Neintrunirea conditiei gradului de pericol social ca trasatura esentiala a infractiunii de abandon de familie prevazuta de art. 305 alin. 5 lit. c C.p.


Neintrunirea conditiei gradului de pericol social ca trasatura esentiala a infractiunii de abandon de familie prevazuta de art. 305 alin. 5 lit. c C.p.

Prin decizia penala nr. 53 pron. la data de 12 apr. 2012 Tribunalul Olt a admis recursul formulat de  inculpata P. N. C. impotriva sentintei penale nr. 1040 pronuntata de  Judecatoria Slatina in dosarul nr. 6816/311/2011,casarea  in parte a acestei sentinte in sensul ca in  baza art. 11 pct. 2 lit. a  rap. la art. 10 alin.1 lit. b1 C.p.p. cu aplicarea art. 181 alin. 1 si 2 C.p. a fost achitata inculpata pentru fapta prevazuta de art. 305 alin. 1  lit. c C.p.

 In baza art. 181  alin. 3 rap. la art. 91 lit. a C.p. s-a aplicat inculpatei sanctiunea administrativa a  mustrarii, a carei  executare are loc in conditiile art. 4141 C.p.p. rap. la art. 487 C.p.p.

 S-a inlaturat aplicarea prevederilor art.  81 alin. 1 C.p. ,art. 82 alin. 1 C.p. , art. 83 C.p. si art. 84 C.p. privind suspendarea conditionata a excutarii pedepsei si conditiile acesteia si a art. 71 alin. 1 si 5 C.p. privind pedeapsa accesorie de interzicere de drepturi  si suspendarea executarii acesteia pe durata termenului de incercare .

 S-a mentinut restul dispozitiilor sentintei.

 S-a dispus pentru cheltuielile judiciare din recurs avansate de stat sa ramana in sarcina acestuia.

In acest sens  s-a retinut ca  prin sentinta penala nr.  1040 pronuntata la data de 16 nov. 2011 de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 6861/311/2011 in baza art. 305 alin. 1 lit. c C.p. a fost  condamnata  inculpata P. N. C. la  pedeapsa de 1 an  inchisoare.

In baza art.71 C.p s-au .interzis inculpatei drepturile prev.de art. 64 lit.a taza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO si cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.

In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani  reprezentand termen de incercare, potrivit art. 82 Cod penal.

 S-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 si 84 Cod penal in conditiile art. 359 Cod procedura penala.

In baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat  executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

In baza art. 191 Cod procedura penala obliga inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat..

Pentru a se pronunta  aceasta sentinta au fost avute in vedere cele de mai jos.

Prin rechizitoriul procurorului din cadrul  Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina 876/P/2011 din 23.05.2011 inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina nr. 6816/311/2011 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatei P. N. C. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 305 alin 1 lit. c C.p.

Din continutul actului de sesizare s-a retinut ca inculpata nu a achitat pensia de intretinere la care a fost obligata prin hotarare judecatoreasca pe o perioada de timp mai mare de 2 luni.

In cursul cercetarii judecatoresti nu a fost interogata inculpata care desi legal citata nu s-a prezentat la solicitarea instantei de judecata.

Din fisa de cazier a inculpatei s-a retinut ca inculpata  nu are antecedente penale.

De asemenea , se arata ca a fost audiat numitul C. M. C., reprezentant legal al minorului C. V. S. precum si martora C. O., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.

Analizand materialul probatoriu administrat in cauza prima  instanta a retinut  situatia de fapt in sensul ca la data de 18.02.2011, numitul C. M. C., a sesizat  procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina, prin plangere penala aratand faptul ca fosta sa sotie P.  N. C. si mama minorului C. V. S. nu i-a platit pensia de intretinere, astfel incat a acumulat o restanta de 4.100 lei.

S-a retinut ca inculpata P. N. C. a fost casatorita cu C. M. C. din anul 2000 pana la data de 11.04.2007 cand au divortat. In timpul casatoriei, la data de 17.06.2000 s-a nascut minorul C. V. S..

In urma divortului celor doi soti,se mai arata ca fiul acestora a fost incredintat spre crestere si educare numitului C. M. C., prin sentinta civila nr. 2010 din data de 11.04.2007 a Judecatoriei Slatina, hotarare care a fost schimbata in sensul in care a fost admis recursul inculpatei P. N.-C. si s-a dispus re-incredintarea minorului catre inculpata, in sarcina tatalui C. M. C. stabilindu-se pensia de intretinere, in valoare de 100 lei lunar, prin decizia  civila nr. 248 din 09.10.2008 a C.Ap. Craiova, care trebuia platita incepand cu data punerii in executare a hotararii.

