi aspecte privind prestarea efectivă a activităţii de prostituţie de către partea vătămată P.A. , aceasta declarând că, personal a văzut ca aceasta a avut doar 2 clienţi, însă este posibil să fi avut mai mulţi, întrucât ea seara pleca din apartament. Cu privire la fuga părţii vătămate, inculpata a relatat că, anterior aceasta a avut un conflict cu inculpatul O.I. , pe motiv că vorbise la telefon cu un client şi aceasta a lovit-o de două ori cu palmele peste faţă.
Instanţa de apel consideră că explicaţiile inculpatei cu privire la exercitarea de presiuni şi în consecinţă la revenirea asupra poziţiei adoptată de aceasta în cursul urmăririi penale, nu sunt credibile, motivaţiile date fiind neconvingătoare, respectiv că organele de urmărire penală ar fi exercita presiuni în cursul urmăririi penale, aceasta fiind o afirmaţie generică, care nu poate fi considerată plauzibilă, în condiţiile în care audierea inculpatei s-a realizat în prezenţa unui apărător din oficiu.
Cât priveşte declaraţiile inculpatului O.I. , care în mod constant a negat orice implicare în activitatea infracţională, aceste necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, nu pot fi reţinute. Curtea apreciază că, atitudinea inculpatului de nerecunoaştere a faptelor reprezintă o simplă afirmaţie a unei situaţii de fapt, având ca scop disculparea de consecinţele penale ale faptelor, care fără coroborarea cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii nu poate influenţa convingerea bazată de probe irefutabile.
Astfel, în cazul în care există probe de vinovăţie, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece potrivit art. 103 alin.(1) Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului.
Prin urmare, susţinerile celor două părţi vătămate minore sunt confirmate şi de declaraţiile inculpatei date în faza urmăririi penale, dar şi cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, vinovăţia inculpaţilor rezultând fără umbră de îndoială.
Astfel, din ansamblul coroborat al probelor administrate în cauză, rezultă că, inculpatul O.I. , a fost el care a racolat-o pe partea vătămată minoră GC, pe care, iniţial, prin promisiunea mincinoasă a unei relaţii şi sub pretextul stării materiale precare, iar apoi şi prin exercitarea de violenţe şi ameninţări a găzduit-o, în apartamentul închiriat împreună cu inculpata T., punând-o să practice prostituţia, în folosul său. De asemenea, acesta a găzduit-o şi pe partea vătămată minoră P.A. (racolată de celălalt inculpat VM) în vederea exploatării sale sexuale, în scopul obţinerii de foloase materiale (având de data aceasta acordul victimei, care aşa cum în mod judicios a reţinut şi procurorul de caz nu înlătură răspunderea penală conform art. 16 din Legea nr. 678/2001) şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către coinculpata T.J. .
Probatoriul a evidenţiat, aşadar că, inculpata T.J. a avut o implicare activă în exploatarea părţilor vătămate, aceasta nu numai că le-a iniţiat în activitatea de prostituţia, dar a dat anunţuri cu pseudonimele părţilor vătămate în cotidianul local, s-a ocupat şi de supravegherea acestora, aspect susţinut nu numai de părţile vătămate, dar şi martorii ale căror declaraţii au fost expuse anterior (martora G.I.A. ), a participat şi la racolarea părţii vătămate P.A. (conform celor relatate de mama acesteia, astfel cum s-a arătat anterior, inculpata s-a deplasat împreună cu inculpatul O. şi a susţinut că o va angaja pe fiica sa la o mătuşă a ei, în acest fel ajutându-l pe inculpat să pună în aplicare planul infracţional de exploatare sexuală a minorei, fără a întâmpina greutăţi din partea familiei victimei), a pretins bani pentru „ajutorul” dat inculpatului V.M. , acţiuni specifice complicităţii, prin sprijinire, la infracţiunile de trafic de minori săvârşite de inculpatul O.
