CIVIL-Drepturi băneşti reprezentând spor de vechime, de noapte, de radiaţii, ore suplimentare. Admisibilitate. Obligativitatea respectării prevederilor contractelor individuale de muncă şi a contractului unic la nivel naţional Contracte de muncă


Drepturi băneşti reprezentând spor de vechime, de noapte, de radiaţii, ore suplimentare. Admisibilitate. Obligativitatea respectării prevederilor contractelor individuale de muncă şi a contractului unic la nivel naţional.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 6419/120/2008 reclamanţii B. I., I. G., I.L., N.I., V.G., M.R., şi G.P., au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC FSS S.R.L., obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masă pe luna aprilie 2008 , a sumelor de bani reţinute nelegal pentru ţinuta de serviciu, a sporului pentru radiaţii electromagnetice , a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă , a sporului de vechime în muncă prevăzut de Codul Muncii şi de art. 41 alin. 3 lit. d şi 26 alin 1 din Legea nr. 164/07.04.2001 precum şi obligarea la plata orelor suplimentare şi de noapte lucrate conform fişelor de pontaj.

Au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe următoarele înscrisuri: fişe de prezenţă, contracte individuale de muncă, adrese către I.T.M. Bucureşti, tabel nominal cu reclamanţii precum şi cu drepturile neacordate acestora de către pârâtă.

Ulterior reclamanţii au mai depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: extrase din carnetele de muncă, cărţile de identitate, deciziile privind încetarea contractelor individuale de muncă ale numiţilor N.I., B.I., V.G. nr. 105, 109, şi 110/05.05.2008.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nemotivată în fapt şi în drept motivat de faptul că reclamanţii nu au respectat cerinţele prev. de art. 112 alin 4 Cod procedură civilă respectiv arătarea motivelor în fapt şi în drept pe care îşi întemeiază cererea.

Pârâta a mai solicitat, în situaţia în care instanţa va trece peste prima solicitare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că acordarea tichetelor de masă nu este prevăzută în contractul de muncă sau în vreun alt act semnat de părţi, societatea nu a reţinut bani niciodată angajaţilor pentru ţinuta de serviciu , nu au fost efectuate ore suplimentare şi ore de noapte, fiind angajaţi pentru a presta 8 ore /zi şi 40 ore /săptămână.

În ce priveşte sporul pentru radiaţii, pârâta a arătat că reclamanţii au lucrat ca agenţi de pază în anumite obiective , nu în instituţii specializate unde pot fi supuşi la radiaţii datorită muncii depuse , că indemnizaţia pentru concediul de odihnă a fost acordată în mod corect iar în ce priveşte sporul de vechime au indicat ca temei legal art. 53 din Codul muncii în mod greşit, care nu se referă la vechimea în muncă.

Pârâta a solicitat în apărare proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu.

La termenul de judecată din 31.03.2009 reclamanţii prin apărător au precizat că perioada pentru care solicită drepturile ce fac obiectul prezentei cauze este de un an , respectiv perioada în care reclamanţii au fost angajaţi la societatea pârâtă, iar în drept şi-au întemeiat cererea pe prevederile art. 270 şi următoarele din Codul muncii privind răspunderea patrimonială a angajatorului precum şi pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate şi la nivel naţional.

S-au solicitat de către instanţă prin adresă de la pârâtă actul adiţional la contractul individual de muncă din 03.10.2007, fişele posturilor, pontajele pe perioada solicitată prin acţiune, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007 – 2008, eventualele acte adiţionale la aceste contracte precum şi orice alte înscrisuri de care pârâta înţelege să se folosească.

Au fost depuse de către pârâtă copii de pe fişele posturilor reclamanţilor, de pe statele de plată pe lunile mai 2007 – noiembrie 2007, ianuarie 2008 – aprilie 2008.

