Contestație decizie de sancționare. Decizia 1639/2009. Curtea de Apel Tg Mures


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1639/

Ședința publică din 23 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în Tg. M,-,.7, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1824 din 6 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 octombrie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 20 octombrie 2009, apoi pentru astăzi 23 octombrie 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.1824 din 6 noiembrie 2008 Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională “Apele Române”-Direcția Apelor M; a anulat decizia nr.67/22.05.2008 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să restituie reclamantului drepturile salariale reținute în baza deciziei menționate, cu aplicarea dobânzilor legale calculate începând cu data de 26.06.2008 și până la plata efectivă a debitului; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, cu titlu de compensații bănești pentru daune morale; a respins restul pretențiilor reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul salariat la societatea pârâtă a fost sancționat, prin decizia nr.67/22.05.2008, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, pentru faptul că “a aplicat ștampila pe numele propriu pe Planul de situație anexat la adresa nr.2012/04.03.2008(3).

Cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de dispozițiile art.267 Codul munciis -a efectuat în urma referatului directorului Direcției Apelor M, din data de 04.04.2008, acesta arătând că a luat cunoștință de abaterea disciplinară la data de 03.04.2008.

Văzând dispozițiile art. 268 ind.1 Codul muncii instanța de fond a reținut că decizia atacată a fost emisă cu mult peste termenul legal care se împlinea la data de 04.05.2008.

Nu în ultimul rând instanța de fond a reținut că, potrivit regulamentului intern, valabil la data săvârșirii abaterii aceasta nu se regăsește ca abatere disciplinată iar art.17 din Regulament, menționat în preambulul deciziei de sancționare se referă la “drepturile și obligațiile angajatorului”.

Nici art.17 alin.5, invocat în decizie, nu privește o astfel de abatere disciplinară pentru care a fost sancționat reclamantul.

Planul de situație întocmit de reclamant (fila 133) este similar celui făcut de unitate ulterior (fila 135). Pe acesta din urmă este aplicată ștampila, fără nicio semnătură. Pe planul întocmit de reclamant este aplicată de asemenea, ștampila însă este înscris citeț numele reclamantului precum și mențiunea “cu respectarea zonei de protecție” (fila 133)

Față de cele de mai sus instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat anulând decizia de sancționare.

Cu referire la daunele morale instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat la pârâtă ca “specialist în relații cu presa, purtător de cuvânt și furnizor de informații publice”. Temeiul legal al daunelor morale îl constituie disp.art.269 ind.1 Codul muncii astfel cum a fost modificat prin Legea 237/2007. Dată fiind funcția îndeplinită de reclamant instanța a reținut că prin sancțiunea aplicată a fost lezat prestigiul profesional al reclamantului astfel că suma de 1000 lei a fost apreciată ca îndestulătoare pentru a compensa daunele morale pretinse prin acțiune.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea căii de atac promovate în sensul obligării pârâtei Administrația Națională “Apele Române”-Direcția Apelor M la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond.

Critica dezvoltată de reclamant prin memoriul de recurs are în vedere greșita aplicare a prevederilor art.274 alin.1 pr.civ.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Potrivit alin.2 a aceluiași articol, judecătorii nu pot micșora cheltuielile pe care parte care a câștigatva dovedi că le-a făcut.

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Aceeași pretenție a fost reiterată de reclamant și în dezbaterea cauzei la termenul din 6 noiembrie 2008. Cu toate acestea instanța de fond nu a putut soluționa această pretenție întrucât dovada cheltuielilor de judecată nu a fost făcută de reclamant până la pronunțarea hotărârii.

Așa cum arătam anterior, judecătorii nu pot micșora cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut. Această dovadă nu a fost făcută însă de reclamant iar din această perspectivă criticile acestuia privitoare la legalitatea hotărârii instanței de fond prin prisma art.274 pr.civ. nu pot fi primite.

Anexat memoriului de recurs reclamantul a făcut și dovada acestor cheltuieli, respectiv a depus factura cu nr.90 din data de 15.07.2008. Depunerea acestei dovezi în recurs, nu atrage după sine modificarea hotărârii instanței de fond întrucât, așa cum s-a mai arătat, partea avea obligația să facă această dovadă în fața primei instanțe până la pronunțarea hotărârii. Cu alte cuvinte, nu pot fi reținute temeiuri de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond atâta timp cât la pronunțarea acesteia nu au fost încălcate dispozițiile legale citate.

Nu în ultimul rând potrivit disp.art.129 pr.civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele auobligațiasă îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Raportat la aceste dispoziții legale rezultă în mod evident că reclamantul recurent se află în culpă iar propria sa culpă nu se poate constituii într-un motiv de nelegalitate care să conducă la modificarea hotărârii atacate.

Având în vedere cele de mai sus, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Tg-M,-.7, județul M, împotriva sentinței civile nr.1824 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată azi, 23 octombrie 2009, în ședință publică.

PRESEDINTE JUDECĂTORI

GREFIER

Red.

Tehnored.

4 exp.

16.12.2009.

Jud.fond:-

Asist.jud.-