Se mai arata ca numitul C. M. C. arata ca aceasta decizie nu a fost pusa in executare, deoarece fie minorul nu a dorit sa mearga la mama sa, fie acesta se afla sub supraveghere medicala.

In aceste conditii,se retine ca  prin sent. Civ. Nr. 1073/17.02.2010 a Judecatoriei Slatina, a fost admisa actiunea numitului C. M. C., dipunandu-se reincredintarea minorului catre tatal sau, iar in sarcina mamei P. N.-C. stabilindu-se pensia de intretinere, in valoare de 150 lei lunar, incepand cu data de 17.02.2010 si pana la majoratul copilului.

In cursul urmaririi penale se maiarata ca au fost audiati martorii S. I. si C. O. care confirma faptul ca minorul a fost in grija permanenta a tatalui C. M. C..

Se mai constata ca inculpata P. N.-C. nu a putut fi audiata in cauza intrucat fiind citata  in acest sens, nu s-a prezentat la sediul Politiei sau la sediul acestui Parchet dar si ca  a fost emis si mandat de aducere a acesteia. Din procesul verbal, intocmit cu ocazia executarii acestui mandat, se constata ca la adresa unde inculpata a fost cautata , nu a fost gasita nici o persoana. De asemenea acest aspect se retine  si din procesele-verbale de cautare la domiciliu.

In legatura cu obligatia sa parinteasca de plata a pensiei de intretinere,  obligatie ce-i incumba potrivit sentinta civila nr. 1073/17.02.2010 a Judecatoriei Slatina,se costata ca inculpata a cunoscut acesta indatorire a sa, dovada fiind si calea de atac a apelului formulat de catre inculpata si respins de catre Tribunalul Olt, ca fiind netimbrat, prin dec. civila nr. 93/22.04.2010-f.27

Se mai arata ca pasivitatea inculpatei in acordarea drepturilor cuvenite minorului si prin aceasta intretinerea unui climat de liniste si stabilitate atat de necesare unui copil la o varsta frageda si in plina dezvoltare a capacitatilor psiho -fizice, nu este de natura decat ai prejudicia dezvoltarea sa, astfel incat reaua-credinta a inculpatei este dovedita nu numai prin neonorarea obligatiilor pecuniare fata de minor, dar si prin lipsa unui sprijin daca nu permanent , cel putin regulat al minorului, punandu-se sub semnul indoielii chiar celelalte indatoriri parintesti de veghere a cresterii si educarii sale.

Se mai constata ca inculpata P. N. C., desi legal citata, nu s-a prezentat la solicitarea instantei de judecata pentru a fi audiata si a propune probe in legatura cu fapta pentru care a fost trimisa in judecata.

Potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului , ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 se arata ca acuzatul are dreptul sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer.

Curtea se mai precizeaza ca a aratat cum trebuie interpretate si care este legatura intre aceste trei dispozitii (Curtea, Pakelli impotriva RFG hotararea din 25.04.1983; Curtea, Campbell si Fell impotriva Regatului Unit, hotararea din 28.06.1984). Persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni dispune de doua posibilitati: fie sa se apere singura, fie sa recurga la serviciile unui avocat. Alegerea intre aceste doua posibilitati nu revine statului contractant ci chiar acuzatului. In ipoteza in care acesta hotaraste sa apeleze la un avocat si nu dispune de mijloacele financiare necesare or nu se prezinta in fata instantei, statul este obligat sa ii asigure asistenta judiciara gratuita, daca interesele justitiei o cer, tinandu-se  seama de complexitatea cauzei, gravitatea infractiunii de care este acuzata persoana acuzata si cea a pedepsei pe care o risca, respectiv capacitatea acuzatului de a se apara singur in mod efectiv (Curtea, Hoang impotriva Frantei, hotararea din 29.081992). Sansele de succes pe care persoana acuzata le are in cauza nu se numara printre aceste criterii (Curtea, Boner impotriva Regatului Unit, hotararea din 28.10.1994).

Semai arata ca intrucat art 6 paragraful 3 lit c vorbeste despre asistenta juridica si nu despre simpla numire rezulta ca acest drept trebuie sa aiba un caracter efectiv. Acest lucru inseamna ca obligatia statului nu se limiteaza la numirea avocatului ci se intinde si asupra modului in care acesta isi indeplineste atributiile (Curtea, Daud impotriva Portugaliei, hotararea din 21.04.1998).

Aspectele anterioare se arata ca nu se opun judecarii in lipsa a unei persoane cu conditia ca statul sa fi depus eforturi rezonabile pentru a-l gasi pe reclamant si a-l cita conform procedurii (Curtea, Colloza si Rubinat impotriva Italiei, hotararea din 12.02.1985, F.C. B. impotriva Italiei, hotararea din 28.08.1991).

