Elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă. Comportamentul inculpatului de a părăsi locul accidentului fără să acorde primul ajutor victimei. Legătură de cauzalitate între această conduită culpabilă şi decesul victimei.


Elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă. Comportamentul inculpatului de a părăsi locul accidentului fără să acorde primul ajutor victimei. Legătură de cauzalitate între această conduită culpabilă şi decesul victimei.

Art. 178 alineatele 1 şi 2 din Codul penal

Art. 77 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002

Art.89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002

Comportamentul inculpatului, de a fi părăsit locul accidentului fără să acorde primul ajutor, deşi poate fi justificat de o stare de puternică tulburare, creată ca urmare a acestui eveniment este, dincolo de orice dubiu, profund culpabil şi atrage răspunderea penală a sa pentru fapta de ucidere din culpă, deoarece există o puternică şi evidentă legătură de cauzalitate între fapta sa şi decesul victimei.

Comportamentul inculpatului, de a fi părăsit locul accidentului fără să acorde primul ajutor, deşi poate fi justificat de o stare de puternică tulburare, creată ca urmare a acestui eveniment este, dincolo de orice dubiu, profund culpabil şi atrage răspunderea penală a sa pentru fapta de ucidere din culpă, deoarece există o puternică şi evidentă legătură de cauzalitate între fapta sa şi decesul victimei.

În aceste condiţii este neîndoielnic faptul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi că a acceptat producerea acestuia.

În aceste condiţii este neîndoielnic faptul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi că a acceptat producerea acestuia.

 (Decizia penală nr.  496/R din 22 Mai 2012)

Prin sentinţa penală nr. 2809 din 23 decembrie 2011 Judecătoria Piteşti, a schimbat încadrarea juridică, din infracţiunea prev. de art. 178 alin. 1 Cod penal şi art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunea prev. de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal şi art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

A condamnat pe inculpat  pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 81 Cod penal şi art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 Cod penal a fost fixat termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia asupra disp. art. 83 din Codul penal.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza 10 lit. d) Codul de procedură penală, a achitat pe inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 Codul penal.

A obligat pe inculpat în solidar cu asigurătorul la plata sumei de 10.000 de lei, cu titlu de daune  materiale, în favoarea părţilor civile G.V. şi G.C. – M. şi a contravalorii în lei a sumei de câte 25.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii efective pentru fiecare parte civilă G.V., G.C.- M., G. R. – M.şi G.A.- M., cu titlu de daune morale.

A obligat pe inculpat şi la plata în favoarea părţii civile G. C. – M., până la încetarea stării de nevoie şi în favoarea părţilor civile minore G. R.- M. şi G.A.- M., până la împlinirea vârstei de 18 ani,  a sumei de 186 lei, reprezentând diferenţă dintre salariu şi pensia de urmaş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în ziua de 31.07.2009, în jurul orelor 00:30-01:00, autoturismul Toyota Avensis cu nr. de înmatriculare B-145668, condus de către inculpatul P.T.G.– C., se deplasa pe raza localităţii Smeura în com. Moşoaia, jud. Argeş, în direcţia de mers spre Drăgăşani, apropiindu-se de o curbă la dreapta în zona km 187+900 m.

În aceleaşi momente, dinspre Drăgăşani se apropia de aceeaşi zonă, într-o curbă strânsă la stânga, victima G.I. – V., circulând pe bicicletă şi fiind sub influenţa avansată a alcoolului. Avea o alcoolemie de 1,35 g% alcool în sânge şi se deplasa la Spitalul Judeţean Argeş, întrucât soţia sa născuse în aceeaşi zi.

În momentul în care autoturismul ieşea din curba strânsă la dreapta pe sectorul de drum în aliniament şi se repoziţiona pe sensul său de mers, victima venea din sensul opus, pe o traiectorie de mers înclinată sub un unghi de circa 17 – 18 de grade spre contrasensul de mers, posibil cu intenţia de a tăia curba.

Această poziţie poate fi explicată şi datorită stării fiziologice în care se afla, fiind sub influenţa alcoolului, cu vizibilitate afectată şi îngustarea câmpului vizual la circa 17 – 19 m în plan longitudinal, în raport de capătul podeţului de la intrarea în locuinţa numitului O. I.

Partea vătămată se afla cel mai posibil în zona axului drumului, în plan transversal, unde posibil a avut loc impactul dintre autoturism şi victimă. Surprins de apariţia victimei pe bicicletă pe traiectoria sa de mers, impactul dintre cele două părţi a fost violent, pe o traiectorie înclinată.

