ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1247/
Ședința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător: -ta
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târnăveni,-,. 12, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1767 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de 18 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1767/23 octombrie 2008, Tribunalul Mureșa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că, prin cererea depusă la data de 18 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat acordarea pensiei de invaliditate, iar nu a celei de serviciu, derivând din calitatea sa de fost deputat, iar pe de altă parte, nici nu este îndreptățit la acordarea acesteia din urmă, neîndeplinind condițiile impuse de art. 49 din Legea nr. 96/2006, respectiv stagiul de cotizare și vârsta de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000.
de calea de atac a recursului, reclamantul a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanțe, sub aspectul greșitei aplicări a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cuprinsul memoriului de recurs a arătat că susținerea conform căreia nu ar fi solicitat acordarea pensiei prevăzute de Legea nr. 96/2006 este eronată, în contextul în care a depus la dosar adeverința tip eliberată de Parlamentul României, în cuprinsul căreia s-a consemnat opțiunea sa pentru pensia cea mai avantajoasă.
Cu referire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006, reclamantul a susținut că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale menționate, în sensul că acestea ar face trimitere la îndeplinirea cerințelor prevăzute de Legea nr. 19/2000 pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, în realitate legiuitorul referindu-se la orice categorie de pensie.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele relevate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 5 din Legea nr. 96/2006, la îndeplinirea condițiilor de pensionare, deputații și senatorii, vor opta pentru pensia calculată conform alin. 1 – 4 sau pentru pensia calculată în condițiile Legii nr. 19/2000 ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.
Prin art. 1 din Normele de aplicare a legii, aprobate prin Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului nr. 2/2006, modificată prin Hotărârea nr. 4/19 iunie 2007, s-a prevăzut că pensia se acordă la cerere,după îndeplinirea condițiilor de acordare a oricărei categorii de pensiiprevăzute de Legea nr. 19/2000, în situația în care sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate privind vârsta și stagiul de cotizare prevăzute de aceasta.
De asemenea, conform prevederilor art. 4 lit. b) din Norme, beneficiază de și persoanele care la data solicitării nu au calitatea de deputat sau senator, dar au deținut în trecut un mandat de deputat sau senator și îndeplinesc condițiile de vârstă și stagiu de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000pentru obținerea unei categorii de pensie. ( cazul din speță ).
Din ansamblul prevederilor legale enunțate rezultă că prima instanță a apreciat în mod greșit că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006, o atare concluzie desprindu-se, de altfel din chiar cuprinsul alin.1 al art. menționat, care nu face trimitere la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Prin urmare, fiind sesizată cu cererea de pensionare ca urmare a pierderii capacității de muncă, pârâta era datoare ca, după verificarea întrunirii cerințelor prevăzute de art. 57 din Legea nr. 19/2000, privind acordarea pensiei de invaliditate – respectiv îndeplinirea stagiului de cotizare în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 – să procedeze și la calcularea pensiei cuvenite reclamantului în baza Legii nr. 96/2006, stabilind, totodată, prin aplicarea prevederilor art. 50 din aceeași lege, partea din care, depășind nivelul pensiei rezultate conform Legii nr. 19/2000, urmează a se suporta din bugetul de stat.
Ceea ce a instituit legiuitorul prin adoptarea Legii nr. 96/2006 nu este o altă categorie de pensie, cum greșit s-a apreciat în cauză, ci un alt cuantum al acesteia, corespunzător fiecărei categorii din cele reglementate de art. 40 din Legea nr. 19/2000 ( pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțială, pensia de invaliditate și pensia de urmaș ), cuantum stabilit prin raportare la prevederile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
Nu este întemeiată apărarea invocată de către pârâtă și însușită de către prima instanță, conform căreia reclamantul nu ar fi solicitat acordarea pensiei în condițiile Legii nr. 96/2006, ci a pensiei de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, deoarece, astfel cum rezultă din copia dosarului de pensionare, acesta și-a exprimat opțiunea pentru pensia cea mai avantajoasă, prin depunerea adeverinței nr. 57/420/22.01.2008, emisă de Camera Deputaților, adeverință care atestă îndeplinirea condițiilor pentru stabilirea pensiei conform Legii nr. 96/2006. ( fila 31 – verso, dosar fond ). De altfel, printr-un buletin de calcul anterior emiterii deciziei contestate, pârâta a stabilit și cuantumul pensiei conform Legii nr. 96/2006, ceea ce denotă că a reținut opțiunea reclamantului pentru aceasta din urmă. ( fila 28 dosar fond ).
Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul dedus judecății și, procedând la modificarea integrală a hotărârii primei instanțe, va admite acțiunea reclamantului, va anula decizia nr. -/22 mai 2008 și va obliga pârâta să stabilească drepturile de pensie cuvenite acestuia în conformitate cu prevederile Legii nr. 96/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târnăveni,-,. 12, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1767/23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral hotărârea atacată și, drept consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează decizia nr. – din 22 mai 2008 și obligă pârâta să stabilească în favoarea reclamantului drepturile de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 96/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 mai 2009.
Judecător,
Red.
Tehnored,
Tehnored,
2 exp./23.06.2009
Jud.fond.;
Jud.fond.;
Asist. jud.; –
Asist. jud.; –
Cu opinie separată,
în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În fapt, reclamantul contestat Decizia nr. – din 22 mai 2008 emnisă de pârâta Casa Județeană de Pensii M, pentru că la stabilirea pensiei nu s-au avut în vedere drepturile conferite de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 96/2006. În acest sens reclamantul a făcut trimitere la Hotărârea nr. 2/2006 emisă de Parlamentul României – Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului precum și la adeverința emisă de Camera Deputațior.
În mod corect, instanța de fond a observat că dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 96/2006 condiționează acordarea unei pensii conform art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 de realizarea unui stagiu de cotizare și de împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000. De altfel, alineatul 2 din același articol prin indicarea unei excepții de la această regulă, subliniază în mod clar condiționarea acordării unei pensii de serviciu de realizarea celor două condiții prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu prevede posibilitatea acordării pensiei de serviciu dacă se solicită acordarea unei pensii de invaliditate.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantului este nefondat iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Judecător
Grefier
Red..
2 exp./7.07.2009
