Înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar în procedura camerei preliminare. Criterii de apreciere


Prin încheierea din data de 08 mai 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria T.M., în baza art. 348 alin. 2 rap. la art. 207 C.pr.pen., verificându-se din oficiu, la înregistrarea dosarului, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.N., s-a constat că această măsura este legală şi temeinică şi a fost menţinută în continuare.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că  la data de 04 mai 2015 a fost înregistrat la instanţă, rechizitoriul nr. 526/P/2015 din 30 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.M. prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,  inculpatul M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal.
Prin încheierea nr. 36 din 21 aprilie 2015 judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria T.M. a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.04.2015 până la data de 20.05.2015, inclusiv. S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 7/UP din 21.04.2015.
S-a considerat de către judecătorul de drepturi şi libertăţi că, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Astfel, inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 202 C.pr.pen., existând indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. din care rezultă că acesta a săvârşit fapta pentru care a fost cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică s-a considerat că rezultă din natura infracţiunii, modalitatea de săvârşire a faptei şi a consecinţelor produse. Totodată, s-a avut în vedere şi impactul social produs asupra colectivităţii prin săvârşirea unor astfel de fapte, astfel încât alte persoane să fie descurajate în a comite astfel de infracţiuni.
Judecătorul de cameră preliminară, verificând din oficiu, potrivit art. 207 C.pr.pen., la primirea dosarului, măsura arestării preventive, constată că, în intervalul scurt de timp scurs de la momentul luării măsurii, temeiurile care au determinat arestarea subzistă şi nu există temeiuri sau împrejurări noi care să  înlăture pe cele care au determinat luarea măsurii sau care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puţin restrictive faţă de inculpat.
Potrivit art. 223 alin. 2 din C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, anturajului şi a mediului din care acesta provine, antecedentelor penale şi altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stării de pericol pentru ordinea publică.
În cauza de faţă inculpatul M.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal, infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor pentru care legea prevede în mod expres că se poate lua această măsură preventivă.
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv  declaraţiile persoanei vătămate, înregistrării video, declaraţii martori şi declaraţii inculpat, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Fapta inculpatului de a ameninţa un poliţist, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu săvârşirea unor fapte la adresa vieţii sale, a integrităţii corporale, a sănătăţii precum şi a bunurilor este una extrem de gravă care justifică plasarea acestuia în arest preventiv.
Natura faptei şi modalitatea de săvârşire a acesteia exclude, la acest moment procesual, luarea oricărei alte măsuri preventive întrucât, prin comiterea acesteia, au fost lezate atât relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţii de stat cât şi relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei.
A apreciat judecătorul de cameră preliminară că  este întrunită şi a doua cerinţă a art. 228 alin. 2 şi totodată şi a art. 202 alin. 3 Cod procedură penală („Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”), întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional, ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii. De asemenea, lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică şi prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei, inculpatul dând dovadă de perseverenţă infracţională atât prin comiterea infracţiunii cât şi prin atitudinea şi antecedentele sale, fiind cunoscut ca o persoană recalcitrantă faţă de organele de siguranţă publică potrivit declaraţiilor martorilor.
Desfăşurarea procesului prin menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului nu alterează în cauză prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii acestuia, încadrându-se în dispoziţiile legii, răspunzând totodată exigenţelor dispoziţiilor cuprinse în art. 5 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Pentru aceste considerente şi având în vedere şi disp.art. 207 alin. 4 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a constat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică, subzistând temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri şi a menţinut în continuare această măsură pentru inculpat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acesteia şi desfiinţarea încheierii atacate iar rejudecând în fond, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară.
Examinând contestaţiile, prin prisma motivelor invocate şi în baza art. 205 şi art. 4251 Cod procedură penală, tribunalul le apreciază ca fiind întemeiate.
La propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, prin încheierea nr. 36 din 21 aprilie 2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei T.M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.N. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. şi ped. de 257 alin. 1 şi 4 Cod penal, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.04.2015 până la data de 20.05.2015, inclusiv. S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 7/UP din 21.04.2015.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat, din analiza materialului probator administrat până la data formulării propunerii, că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 alin. 1 – 3 Cpp şi art. 223 alin. 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul nr. 526/P/2015 din 30 aprilie 2015, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de mai sus.
În fapt, prin rechizitoriu, s-a reţinut că  la data de 20.04.2015, agentul de poliţie S.I.A. din cadrul  Compartimentul Siguranţă Publică şi Patrulare – Biroul Ordine Publică al Poliţiei mun. T.M. se afla în timpul serviciului, efectuând serviciul de patrulare împreună cu martorul ag. Ţ.G. în zona cartierului M.
La un moment dat, în zona ,,gării,, în jurul orei 16:35, au observat un cetăţean de etnie rromă ce transporta pe portbagajul bicicletei un acumulator auto şi existând suspiciunea că respectivul acumulator provine din săvârşirea unei fapte de furt, deoarece în urmă cu puţin timp fuseseră sesizate astfel de furturi,  agenţii de poliţie l-au somat pe respectivul cetăţean (identificat ulterior ca fiind inculpatul M.N.)  care transporta acumulatorul auto pentru a se opri în vederea stabilirii provenienţei bunului.