Faptul că inculpaţii erau conştienţi de activi amintite sunt confirmate şi de conduita adoptată de inculpaţi, care realizând consecinţele faptelor lor şi având cunoştinţă de împrejurarea că partea vătămată sesizase organele de poliţie, au făcut demersuri pentru a discuta cu mama părţii vătămate („împreună cu M. am mers la spălătoria unde lucrează mama A., încercând să stăm de vorbă cu aceasta. Mama ei ne-a spus că nu vrea să discute cu noi întrucât fusese la poliţie.”). Relevant este şi comportamentul ulterior al inculpaţilor T.J. şi O.I. , care văzând că nu reuşesc să ajungă la o înţelegere cu părinţii părţii vătămate, au plănuit să fugă din ţară, pentru a evita tragerea la răspundere penală. Astfel, inculpata declară în faza de urmărire penală „În acest moment, am avut o discuţie cu Calu (n.r. inculpatul O.I. ) hotărând să mergem la un prieten de al lui, unde să stăm câteva zile, apoi să mergem într-un oraş mare, unde să câştigăm o sumă suficientă pentru a reuşi să plecăm în străinătate”.
Curtea apreciază, în baza evaluării proprii asupra materialului probator administrat în cauză, prin referiri concrete la mijloacele de probă arătate, că se impune înlăturarea afirmaţiilor de nevinovăţie ale inculpaţilor privind infracţiunile de trafic de minori, de care au fost învinuiţi. De asemenea, Curte, în baza propriului examen asupra materialului probator administrat în cauză constată şi că vinovăţia inculpatului O.I. în săvârşirea infracţiunii de proxenetism pentru care a fost trimis în judecată a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate ce au fost coroborate şi care au fost indicate în mod expres mai sus.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor de trafic de minori şi respectiv complicitate la trafic de minori, privind pe partea vătămată minoră GC , Curtea apreciază că, sunt corecte cele reţinute prin actul de sesizare, aşa cum a susţinut şi parchetul prin motivele scrise de apel.
Astfel, art. 13 alin.(1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în vigoare la data săvârşii faptelor (septembrie – noiembrie 2012 avea următorul conţinut:
„Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).”
Astfel, reţinerea alin.(2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 nu este condiţionată de vârsta victimei, mai mică de 15 ani, o atare circumstanţă agravantă existând în varianta acestei legi din anul 2003. Or, aşa cum s-a arătat activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada anului 2012, neexistând niciun temei pentru a ultraactiva dispoziţiile anterioare
Întrucât probatoriul administrat a evidenţiat săvârşirea faptei de trafic de minori de către inculaptul O.I. , prin înşelăciune, dar şi prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, împrejurări agravante cunoscute şi de inculpata T.J. , pe lângă alin.(2) al art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 se va reţine şi alin.3 teza II din aceeaşi lege.
Cu referire la infracţiunea de proxenetism, se constată că, nu sunt incidente aliniatele (2) şi (3) ale art. 329 Cod penal 1969, fapta de a trage folos de urma practicării prostituţiei de către coinculpata T.J. , nerealizându-se prin constrângere, inculpata nefiind racolată de inculpat, aceasta era majoră, fiind evident că, sunt întrunite elemente constitutive ale infracţiunii în forma timp.
În consecinţă, constatând nelegală dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a instanţei de fond, care, în mod greşit, a aplicat retroactiv o lege penală care nu se mai afla în vigoare la data începerii activităţii infracţionale şi a reţinut, fără nicio justificare, variante agravante, instanţa va reţine încadrarea juridică a faptelor din rechizitoriu, respectiv art. 13 alin.(1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în sarcina inculpatului O.I. şi art. 26 raportat la art. art. 13 alin.(1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, şi va reţine în sarcina inculpatului O.I. art. 329 alin.(1) Cod penal 1969, texte de lege în baza cărora inculpaţii vor fi condamnaţi.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2009 raportat la art. 323 Cod penal 1969, Curtea reţine că, se impune achitarea inculpaţilor, în baza art. 16 lit.b) teza I Cod procedură penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea porneşte argumentaţia de la decizia nr.12/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia sesizării prealabile privind dezlegarea problemei de drept cu privire la incriminarea infracţiunilor prevăzute de art. 323 Cod penal 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, prin care a statuat că, faptele prevăzute de art. 323 Cod penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.