Roata faţă a bicicletei a intrat în farul stâng, a lovit în continuare colţul aripii stânga faţă a autoturismului, în zona de îmbinare a acestuia cu farul stâng, spre muchia stângă a capotei faţă, iar după producerea coliziunii dintre bicicletă şi autoturism s-a produs separarea bicicletei de victimă care, fiind în faza de zbor, a intrat în coliziune cu geamul parbriz, pe care îl loveşte cu corpul, iar cu mâna a lovit oglinda exterioară stânga.

Zona de spargere a geamului parbriz, ca urmare a impactului cu victima, pleacă de la rama stângă a parbrizului şi se întinde până dincolo de zona centrală a acestuia, devenind opac, moment în care inculpatul pierde câmpul vizual din faţa autoturismului său, neştiind practic pe unde mai circulă.

Aşa s-a apropiat de acostamentul din stânga al drumului, în raport cu sensul său de mers spre Drăgăşani şi, datorită mobilităţii ghidonului bicicletei, aceasta s-a rotit în zbor, spre acostament, partea stângă a bicicletei a lovit cu furca, iar spatele bicicletei – bandoul stâng al barei faţă al autoturismului.

În momentele imediat următoare, inculpatul a luat un viraj la dreapta, iar victima a fost proiectată mai întâi pe acostament, în zona petei de sânge găsite la cercetarea la faţa locului, la o distanţă de 5,1 m. de capătul podeţului de intrare în curtea locuinţei lui O. I.

Autoturismul condus de inculpat şi-a continuat deplasarea şi nu a oprit la locul producerii accidentului, deşi era obligat să facă acest lucru, fiind identificat ulterior de către organele de poliţie.

Victima a fost găsită în şanţul betonat de lângă acostament, decedată, în dimineaţa acelei zile, în jurul orelor 06:30.

Instanţa de fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal, sub aspectul laturii subiective, lipsind culpa, ca formă a vinovăţiei în producerea accidentului rutier.

Deşi, prin rechizitoriu, inculpatul a fost acuzat că, prin nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 77 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a produs un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat decesul victimei G. I.V., dispoziţiile art. 77 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prevăd obligaţia unui conducător auto implicat într-un accident rutier în urma căruia a survenit moartea sau vătămarea integrităţii corporale a unei persoane, să ia măsurile de anunţate imediată a poliţiei, să nu modifice sau să sustragă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.

Or, aceste dispoziţii legale încălcate de inculpat nu au fost considerate determinante sub nicio formă în producerea accidentului rutier, întrucât efectele încălcări s-au produs ulterior morţii victimei, prin întrunirea elementelor constitutive ale celei de-a doua infracţiunii de care este acuzat inculpatul, cea de părăsire a locului de accidentului.

În cauză, stabilirea locului producerii accidentului rutier, adică existenţa acestuia pe banda de coborâre a victimei sau pe cea de urcare a inculpatului, a fost vitală în reţinerea sau nu a culpei inculpatului.

Expertiza tehnică auto a stabilit în concluziile sale că locul producerii accidentului în plan longitudinal a fost situat la o distanţă de circa 15 m înspre Piteşti, în raport de poziţia de deces a victimei, însă nu acelaşi lucru l-a realizat în stabilirea acestui loc în plan transversal, în sensul stabilirii direcţiei de mers în care a avut loc accidentul rutier, dacă pe sensul de mers al victimei sau pe sensul de mers al inculpatului.

Acest dubiu nu a putut fi înlăturat nici cu ajutorul mijloacelor de probă strânse la cercetarea locului faptei şi nici de declaraţia de la urmărire penală dată de inculpat, expertul tehnic precizând că, „cel mai posibil”, impactul în plan transversal a avut loc în zona centrală a drumului, când autoturismul inculpatului ieşise din curba la dreapta, în raport cu sensul său de mers spre Drăgăşani, fiind în situaţia de a se repoziţiona spre sensul său de mers spre Piteşti, iar victima, pe bicicletă, se apropia de curba strânsă la stânga, în raport cu sensul său de mers spre Piteşti, sub un unghi de circa 17-18 grade, aflându-se în situaţia probabilă de a pătrunde pe contrasens, cu intenţia de a tăia curba.

În această situaţie faptică, existenţa dubiului profită inculpatului, fiind pronunţată achitarea în baza art. 10 lit. d) Cod procedură penală, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.  195/2002, s-au constatat întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni de pericol, probele demonstrând că, ulterior producerii accidentului rutier, inculpatul şi-a continuat deplasarea la volanul autoturismului său, părăsind locul accidentului fără drept, deşi avea reprezentarea faptului că autoturismul condus de el lovise o persoană.