Curtea a aratat ce intelege prin eforturi rezonabile si anume o notificare personala (Curtea, Stamoulakatos impotriva Greciei, hotararea din 26.10.1993),  oficiala si intr-un termen rezonabil (Curtea, Godi impotriva Italiei, hotararea din 9.04.1994), cu privire la desfasurarea procedurilor. In orice caz, persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei nu dispune de dreptul de a cere rejudecarea cauzei.

In cauza dedusa judecatii,se mai arata ca inculpata Popescu Niculina Cristina a fost legal citata, acesta fara a se prezenta la solicitarea instantei de judecata, nefiindu-i asigurata asistenta juridica din oficiu intrucat aceasta nu este obligatorie conform art 171 C.p.p.

Prima instanta a mai constatat ca fapta inculpatei care cu rea credinta nu a achitat pensia de intretinere la care a fost obligat prin hotarare judecatoreasca pe o perioada mai mare de 2 luni,  intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.305 alin.1 lit.c C.p.

Reaua credinta a inculpatei se constata  din aceea ca nu a achitat pensia de intretinere la care a fost obligata prin hotarare judecatoreasca.

S-a constatat ca actionand in acest mod inculpata  a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savarsirea faptei retinandu-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovatie intentia directa.

Vinovatia inculpatei sub aceasta forma se constata ca este dovedita prin probele rezultand din proces verbal de sesizare din oficiu, declaratiile reprezentantului legal al partii vatamate, declaratii martori, copie a  sentintei civile nr. 1073/17.02.2010 pronuntata de Judecatoria Slatina, copie certificat de nastere minor.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatei prima  instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.p., respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal.

Fata de aceste elemente respectiv lipsa antecedentele penale, atitudinea inculpatei de a nu se prezenta in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti si perioada de timp pentru care inculpata nu a achitat pensia de intretinere prima instanta a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea orientata spre minimul special prevazut de lege este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prevazut de art. 52 c.p.

Astfel in baza art. 345 alin 2 c.p.p. prima instanta a dispus condamnarea inculpatei pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 305 alin 1 lit.c c.p.

Se mai arata ca potrivit disp. art. 71 alin 1 C.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev de art 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a – c din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa or pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Astfel in baza art 71 c.p. au fost interzise inculpatei drepturile prev de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.

Cat priveste continutul si modul de executare a pedepselor accesorii,se arata ca si acestea au suferit modificari esentiale, de natura a le pune de acord cu jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului (Hotararea Sabou si Pircalab contra Romaniei, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede ca interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasa de drept de condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii, de la ramanerea definitiva a condamnarii pana la executarea pedepsei, gratierea totala sau a restului de pedeapsa sau pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) si e) C. pen. nu mai opereaza de drept, ca urmare a condamnarii, ci este supusa aprecierii judecatorului in functie de natura si gravitatea infractiunii savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutela sau curatela.

In ceea ce priveste interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificata jurisprudenta Curtii Europene a drepturilor omului, respectiv Hotararea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat ca interzicerea de drept a drepturilor electorale incalca art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotararii s-a aratat ca acest articol garanteaza drepturi individuale, cum ar fi, de pilda, dreptul la vot, recunoscand in acelasi timp ca aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitari implicite si care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la randul ei, este supusa unei verificari din partea Curtii Europene pentru a se asigura ca aceste limitari nu reduc dreptul pe care il vizeaza intr-o maniera care sa ii atinga substanta insasi sau sa il priveze de efectivitate (a se vedea si Hotararea Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudenta CEDO a stabilit ca orice restrictie trebuie sa vizeze un scop legitim si mijloacele restrictive utilizate sa fie proportionale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun urmatoarele precizari din punct de vedere al concordantei cu dreptul comunitar. Astfel, limitarile impuse liberei circulatii a persoanelor si serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevazute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra in contradictie cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialitatii legea romana se aplica faptelor savarsite pe teritoriul Romaniei, chiar daca faptuitorul este cetatean strain.

O condamnare se mai arata ca trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit, iar autoritatile nationale sa ofere motive pertinente si suficiente pentru a o justifica.

Interzicerea dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii se constata ca se aplica, potrivit normei nationale, automat si absolut, cu titlu de pedeapsa accesorie, oricarei persoane care executa o pedeapsa cu inchisoarea, in absenta controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanta

 Se mai constata ca sistemul sanctionator nu trebuie sa conduca ia compromiterea libertatilor prevazute de tratate ca in cazul in care o sanctiune ar fi vadit disproportionata fata de gravitatea infractiunii incat ar conduce la o restrangere a libertatilor garantate de dreptul comunitar.

