Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării în cauzele civile având ca obiect plata unor drepturi salariale ale personalului din învăţământul preuniversitar de stat


De la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se asigură finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare.

Obligaţia legală de finanţare a cheltuielilor de personal pentru aceste instituţii şi cluburi şcolare pe care o are Ministerul Educaţiei şi Cercetării justifică legitimitatea sa procesuală şi acţiunile privind plata drepturilor salariale ale personalului salariat, potrivit art. 111 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2816 din 9 septembrie 2013

Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2012, Sindicatul Personalului din Învăţământul Preuniversitar, în numele şi pentru reclamanţii membri de sindicat G. M., M.S., P.D., V.S. şi M.N., a chemat în judecată pe pârâţii Palatul Copiilor, Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi aceştia la:
1. reîncadrarea personalului didactic (cadre didactice şi personal didactic auxiliar) cu începere de la data de 1.01.2010 potrivit Legii nr. 330/2009, luând în considerare dispoziţiile Legii nr. 221/2008;
2. reîncadrarea personalului didactic (cadre didactice şi personal didactic auxiliar) cu începere de la data de 1.01.2011 potrivit Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010, luând în considerare dispoziţiile Legii nr. 221/2008;
3. calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 şi a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile actelor normative menţionate, pentru perioada 1.01.2010 – 31.12.2010;
4. calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile actelor normative menţionate, începând cu data de 1.01.2011 şi până la data de 12 mai, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii s-a susţinut, în esenţă, că drepturile salariale cuvenite reclamanţilor în temeiul Legii nr. 221/2008, câştigate în instanţă până la data de 31.12.2009, nu au fost acordate nici începând cu data de 1.01.2010, respectiv 1.01.2011, aşa cum ar fi trebuit, în raport de dispoziţiile art. 3 lit. c) şi art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009,art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010,art. 3 lit. c) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010. La data de 8.04.2013, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de angajator sau ordonator principal de credite, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. La termenul din data de 18.04.2013, instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş.
Tribunalul Argeş, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 6374/18.04.2013, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi în consecinţă a respins acţiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul Palatul Copiilor să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 330/2009, prin raportare la Legea nr. 221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, pentru perioada 1.01.2010 – 31.12.2010, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanţi, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 285/2010, prin raportare la Legea nr. 221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, pentru perioada 1.01.2011 – 12.05.2011, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanţi, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost obligat să vireze pârâtului Palatul Copiilor fondurile necesare achitării drepturilor acordate, celelalte pretenţii fiind respinse.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, tribunalul a apreciat că este întemeiată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 95 din Legea nr. 1/2011, inspectoratele şcolare judeţene nu au printre atribuţii pe acelea privitoare la plata cheltuielilor de personal din cadrul palatelor şi cluburilor copiilor. Potrivit art. 111 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Şi dispoziţiile art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 32/2001 prevăd faptul că cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic şi inspectoratele şcolare se finanţează de la bugetul de stat prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Având în vedere că pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş nu are nici calitatea de angajator al reclamanţilor şi nici nu este ordonator de credite faţă de Palatul Copiilor, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii membri de sindicat sunt salariaţi în cadrul Palatului Copiilor Piteşti, desfăşurându-şi activitatea în calitate de personal didactic, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Prin acţiune, s-a solicitat de către reclamanţi, în primul rând, obligarea pârâţilor la reîncadrarea personalului didactic, cu începere de la data de 1.01.2010, potrivit Legii nr. 330/2009, luând în considerare dispoziţiile Legii nr. 221/2008, respectiv reîncadrarea personalului didactic, cu începere de la data de 1.01.2011, potrivit Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010, luând în considerare dispoziţiile Legii nr. 221/2008. Cu privire la aceste solicitări, instanţa a reţinut că nu sunt întemeiate, având în vedere că reclamanţii nu au contestat, în condiţiile art. 34 din Legea nr. 330/2009 şi art. 7 din Legea nr. 285/2010, deciziile de reîncadrare emise de angajator în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2010 şi Legii nr. 285/2010. În al doilea rând, s-a solicitat obligarea pârâţilor la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 şi a Legii nr. 330/2009, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile actelor normative menţionate, pentru perioada 1.01.2010 – 31.12.2010. Referitor la această solicitare, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 11/2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea nr. 330/2009, că personalul didactic din învăţământ aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, în raport de succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, de deciziile şi de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, în perioada 1.01.2010 – 31.12.2010 personalul didactic din învăţământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Având în vedere că potrivit art. 3307 alin. (4) C.proc.civ., soluţiile pronunţate în recurs în interesul legii, prin care se dezleagă problemele de drept, sunt obligatorii pentru instanţă, urmează a fi admisă în parte acţiunea formulată şi obligat pârâtul Palatul Copiilor să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin aplicarea Legii nr. 330/2009, prin raportare la Legea nr. 221/2008, pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, pentru perioada 1.01.2010 – 31.12.2010, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanţi, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, potrivit art. 166 alin. (4) C.muncii. În al treilea rând, s-a solicitat obligarea pârâţilor la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile actelor normative menţionate, începând cu data de 1.01.2011 şi până la data de 12.05.2011, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Cu privire la această solicitare, instanţa a reţinut că potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, „Valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice”, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”. În ceea ce priveşte drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, având în vedere considerentele mai sus-enunţate, trebuiau stabilite în funcţie de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, salariul reclamanţilor începând cu luna ianuarie 2010 (deci şi cel din luna octombrie 2010) trebuia să fie egal cu salariul din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuia calculat în funcţie de prevederile Legii nr. 221/2008. Totodată, drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, calculate în raport de dispoziţiile Legii nr. 221/2008, urmau a fi reduse cu 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010. Salariul astfel determinat urma să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011. În consecinţă, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 284/2010 şi Legii nr. 285/2010, precum şi faptul că în luna octombrie 2010 salariile reclamanţilor, personal didactic, trebuiau calculate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008, aspect statuat cu caracter definitiv prin Decizia nr. 11/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa a reţinut că sunt întemeiate pretenţiile reclamanţilor de obligare a angajatorului la calculul şi plata diferenţei dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 221/2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Ministerul Educaţiei Naţionale, criticând-o pentru motive prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel:
Instanţa trebuia să reţină că recurentul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între el şi reclamanţi nu există vreun raport juridic de muncă şi în consecinţă nu există nici obligaţii ale recurentului cu privire la încadrarea, calcularea şi plata salariilor pentru reclamanţi. Recurentul, chiar dacă în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (4) din Legea nr. 1/2001 are în subordine şi „Palatul Naţional al Copiilor, palatele şi cluburile elevilor”, nu are raporturi juridice directe cu reclamanţii, fiind un terţ faţă de raportul juridic angajat-angajator. Prin decizia nr. 2816/09.09.2013, Tribunalul Argeş, Secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Din anul 2001, în baza art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea. Fac excepţie de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit. a)-f) de la acest alineat, în care nu intră însă şi cheltuielile de personal. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor casele corpului didactic şi inspectoratele şcolare se finanţează de la bugetul de stat prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 111 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, care arată că „Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile copiilor pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale”. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond l-a obligat pe recurent să vireze pârâtului Palatul Copiilor fondurile necesare achitării drepturilor acordate, reţinându-se astfel calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale atâta timp cât prin bugetul acestuia se asigură, din bugetul de stat, finanţarea cheltuielilor privind plata drepturilor solicitate de reclamanţi.
Faţă de cele ce preced recursul pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale este nefondat şi fiind respins, potrivit dispoziţiilor art. 312 C.proc.civ.
(Judecător Ion Rebeca)