Legea nr. 215/2001, republicată, art. 36 alin. (2) lit. b) şi d),
alin. (4) lit. a) şi alin. (6) lit. a) pct. 1
■ Consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă a unităţii administrativ-teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât şi patrimoniu propriu, iar cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale unde îşi au sediul.
■ Consiliul local are calitatea de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local şi care, astfel, în reprezentarea unităţii administrativ-teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plăţii drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
■ Consiliul local exercită, printre altele, atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu ale comunei, oraşului sau municipiului şi atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni, iar, în exercitarea acestora, aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educaţia.
C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 98/R din 15 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 699 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Maramureş, au fost respinse excepţiile invocate de pârâtul Con
siliul local B.M., a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul
Sindicatul Liber din învăţământ, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul şcolar judeţean M., Grădiniţa nr. 27 B.M., Consiliul Local B.M. şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să calculeze şi să plătească drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, membre de sindicat, care au peste 25 de ani vechime în învăţământ şi gradul didactic I, pentru orele prestate în plus săptămânal, peste norma didactică, astfel cum este prevăzută de art. 45 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 28.08.2004 la zi, dispunând ca plata drepturilor să se facă la valoarea actualizată în flincţie de rata inflaţiei la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare şi de instruire practică cu o vechime în învăţământ de cel puţin 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
In acelaşi sens, la pct. 4 din Precizările generale pentru aplicarca Statutului personalului didactic nr. 19388/1999, emise de Ministerul Educaţici şi Cercetării, se prevede că personalul didactic şi de instruire practică cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani, cu gradul I şi carc beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activităţile ce depăşesc norma maximă. De asemenea, în acelaşi punct se
mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de două ore pentru personalul didactic prevăzut la art. 43 lit. f) şi g) din Legea nr. 128/1997.
Pentru considerentele reţinute şi având în vedere dispoziţiile art. 117, respectiv art. 119 C. muncii, instanţa a admis acţiunea reclamantului.
împotriva hotărârii a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul local al municipiului B.M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.
In motivare se arată că în mod eronat instanţa a respins excepţiile formulate de către pârât, fară a da o motivare în drept a acestei soluţii. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 41 coroborate cu cele ale art. 26 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 şi art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, Consiliul local nu are personalitate juridică şi buget propriu, situaţie în care nu poate sta în judecată în nume propriu într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri băneşti.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, „unităţile admi-nistrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. (…) Unităţile administrativ-terito-riale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturi cu alte persoane juridice sau fizice, în condiţiile legii. In justiţie, unităţile administrativ-teri-toriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unităţile admi-nistrativ-teritoriale sunt: comunele, oraşele, municipiile şi judeţele, în care se exercită autonomia locală şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.
Consiliul local este, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administraţiei publice locale, în speţă, a municipiului
B.M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăşte, avizează, aprobă, conform art. 36 din Legea nr. 215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administraţiei publice locale cu caracter de execuţie (pune în aplicare hotărârile Consiliului local, conform art. 61 din Legea nr. 215/2001, republicată).
In consecinţă, Consiliul local B.M. şi Primarul Municipiului B.M. sunt autorităţile unităţii administraţiv-teritoriale Municipiul B.M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate juridică şi nici patrimoniu.
In ce priveşte a doua excepţie invocată, Consiliul Local B.M. a fost chemat în judecată, aşa cum arată reclamanta, în calitate de ordonator
principal de crcdite. Doar că, potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul îndeplineşte atribuţia de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local, care îndeplineşte alte atribuţii date în competenţa sa. Consiliul local al municipiului B.M. nu este şi nici nu poate fi reprezentat de către primarul municipiului B.M., deoarece cele două autorităţi au atribuţii distincte.