Acţiunile ulterioare ale inculpatului, de a-şi ascunde în garaj maşina, imediat ce a ajuns acasă, au arătat intenţia precisă a acestuia de a-şi ascunde fapta şi, implicit, identitatea.

Faptul că a doua zi acesta a fost cuprins de o stare de negare a faptei, ce a culminat cu o încercare de suicid care a condus la internarea sa la o unitate spitalicească de profil nu a avut niciun efect asupra vinovăţiei cu care a fost comisă infracţiunea de părăsire a locului accidentului. Acest fapt ar fi putut constitui cel mult o circumstanţă judiciară atenuantă, pe care însă instanţa nu a reţinut-o.

Pentru proporţionalizarea pedepsei, s-a ţinut cont de gradul de pericol social al infracţiunii şi de împrejurările în care a fost comisă fapta.

Inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârşirea infracţiunii, s-a prezentat în faţa organelor judiciare având o comportare sinceră în cursul procesului.

A fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, în baza art. 81 din Codul penal şi a fost fixat termen de încercare de 5 ani.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a ţinut cont la soluţionarea acesteia de contextul faptic al cauzei, în sensul că există un dubiu în stabilirea cu certitudine a locului faptei, care din punct de vedere al vinovăţiei civile nu impietează asupra reţinerii acesteia.

Acest fapt nu se datorează părţilor civile sau succesorilor victimei, iar respingerea acţiunilor civile ale acestora, ca urmare a existenţei acestui fapt ar fi fost inechitabilă.

Instanţa a apreciat că raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu există, iar prejudiciul a constat în cheltuielile de înmormântare, inclusiv cele funerare, precum şi în efectuarea ritualelor religioase, cheltuieli cu transportarea cadavrului, inclusiv cele cu îmbălsămarea. Aceste cheltuieli au fost justificate prin înscrisuri şi martori, dovezi produse de părţile civile şi de reprezentanţii legali ai succesorilor victimei .

De asemenea, instanţa a apreciat că au fost afectate drepturile nepatrimoniale ale părţilor civile şi ale succesorilor victimei, întrucât lipsa victimei de acum înainte din cadrul familial le afectează pe părţile civile şi, în mod special, pe copiii victimei.

Potrivit art. 998 şi art. 999 din Codul civil, art. 3 – 4; 8 – 9; art. 43; art. 53 şi art. 54 din Legea 136/1995 şi Ordinului nr. 2007/11.2008 al Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, alături de inculpat este răspunzător civil, în solidar, şi asigurătorul, întrucât la data producerii accidentului rutier inculpatul avea încheiată o asigurare de răspundere civilă cu acesta, valabilă.

Prin înscrisuri, partea civilă GCM, care este şi reprezentanta legală a minorelor G.R. – M. şi  G. A.- M., a făcut dovada diferenţei lunare a sumei de 186 lei dintre salariul pe care îl avea victima, conform cărţii de muncă la data decesului, şi pensiile de urmaş stabilite în favoarea acestora, conform cuponului de pensie. Aceste înscrisuri au arătat diferenţa de bani care trebuie acoperită lunar de inculpat, până la împlinirea vârstei de 18 ani de către cele două  minore şi până la încetarea stării de nevoie, în ceea ce o priveşte pe partea civilă G.C. – M..

Prin decizia penală nr.496/R din 22  mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi părţile civile G. R. – M. şi G. A. – M., prin reprezentant legal  G. C. – M., G. V. şi G. C.- M. în temeiul art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu consecinţa condamnării inculpatului şi executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în condiţiile art. 861 Cod penal.

A respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatul P.- T. G. C. şi de asigurător.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:

Uciderea din culpă, aşa cum este incriminată de art. 178 alineatele 1 şi 2 din Codul penal, prevede că uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea, iar uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi este o formă agravată a infracţiunii, acest text de lege fiind aplicabil în speţă, întrucât inculpatul avea calitatea de conducător al unui autovehicul şi se afla, la data de 31.07.2009, în momentul lovirii victimei, la volanul autoturismului.

După producerea accidentului, victima a fost lăsată în stare gravă de către inculpat, în şanţul în care căzuse ca urmare a proiectării sale de pe parbrizul autoturismului şi că nu i-a fost acordat, aşa cum se impunea, primul ajutor, fiind lăsată să moară în locul în care a fost găsită a doua zi de dimineaţă de către trecători, aşa cum au evidenţiat planşele fotografice aflate la dosar.

De aceea, acceptând varianta culpei cu previziune, curtea va pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului pentru fapta prevăzută de art. 178 alineatele 1 şi 2 din Codul penal.