Deoarece inculpatul nu a dat curs somaţiei poliţiştilor, agentul de poliţie Ş.I.A., a alergat după acesta şi la scurt timp a reuşit să-l oprească. Fiind întrebat de către provenienţa bunului, inculpatul a început să-i adreseze cuvinte obscene încercând chiar să-l lovească pe acesta, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor.
Având în vedere comportamentul inculpatului M.N. agentul de poliţie Ş.I.A. a folosit spray-ul din dotare şi cu ajutorul colegului său şi a patrulei de jandarmi a reuşit imobilizarea inculpatului şi calmarea pentru scurt timp a acestuia.
Deranjat că agentul de poliţie a pulverizat cu spray aspra sa  inculpatul, prin intermediul telefonului mobil a chemat la faţa locului membrii familiei sale.
Dat fiind faptul că inculpatul refuza în continuare să colaboreze cu organele de poliţie iar după dispariţia efectului spray-ului a devenit iarăşi recalcitrant, agentul de poliţie Ş.I.O. a solicitat ajutorul colegilor săi – patrula auto respectiv F.I.N. şi DI..
Încurajat de prezenţa membrilor săi de familie care de asemenea adresau cuvinte şi expresii obscene la adresa poliţiştilor, inculpatul a încercat să-l lovească iarăşi pe poliţistul Ş.I.O. de data aceasta fiind împiedicat de ceilalţi agenţi  de poliţie şi jandarmi prezenţi la faţa locului, adresându-i însă, ameninţări cu săvârşirea unor fapte extrem de grave (la adresa vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii precum şi a patrimoniului) respectiv ,,te omor, îţi dau foc la locuinţă, te calc cu maşina”, etc., ameninţări de natură să-i producă o temere însemnată agentului de poliţie.
Amploarea ameninţărilor inculpatului şi comportamentul agresiv a membrilor familiei inculpatului, reiese şi din faptul că aceştia nu au încetat decât la sosirea la faţa locului a comandatului poliţiei mun. T.M. şi şefului Biroului Ordine Publică  – D.N.
Prin încheierea din 08 mai 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei T.M. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.N., măsură care a fost menţinută, încheierea menţionată fiind atacată prin prezenta contestaţie de către contestatorul inculpat.
În cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului apreciază că în continuare subzistă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracţiune prevăzută expres de dispoziţiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală  iar pentru buna desfăşurare a procesului penal şi al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată se impune în continuare luarea unei măsuri preventive faţă de acesta.
Însă, în acest stadiu procesual al cauzei,  pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, pentru împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată ori pentru prevenirea săvârşirii de către acesta a altor infracţiuni, se constată că scopul prevăzut de lege poate fi realizat şi prin instituirea unei alte măsuri preventive mai uşoare, măsura arestării preventive nemaifiind necesară.
Art. 242 alin. 2 Cod procedură penală prevede că măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel, deşi se apreciază că în cauză există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1,4 Cod penal, pentru care a fost cercetat, dat fiind stadiul procesual actual în care a fost întocmit rechizitoriul şi inculpatul a fost trimis în judecată, cauza fiind în procedura de cameră preliminară şi luând în considerare durata arestării preventive, suficientă pentru a determina diminuarea eventualei rezonanţe sociale a faptei presupus a fi fost săvârşită de inculpat şi reconsiderarea comportamentului acestuia, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, urmare a evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, se constată că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală este suficientă măsura preventivă a controlului judiciar, privarea de libertate a acestuia nemaifiind necesară pentru înlăturarea unei eventuale stări de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, se apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la inculpat este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii acestuia de la judecată şi a prevenirii săvârşirii de infracţiuni, avându-se în vedere şi obligaţiile ce trebuie impuse acestuia şi a celor pe care judecătorul de cameră preliminară le poate impune în cadrul acestei măsuri.
Mai mult decât atât, se apreciază că, în actuala fază a procesului penal, când urmărirea penală a fost finalizată, întocmindu-se rechizitoriul şi dispunându-se trimiterea în judecată a inculpaţilor, cauza fiind în procedura de cameră preliminară, această măsură preventivă  respectă şi criteriul proporţionalităţii cu gravitatea acuzaţiilor aduse, gravitate evaluată prin prisma modalităţii de săvârşire a presupusei infracţiuni de ultraj, respectiv prin ameninţare, şi al necesităţii ei pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Faţă de considerentele expuse, tribunalul  va admite contestaţia formulată de inculpatul M.N. împotriva încheierii din data de 08.05.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei T.M. şi în baza art. 205 şi art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va desfiinţa încheierea atacată, procedând la rejudecarea cauzei.
Astfel, se va dispune, în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 211 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 214 şi urm. Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.N. cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală se va impune inculpatului respectarea următoarelor obligaţii, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară şi la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, se va  impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Teleorman, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar pe rolul căruia se află cauza;
b) să nu se apropie de persoana vătămată şi de membrii familiei acesteia, de martorii menţionaţi în rechizitoriu şi să nu comunice direct sau indirect cu aceste persoane;
c)  să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 215 alin. 4 Cod procedură penală se va încredinţa supravegherea respectării de către inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar şi a obligaţiilor care îi revin pe durata acesteia, organului de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte.
Faţă de soluţia adoptată în cauză şi de împrejurarea că inculpatul se află în stare de arest preventiv, se va dispune punerea, de îndată, în libertate a acestuia de sub puterea MAP nr. 7/UP din 21.04.2015 emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi al Judecătoriei T.M., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.