Pe de altă parte, legea nu prevede obligativitatea Consiliului local de a realiza plata drepturilor salariale şi nici de a întocmi state de salarii pentru angajaţii din cadrul instituţiilor de învăţământ.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate şi a apărărilor invocate, Curtea reţine următoarele:
Este nefondat recursul pârâtului Consiliul local B.M., astfel încât urmează a fi respins ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Trei sunt motivele de recurs invocate de acest pârât, care vizează lipsa capacităţii juridice şi a calităţii procesuale pasive, precum şi caracterul nefondat al acţiunii îndreptate împotriva sa, faţă de lipsa prevederilor legale care să stipuleze obligaţia acestei autorităţi de a realiza plata drepturilor salariale sau de a întocmi state de salarii pentru angajaţii din cadrul instituţiilor de învăţământ.
Raportat la prima excepţie, Curtea reţine că pârâtul reprezintă autoritatea deliberativă a unităţii administrativ-teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât şi patrimoniu propriu.
Prin urmare, Consiliul local al municipiului B.M. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calităţii acestuia de organ deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale, deci, în reprezentarea unităţii admi-nistrativ-teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de către instanţă.
Astfel, prin acţiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale unde îşi au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la data de 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, unde de asemenea se prevede că „finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale
în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii”.
Or, reclamantul urmăreşte obţinerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, Consiliul local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar.
Aceste atribuţii au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acţiunii.
Un argument în plus în acest sens îl reprezintă chiar împrejurarea că s-a precizat în acţiune că acest pârât este reprezentat prin primar, fiind, deci, evident că reclamantul a privit consiliul local ca pe organul deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale, înţelegând să nominalizeze în acţiune cele două autorităţi (cea deliberativă şi cea executivă), care conturează voinţa acestei persoane juridice.
Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de inteipretare acţiunii formulate de reclamant, în condiţiile în care art. 978 C. civ. statuează, cu putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înţelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speţa de faţă, constatăm că oportună este, din această perspectivă, interpretarea dată, în cele ce preccd, cererii introductive de către instanţă, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea admi-nistrativ-teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acţiune autorităţile care o reprezintă. Se reţin în acest sens dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive.
De asemenea, trebuie reţinut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolu-ţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Prin urmare, Legea contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală şi calitatea procesuală a autorităţilor publice. Or, art. 2 alin. (1) lit. b) din lege defineşte autoritatea publică drept organ de stat sau al unităţilor administraţiv-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale se subsumează acestei categorii.
Rămâne de stabilit, în acest caz, dacă se poate accepta că în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, ar fi aplicabile aceleaşi principii ce guvernează domeniul contenciosului administrativ.
Curtea apreciază că dispoziţiile legale sus-citate sunt aplicabile, având în vedere că recurentul Consiliul local al Municipiului B.M. a fost chemat în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între acesta şi angajatorul persoanei ale cărei drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local şi o unitate de învăţământ este, prin excelenţă, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat şi angajator, ci şi la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obţine sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorinţa de a asigura caracterul eficient şi executoriu al hotărârii judecătoreşti, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâtului-recurent s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în carc acesta este implicat, însă, faţă de caracterul accesoriu al modului de chemare în judecată a acestui pârât, devine incidenţă prorogarea legală de competenţă în favoarea completelor specializate pe litigii de muncă. In consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile de principiu ale Legii nr. 554/2004 privind modul de constituire a cadrului procesual în litigiile de contencios administrativ, astfel încât apar ca lipsite de temei legal criticile aduse în cererea de recurs cu privire la lipsa capacităţii procesuale a pârâtului.
Raportat la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea reţine că admiterea acţiunii faţă de acest pârât se datorează nu calităţii sale de ordonator de credite (calitate pe care o are, într-adevăr, primarul, aşa cum, de altfel, s-a şi arătat în cererea introductivă de instanţă), ci, aşa cum s-a arătat mai sus, calităţii de organ deliberativ, în măsură să aprobe bugetul local şi care, astfel, în reprezentarea unităţii administrativ-teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plăţii drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale sunt per-
soanc juridico de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin. (2) lit. b) şi d), alin. (4) lit. a) şi alin. (6) lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului şi atribuţii privind ges-
tionarea serviciilor furnizate către cetăţeni. In exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educaţia.
Aşa fiind, nu poate fi opus reclamantului susţinerea că admiterea acţiunii faţă de pârâtul Consiliul local al Municipiului B.M. ar fi lipsită de temei legal.