S-au încuviinţat părţilor probe cu înscrisuri, iar la solicitarea reclamanţilor s-a încuviinţat şi proba cu expertiza în specialitatea care să stabilească dacă aceştia au efectuat ore de noapte şi ore suplimentare pe perioada 2007 – 2008 , contravaloarea acestora, cu menţionarea dacă au fost achitate total sau parţial, stabilirea contravalorii tichetelor de masă în situaţia în care contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede acordarea acestora având în vedere că pârâta a refuzat depunerea la dosar a acestui contract, verificarea eventualelor reţineri pentru ţinuta de serviciu, stabilirea sporului de vechime pentru fiecare reclamant în parte în eventualitatea în care acest drept este prevăzut în contractul colectiv de muncă şi verificarea acordării sporului de radiaţii cu unde electromagnetice salariaţilor care lucrează în aceleaşi condiţii cu reclamanţii.

La termenul de judecată din 11.06.2009 au fost depuse de reclamantul B.I. mai multe înscrisuri printre care două file din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional şi procesul verbal de predare – primire a legitimaţiilor de serviciu la obiectivul U.M.T.

Prin cererea aflată la fila 268 din dosar reclamantul G.P. a renunţat la judecată, instanţa luând act de această renunţare prin încheierea de şedinţă din 10.11.2009.

Expertiza depusă a concluzionat că reclamanţii au efectuat ore de noapte şi suplimentare numai în luna ianuarie 2008 în zilele de 01 şi 02, că au fost integral plătite conform statelor de plată existente la societatea pârâtă. A mai arătat că din pontajele întocmite la obiectivul U.M.T., la care reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea rezultă un număr de ore lucrate diferit faţă de cele din evidenţa contabilă a societăţii, iar calculul orelor suplimentare şi de noapte a fost făcut pe baza documentelor care poartă ştampila societăţii fiind recunoscute de aceasta. Din conţinutul expertizei mai rezultă că dreptul la tichete de masă nu este prevăzut în regulamentul intern al unităţii, că nu au fost reţinuţi bani pentru ţinuta de serviciu şi nu a putut stabili cu exactitate dacă reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea în condiţii nocive de muncă , societatea neacordând acest spor vreunui salariat.

Expertul a calculat sporul de vechime minim de 5% pentru reclamanţi conform contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 , arătând că sumele calculate urmează a fi impozitate prin reţinere la sursă la data efectuării plăţii.

S-au formulat obiecţiuni de către reclamanţi care au fost admise de instanţă în sensul ca expertul să verifice personal la U.M.T. pontajele contrasemnate de pârâtă în vederea recalculării orelor de noapte, dacă adeverinţa ataşată obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză a fost adusă sau nu la cunoştinţa societăţii pârâte, urmând să se întocmească o variantă a expertizei şi cu luarea în considerare a acestui spor, recalcularea sumelor reprezentând spor de vechime în muncă în raport de categoria de vechime în care se încadrează fiecare reclamant.

Expertul a concluzionat în completarea raportului de expertiză că numărul orelor lucrate şi de noapte existente şi puse la dispoziţie de U.M.T. cu cele rezultate din statele de plată de la societatea pârâtă nu coincid rezultând diferenţe pe care expertul le-a calculat pentru fiecare dintre reclamanţi, că adeverinţa nr. A7454/27.05.2009 nu a fost transmisă prestatorului iar sporul de radiaţii a fost calculat într-o variantă pentru fiecare dintre reclamanţi, iar în ce priveşte sporul de vechime în muncă expertul a calculat sporul minim de vechime în muncă de 5% menţionând că nu există tranşe cu spor de vechime în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Sumele stabilite de expert au fost brute, urmând ca impozitarea să se facă prin reţinere la sursă la data efectuării plăţii.

Reclamanţii nu au formulat obiecţiuni faţă de concluziile completării raportului de expertiză precizând doar că expertul a calculat greşit vechimea în muncă a unora dintre reclamanţi, remedierea acesteia urmând să se facă printr-un calcul simplu.