Motivarea instanţei supreme porneşte de la premiza că, ambele infracţiuni sancţionau pluralitatea constituită şi impuneau aceleaşi condiţii pentru ca aceasta să poată fi reţinută. Reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, doctrina şi jurisprudenţa defineau asocierea prin aceleaşi elemente care se regăseau în art.2 lit.a), respectiv grupare de persoane, cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu reguli specifice privind ierarhia şi repartizarea atribuţiile, elemente care dovedesc existenţa structurii organizatorice şi deosebesc pluralitatea constituită de cea ocazională. A mai decis instanţa supremă că, deşi în practica judiciară s-au exprimat opinii în sensul că ar exista diferenţe între cele două infracţiuni şi în ceea ce priveşte modul de organizare a pluralităţii constituite (dezvoltare pe verticală în cadrul grupului şi pe orizontală în ipoteza art. 323 Cod penal anterior, o mai bună organizare şi roluri prestabilite în carul art. 7 spre deosebire de art. 323 din Codul penal anterior, în realitate textele de lege în discuţie nu justifică asemenea distincţii.
Prin urmare, reţinând că, ambele infracţiuni presupun o structură organizatorică, instanţa supremă a apreciat că, art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 Cod penal anterior se regăsesc în noua reglementare în art. 367 Cod penal.
În speţă, însă aşa cum a reţinut chiar şi procurorul de caz, în rechizitoriu, probele nu au dovedit o structură clară de coordonare, iar în urma propriului demers analitic asupra materialului probator al cauzei nici Curtea nu poate reţine că inculpaţii nu s-au organizat în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de persoane, ci că aceştia au acţionat în modalitatea participaţiei ocazionale de infractori, unii fiind autori, alţii complici.
Prin urmare, lipsa unei organizării în desfăşurarea activităţii infracţionale atrage concluzia că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nu se circumscrie elementelor constitutive ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal ( preluate de art. 367 Cod penal), nefiind prevăzută de legea penală.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 16 lit.b) teza I Cod procedură penală, instanţa de apel va dispune achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Sub aspectul individualizării tratamentului sancţionator, Curtea reţine următoarele:
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.I. , faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, săvârşită împotriva părţii vătămate GC – de la 10 la 20 de ani, se impune majorarea pedepsei la 10 ani închisoare, situată la minimul special prevăzut de lege, iar pentru infracţiunea de proxenetism, înlăturându-se variantele agravante, se va reduce pedeapsa la 3 ani închisoare, urmând a fi menţinut cuantumul de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane săvârşită împotriva părţii vătămate P.A. .
Totodată, conform art. 65 alin.(2) Cod penal 1969, faţă de natura şi gravitatea infracţiunile se vor aplica inculpatului şi pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza II, lit.b) şi lit.e) Cod penal, respectiv pe durata de 3 ani infracţiunii de trafic de minori săvârşită împotriva părţii vătămate GC , pe durata de 2 ani în cazul infracţiunii de trafic de minori săvârşită împotriva părţii vătămate P.A. şi pe durata de 1 an pentru infracţiunea de proxenetism.
Conform art. 33 lit.a) şi 34 lit.b) Cod penal 1969 şi art. 35 alin.(3) Cod penal 1969, se vor contopi pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) şi lit. e) Cod penal din 1969, care potrivit art. 61 Cod penal 1969, după revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 135/1998 a Tribunalul Dolj, se va contopi cu restul neexecutat de 2362 de zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) şi lit. e) Cod penal din 1969.
Nu poate fi avută în vedere critica apelantului inculpat privind reducerea substanţială a cuantumului pedepselor principale, şi pe cale de consecinţă, a pedepsei rezultante, întrucât la acestea au fost stabilite, pentru infracţiunile cele mai grave la minimul special prevăzut de lege, iar o eventuală reducere s-ar putea produce numai ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.
