Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

DOSAR NR-

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.501

Ședința publică din data de 11 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă

JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

– – – –

Grefier –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, – parter, cam.8, județul D, împotriva sentinței civile nr. 311 din data de 31 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata UNIVERSITATEA, cu sediul în,-, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-reclamant și intimata UNIVERSITATEA Târgoviște.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că recursul a fost suspendat potrivit încheierii de ședință la data de 1 iunie 2007 în temeiul disp. art. 242 pct. 2 Cod pr.civilă și repus pe rol la solicitarea recurentului-reclamant la data de 17 martie 2008.

Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta UNIVERSITATEA din municipiul Târgoviște, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 709/2000 emisă de intimată deoarece nu a fost găsit vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni și repunerea sa în funcția avută anterior, aceea de profesor universitar.

În motivarea cererii se arată că reclamantul a fost numit profesor universitar prin Ordinul 7227/2000 însă s-a suspendat contractul său de muncă deoarece, la sesizarea pârâtei, s-au efectuat cercetări penale în ce-l privește. Mai arată reclamantul că nu s-a constatat săvârșirea nici unei infracțiuni, astfel că nu se mai justifică suspendarea contractului său de muncă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.311 din 21.03.2007 a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.

– 2 –

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.977/2005 s-a respins ca tardiv capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 709/2000 și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere referitor la repunerea în funcția anterioară.

Recursul declarat de contestator împotriva sentinței 977/2005 a fost respins ca nefondat de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr. 931/2005.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că la sesizarea unității intimate au fost efectuate cercetări penale împotriva contestatorului, pentru comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals și fals în declarații, iar la 22 februarie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa comunicat părților, inclusiv contestatorului, soluția de neîncepere a urmăririi penale, astfel că, de la această dată, contestatorul avea posibilitatea să formuleze în termen legal contestație împotriva deciziei 709/2000, însă acesta s-a adresat instanței tardiv.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat contestație în anulare care a fost respinsă ca nefondată prin decizia nr. 284/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI avându-se în vedere că susținerile acestuia referitor la vicierea procedurii la data de 14.12.2005 nu se confirmă.

Împotriva ultimei decizii -284/5.04.2006- contestatorul a formulat cerere de revizuire prin care a arătat că instanța nu a avut în vedere faptul că prin rezoluția nr.56/P/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a dispus neînceperea urmăririi penale a acestuia, iar intimata refuză și la acest moment să-l încadreze pe postul de profesor universitar pe care l-a ocupat prin concurs. Și cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.

După epuizarea tuturor acestor căi de atac, reclamantul formulează o nouă cerere având același obiect și aceleași părți, neavând relevanță faptul că se invocă primirea unei noi adrese de neîncepere a urmăririi penale din partea Parchetului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că în mod greșit nu s-a admis cererea sa de recuzare a completului de judecată, că acțiunea a fost formulată în termen față de noile acte de care a făcut vorbire, că există temeiuri noi pentru promovarea cererii, astfel că nu se poate discuta de autoritate de lucru judecat.

În baza disp. art.242 pct.2 pr.civ. judecarea recursului a fost suspendată la 1.06.2007 și repus pe rol la solicitarea recurentului pentru termenul din 11.04.2008.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr.977/2005 s-a respins ca tardiv capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 709/2000 și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere referitor la repunerea în funcția anterioară, recursul declarat de contestator ( recurentul din prezenta cauză), fiind respins ca nefondat de Curtea de APEL PLOIEȘTI.

De asemenea au fost respinse și contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de contestator în aceeași cauză.

Au reținut instanțele în acea cauză că, la sesizarea unității intimate, au fost efectuate cercetări penale împotriva contestatorului, pentru comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals și fals în declarații, iar la 22 februarie 2001,

– 3 –

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa comunicat părților, inclusiv contestatorului, soluția de neîncepere a urmăririi penale, astfel că, de la această dată, contestatorul avea posibilitatea să formuleze în termen legal contestație împotriva deciziei 709/2000, însă acesta s-a adresat instanței tardiv.

După epuizarea tuturor căilor de atac, reclamantul – recurent formulează o nouă cerere având același obiect și aceleași părți.

Nu are relevanță faptul că se invocă primirea unei noi adrese de neîncepere a urmăririi penale din partea Parchetului, așa cum corect a reținut instanța de fond, atâta vreme cât s-a stabilit în mod irevocabil prin sentința civilă nr.977/5.10.2005 a Tribunalului Dâmbovița că cele două cereri ale reclamantului, identice cu cele formulate în prezenta cauză sunt tardive.

Prima comunicare a neînceperii urmăririi penale din partea Parchetului a fost primită de recurent în 2001, astfel că de atunci începe să curgă termenul de prescripție, orice cereri ulterioare ale recurentului adresate Parchetului pentru comunicarea soluției date în dosarul penal nefiind în măsură a determina repunerea în termen pentru atacarea deciziei 709/2000 și dispunerea repunerii în funcție.

Astfel, corect a constatat instanța de fond că sunt întrunite condițiile art.1201 civ. – ” ste lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

În ce privește motivul de recurs referitor la recuzarea completului de judecată de la fond, curtea va constata că și acesta este nefondat.

Judecătorii fondului au formulat cerere de abținere, însă cererea lor a fost respinsă și, mai mult, nu s-au pronunțat pe fondul cauzei ci pe o excepție de fond, peremptorie și absolută.

Pentru considerentele de mai sus, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, – parter, cam.8, județul D, împotriva sentinței civile nr. 311 din data de 21 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata UNIVERSITATEA, cu sediul în Târgoviște,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

GREFIER,

– 4 –

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. /DV

2 ex./8.05.2008

f- Tribunalul Dâmbovița