Curtea de la Luxemburg se constata ca a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi et Chryssarthakopoulos 193/94, Rec. CJCE partea 1 929, 955) ca statele membre nu sunt libere sa prevada sanctiuni disproportionate de natura sa impiedice libera circulatie a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natura sa intareasca faptul ca, si in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicarii unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportionalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.

In raport de cele sus mentionate s-a constatat ca  inculpata este nedemna in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a si lit. b C.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpatei aceste drepturi.

In ceea ce priveste individualizarea pedepsei aplicate prima instanta a apreciat ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Avand in vedere ca inculpatei  i s-a aplicat o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare iar acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, exceptand cazul cand condamnarea intra in vreunul din cazurile prevazute de art. 38 C.p., scopul pedepsei putand fi atins chiar fara executarea acesteia,prima  instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 C.p. in baza acestor prevederi legale a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei fixand conform art. 82 C.p. termen de incercare pe o durata de 2 ani la care se va adauga durata pedepsei ce va fi aplicata.

In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatei  asupra dispozitiilor art. 83 C.p. care atrag revocarea suspendarii conditionate.

Potrivit disp. art. 71 alin 5 c.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

Astfel in baza art. 71 alin 5 C.p. prima instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatei in conditiile art. 71 rap. la art. 64 lit a si b C.p. pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.

Vazand si dispozitiile art. 191 alin. 1 C.p.p. inculpata a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs  inculpata pentru motivele expuse in partea introductiva a deciziei.

Instanta urmeaza sa constate ca recursul este fondat in limitele si conditiile de mai jos.

Pentru aceasta concluzie se retine ca sentinta este netemeinica in privinta  solutionarii actiunii penale exercitata in cauza de fata prin  condamnarea inculpatei. Concluzia se impune  daca ne raportam la constatarea ca fapta  inculpatei nu constituie infractiune  deoarece  conform art. 181  alin. 1 Cp nu prezinta gradul de pericol social ca trasatura esentiala a acesteia. In acest sens se are in vedere ca fapta inculpatei a adus o atingere minima valorilor aparate de lege iar prin continutul sau concret este lipsita in mod vadit de importanta. Imprejurarea ca in concret fapta inculpatei nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii de abandon de familie rezulta din modul si mijloacele de comitere a faptei penale,de scopul urmarit si anume acela ca deopotriva cu obligatia de intretinere a minorului inculpata sa fie nevoita sa  isi realizeze  si nevoi personale de intretinere si ingrijire a sanatatii care este afectata de un cancer mamar  iar in ciuda acestei situatii sa  indeplineasca obligatia de plata la zi a pensiei de intretinere (conform declaratiei scrise din  11 apr. 2012 a reprezentantului minorului,caruia i s-a incredintat ocrotirea sa), de faptul ca starea de pericol pentru raporturile cu minorul sa fie astfel mai redusa dar si faptul ca recurenta inculpata nu prezinta antecedente penale ceea ce atesta ca a avut o buna conduita anterioara.

Ca urmare  sentinta s-a reformat in sensul de  a se dispune achitarea inculpatei in baza art. 181 C.p. si art. 10 alin. 1 lit. b1 C.p.p. iar in baza art. 91 lit. a C.p.p.  s-a aplicat acesteia in raport de criterii de individualizare  similare cu acelea expuse mai sus sanctiunea  administrativa a mustrarii pe care o constata ca este apta sa realizeze scopul si functiile acesteia.

Celelalte motive de recurs ale inculpatei s-au constatat ca nefondate. Astfel, referirea la necesitatea unei  solutii de  achitare in baza art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. nu se justifica deoarece fapta de abandon de familie a fost comisa de  inculpata, pe de o parte prin neplata  pensiei de intretinere stabilita prin sentinta judecatoreasca  pe mai mult de 2 luni .Pe de alta parte constatarea reiese si din  faptul ca atitudinea sa psihica trebuie sa fie caracterizata ca fiind cu vinovatie cu rea credinta deoarece  avea posibilitatea  sa stabileasca o ordine de preferinta in favoarea minorului cu ocazia stingerii prin plata a obligatiilor sale.

In consecinta in baza art. 385  pct. 2 lit. d C.p.p. s-a admis recursul inculpatei , s-a casat in parte sentinta  in sensul mentionat anterior, s-au mentinut restul dispozitiilor  sentintei  iar in baza art. 192 alin.3 C.p.p. ca urmare a acestei solutii cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs au ramas in sarcina acestuia.

Data publicarii pe portal : 18.06.2012