Or, în condiţiile în care gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite este unui deosebit de ridicat (inculpatul exploatând minore, în scopul obţinerii de venituri), modalitatea de săvârşire (prin înşelăciune, prin exercitarea de violenţe, de mai multe persoane) relevând de asemenea, o periculozitate deosebită a inculpatului, iar acesta a mai fost condamnat definitiv anterior pentru o infracţiune deosebit de gravă (omor), de violenţă, dovedind perseverenţă pe cale infracţională în condiţiile în care a început activitatea infracţională la scurt timp după ce fusese liberat condiţionat din penitenciar, iar pe parcursul prezentului proces penal a avut, în mod constant, o atitudine de nerecunoaştere a faptelor comise, adoptată numai în scopul sustragerii de la răspundere penală, nu se pot reţine în favoare lui elemente de natură să atenueze tratamentul sancţionator.
Cât priveşte individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatei T.J. , reţinând conduita bună anterioară a acesteia, faptul că are un copil minor în întreţinere, că nu posedă antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, instanţa de apel va reţine şi va face aplicarea art. 74 lit.a) Cod penal 1969 raportat la art. 76 lit.a) Cod penal 1969 şi respectiv art. 76 lit.b) Cod penal 1969, cu consecinţa reducerii pedepselor pentru fiecare infracţiune de complicitate la trafic de minori reţinută în sarcina sa sub minimul special prevăzut de lege până la cuantumul de 3 ani şi respectiv 2 ani închisoare, pedepse ce vor fi contopite, împreună cu pedepsele complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza II, lit.b) şi lit.e) Cod penal pe durată de 1 an, ce se vor aplica pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru fiecare infracţiune de trafic de minori, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza II, lit.b) şi lit.e) Cod penal, pedeapsă ce va fi executată în regim de detenţie.
La stabilirea limitei până la care pedepsele principale au fost reduse sub minimul special, instanţa de apel a avut în vedere gradul mai redus de implicare în activitatea infracţională, faptul că aceasta la rândul său practica activitatea de prostituţie, nivelul redus de instruire, faptul că în faza de urmărire penală a recunoscut faptele, împrejurări care justifică pedepse mai reduse, însă care, pentru a-şi atinge scopul trebuie să fie executate în regim privativ de libertate.
Nu în ultimul rând, la stabilirea regimului de executare, Curtea are în vedere atitudinea procesuală din faza apelului, ultima cale de atac, când inculpata a continuat să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului, retractându-şi declaraţiile sincere din faza urmăririi penale, aceasta dând dovadă de duplicitate şi viclenie, pozând în victima împrejurărilor, ceea ce evidenţiază doar temerea sa faţă de consecinţele juridice ale comportamentului său şi faptul că derularea prezentului proces penal nu şi-a pus amprenta asupra evoluţiei sale.
Totodată, conform art.88 Cod penal 1969, va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive de la 21.11.2012 la zi, în cazul inculpatului O.I. , iar de la 12.11.2012 la 25.03.2014 pentru inculpata T.J. . Pentru aceeaşi inculpată, va deduce în baza art. 399 alin. 9 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată şi durata arestului la domiciliu din 25.03.2014 la 02.06.2014.
În continuare, verificând din oficiu hotărârea atacată, instanţa de apel constată că, se impune cenzurarea sentinţei, şi sub aspectul dispoziţiei privind cheltuielile judiciare. Astfel, în speţă, instanţa de fond i-a obligat pe inculpaţi şi la plata onorariilor apărătorilor din oficiu, or, în lumina noilor dispoziţii procedurale ale art. 274 alin.(1) Cod procedură penală, în materia cheltuielilor judiciare datorate statului, din cuantumul acestora sunt exceptate cheltuielile privind avocaţii din oficiu, care rămân în sarcina statului. Pe cale de consecinţă, Curtea va înlătura dispoziţiile din sentinţă privind obligarea inculpaţilor la plata onorariilor apărătorilor din oficiu, care vor rămâne în sarcina statului.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpaţii O.I. , T.J. şi de DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 1329 din data de 28 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3234/63/2013**, va desfiinţa sentinţa penală atacată, pe latură penală, va rejudeca în sensul considerentelor anterioare, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii, în baza art. 423 Cod procedură penală.
Conform art. 275 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi în apel, în cuantum de câte 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