Pârâta a depus la dosar concluzii scrise din cuprinsul cărora nu rezultă că ar avea obiecţiuni la raportul de expertiză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Reclamanţii au fost angajaţi la societatea pârâtă în perioada 15.05.2007 – 05.05.2008 când le-au încetat contractele individuale de muncă , aceştia solicitând obligarea pârâtei prin prezenta acţiune la acordarea tichetelor de masă pe luna aprilie 2008 , a banilor reţinuţi nelegal pe ţinuta de serviciu , a contravalorii orelor suplimentare şi de noapte lucrate , a sporului pentru radiaţii cu unde electromagnetice, a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă şi a sporului de vechime în muncă prevăzut de lege.

În legătură cu capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă pe luna aprilie 2008, tribunalul reţine că acest drept nu a fost prevăzut în contractele individuale de muncă şi nici în Regulamentul intern al pârâtei, acesta stipulând expres la art. 42 că societatea nu va acorda tichete de masă ca şi element constitutiv al salariului.

Această prevedere din Regulamentul intern al pârâtei (care nu are contract colectiv de muncă) respectă disp. legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, acest act normativ prevăzând în art. 1 şi 2 posibilitatea acordării de către angajator a unei alocaţii individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, fiind lăsată prin urmare la aprecierea angajatorului acordarea acestora, nefiind vorba de o dispoziţie imperativă a legii.

Expertul a verificat documentele contabile ale societăţii şi nu a constatat efectuarea de reţineri de bani pentru ţinuta de serviciu iar reclamanţii nu au făcut dovezi în ce priveşte reţinerea vreunor sume cu acest titlu, astfel că nu este întemeiat acest capăt de cerere.

Reclamanţii au mai solicitat prin cererea de chemare în judecată calcularea corectă a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă, cerere în soluţionarea căreia nu au mai insistat, neformulând vreun obiectiv pentru raportul de expertiză. În plus, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă în ce constă nemulţumirea acestora în ce priveşte calculul indemnizaţiei de concediu.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului pentru radiaţii electromagnetice tribunalul constată că acesta este întemeiat având în vedere că prin adeverinţa nr. A – 7454/27.05.2009 emisă de U.M.T. se atestă faptul că personalul acestei unităţi militare a beneficiat în perioada 15.05.2007 – 30.04.2008 de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare , în procent de 10% din salariul de bază, în condiţiile art. 8 lit. a din H.G. nr. 281/1993 modificată prin H.G. nr. 1471/09.09.2009 spor care s-a acordat în baza buletinului de măsurători nr. 113/23.03.2007 şi a Raportului de încercări nr. 151/18.04.2008.

Reclamanţii, deşi angajaţi ai S.C. F.S.S. S.R.L. au desfăşurat efectiv activitate în cadrul unităţii militare menţionată mai sus fiind afectaţi în egală măsură de condiţiile periculoase sau vătămătoare ca şi personalul unităţii militare , având dreptul la sporul în procent de 10% din salariul de bază primit de aceştia.

Neacordarea acestui spor nu-i poate fi imputată însă societăţii pârâte care nu a avut cunoştinţă de existenţa condiţiilor periculoase sau vătămătoare atestate de adeverinţa nr. A -7454/27.05.2009.

Obligativitatea acordării acestui spor rezultă din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 care în art. 41 alin. 3 lit. b stabileşte că sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract sunt, pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.

Aşa fiind acest spor urmează a le fi acordat salariaţilor astfel cum acesta a fost calculat de către expert la fila nr. 338 din dosar.

Este întemeiat şi capătul de cerere privind acordarea contravalorii orelor suplimentare şi de noapte lucrate, deoarece din compararea foilor de pontaj aflate la societatea pârâtă şi a celor aflate la sediul unităţii militare la care au efectuat serviciul de pază reclamanţii, rezultă diferenţe atât în ceea ce priveşte numărul de ore lucrate în timpul zilei cât şi numărul de ore lucrate în timpul nopţii, evidenţiate de expert în anexa nr. 1 a raportului de expertiză.

Chiar dacă pontajele întocmite de unitatea militară nu sunt contrasemnate de pârâtă instanţa urmează a le acorda relevanţă juridică deoarece acestea au stat la baza întocmirii facturii conform contractului de prestări servicii existent între prestatorul S.C. F.S.S. S.R.L. şi beneficiarul U.M.T., prestatorul emiţând factura pe baza pontajului întocmit de către şeful formaţiei, verificat de personalul de la Poliţia Militară, care întocmea procesele verbale de recepţie a serviciului şi fişa de evaluare.

Acest aspect rezultă din conţinutul completării raportului de expertiză care verificând facturile emise de pârâtă a menţionat că la acestea erau ataşate pontaje ca justificare a prestării serviciului.

Contravaloarea orelor suplimentare şi de noapte a fost de asemenea stabilită de expert în cuprinsul completării raportului de expertiză la fila 337 din dosar.

Reclamanţii au mai solicitat obligarea societăţii pârâte la acordarea sporului de vechime prevăzut de Codul muncii şi de legea nr. 164/07.04.2001.

Legea nr. 164/2001 priveşte pensiile militare de stat şi nu poate fi aplicată reclamanţilor, însă instanţa urmează a analiza dacă potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional reclamanţii au dreptul la spor de vechime în muncă, în lipsa unor prevederi în contractele individuale de muncă ale acestora.

Potrivit art. 41 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract sunt pentru vechime în muncă , minim 5% pentru trei ani vechime şi maxim de 25% pentru o vechime de peste 20 ani , din salariul de bază.

Această formulare conduce la concluzia existenţei obligativităţii angajatorului de a acorda sporuri de vechime în muncă între 5% pentru trei ani vechime şi maxim 25% pentru o vechime de pesete 20 ani , obligaţie pe care pârâta nu a îndeplinit-o.

Prin urmare, fiecărui reclamant i se cuvine un spor de vechime în muncă pe transe de vechime între 5% şi 25%.

În mod greşit expertul apreciază că reclamanţilor li se cuvine acordarea sporului de 5% minim prevăzut de CCM la nivel naţional , deoarece contractul colectiv de muncă prevede limitele minime şi maxime privind acordarea acestui spor şi nu o limită minimă de 5% în situaţia în care în contractele individuale de muncă nu este prevăzut un astfel de spor.

Respectarea prevederilor contractului unic la nivel naţional este obligatorie, şi rezultă din disp. art. 243 din Codul muncii, iar contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.

Prin raportul de expertiză au fost calculate corect sporurile de vechime în muncă pentru reclamanţii I.G., I.L., M.R. şi N.I., aceştia având dreptul la un spor de vechime de 5% pentru o vechime în muncă de la până la 5 ani, iar pentru ceilalţi doi reclamanţi, B.I. şi V.G., expertul trebuia să aplice sporul de vechime de 25% pentru vechimea în muncă a acestora de peste 30 ani, instanţa urmând a efectua aceste calcule doar în ce priveşte sporul de vechime în muncă, comparativ cu calculele depuse de către reclamanţi pe acest aspect.

Pentru cele ce preced, fiind îndeplinite prevederile art. 269 din Codul muncii, precum şi prevederile art. 154 şi următoarele din Codul muncii care stabilesc că salariul reprezintă contraprestaţia muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă, cuprinzând salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, tribunalul urmează a admite în parte acţiunea formulată şi a obliga pe pârâtă la plata către reclamanţi a drepturilor salariale neacordate , astfel cum acestea au fost stabilite în sume brute , urmând ca reţinerile să se facă la sursă, la data plăţii efective.

În baza art. 274 din Cod procedură civilă va obliga intimata la plata către reclamanţi a sumei de 1.800 lei reprezentând onorariu avocat şi 1.000 lei onorariu expert.

??

??

??

??

1