Art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010
Sumele încasate cu titlu de prestaţie de asigurări sociale necuvenit de beneficiari reprezintă debite şi se recuperează în termenul general de prescripţie de 3 ani.
Debitele se calculează de la data la care sumele au fost încasate necuvenit şi nu de la data comunicării de către Casa teritorială de pensii a deciziei în raport de care beneficiarului îi este făcut cunoscut motivul pentru care nu mai are dreptul de plată, fiindcă dispoziţiile art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice nu condiţionează restituirea de buna sau reaua- credinţă a asiguratului.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr.492/03.03.2014)
Prin acţiunea înregistrată la data de 24.05.2012, contestatorul L. I. a chemat în judecată pe intimata CJP Argeş, solicitând anularea deciziei nr.328640/10.05.2012.
În motivarea contestaţiei a arătat că la data de 26.01.2011 a depus cererea de înscriere la pensie, dat fiind faptul ca societatea la care lucra in acea perioada l-a anunţat ca vor fi efectuate disponibilizări. La data de 15.09.2011 şi-a încetat activitatea, fiindu-i eliberata o adeverinţă în care s-a menţionat întreaga perioada in care a desfăşurat activitate pentru respectivul angajator. A prezentat adeverinţa intimatei, cu solicitarea de a i se lua în calcul şi activitatea desfăşurata în perioada 1.01.2011-15.09.2011, însă funcţionara de la ghişeu a refuzat primirea şi înregistrarea solicitării sale. Ulterior, intimata a emis decizia nr.328640, prin care i s-a solicitat sa restituie sumele încasate în perioada 1.03.2011-30.09.2011, întrucât şi-a încheiat activitatea la 15.09.2011.
La data de 10.09.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat de către intimată că, prin decizia nr.328640/9.06.2011 contestatorul a fost înscris la anticipata parţiala, începând cu data de 26.01.2011. Ulterior s-a constatat ca în perioada 1.03.2011-30.09.2011 contestatorul a desfăşurat activitate in baza unui contract de muncă, deşi beneficia de anticipata parţiala. Ca urmare, prin decizia nr.328640/10.05.2012 s-a procedat la suspendarea drepturilor de pensie ale contestatorului şi s-a dispus constituirea unui debit in sarcina acestuia in cuantum de 3.395 lei.
Tribunalul Argeş, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr.10073/8.10.2013 a admis în parte contestaţia şi a anulat în parte decizia nr.328640/10.05.2012 emisă de către intimată, fiind exonerat contestatorul de plata debitului în cuantum de 1.412,5 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 26.01.2011, contestatorul a înregistrat la intimata cererea nr.467, prin care a solicitat înscrierea sa la pensie. În urma analizării cererii, intimata a emis decizia nr.328460/09.06.2011, prin care a dispus înscrierea contestatorului la pensie anticipata parţială, începând cu data de 26.01.2013.
Ulterior, la data de 10.05.2012, intimata a emis contestatorului două decizii: una prin care dispune suspendarea plăţii pensiei acestuia pe perioada 1.03.2011-30.09.2011, iar cealaltă, prin care dispune constituirea in sarcina contestatorului a unui debit in suma de 3395 lei, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit in perioada 1.03.2011-30.09.2011.
Prin acţiunea de faţă contestatorul a înţeles sa conteste aceasta din urma decizie, pe care tribunalul o apreciază doar în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din adeverinţa eliberată contestatorului de către S.P. şi P. SRL a rezultat că acesta a desfăşurat activitate pentru acest angajator până la data de 15.09.2011. Astfel, în perioada 26.01.2011 – 15.09.2011 contestatorul a beneficiat şi de drepturi salariale in temeiul unui contract individual de muncă şi de pensie anticipata parţială.
Potrivit art.118 din Legea nr.263/2010, în sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari: pensionarii pentru limită de vârstă, nevăzătorii, pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate şi copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art.84 lit.a) şi b). După cum se poate observa enumerarea este limitativa şi nu cuprinde şi situaţia pensionarilor care beneficiază de pensie anticipată parţială. Mai mult, dispoziţiile art.114 alin.1 lit.b din Legea 263/2010, statuează că, în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art.6 alin.1 pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni (art.6 din Legea 263/2010 prevăzând ca, „(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;”). Având in vedere ca, contestatorul a desfăşurat activitate in baza unui contract individual de muncă, se încadrează în ipoteza menţionata de alin.1, pct.I, lit.a) a Legii nr.263/2010.
Coroborând toate aceste dispoziţii legale, tribunalul a constatat că o persoana care beneficiază de pensie anticipata parţială nu poate obţine şi venituri in baza unui contract individual de muncă. Numai ca, în cazul contestatorului, cererea de pensionare a fost formulata la 26.01.2011 iar decizia de înscriere la pensie anticipata parţiala a fost emisă la 09.06.2011. Astfel, pana la comunicarea deciziei de pensie (16.06.2011), contestatorul nu a avut cunoştinţă de faptul ca este beneficiarul acestei categorii de pensie si ca nu mai poate continua activitatea in baza contractului individual de muncă.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat ca decizia de pensie anticipată parţială este opozabilă contestatorului de la data comunicării, respectiv din data de 16.06.2011, aşa încât acesta a încasat pensie in mod necuvenit doar in perioada 16.06.2011 – 15.09.2011.
Potrivit art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani, aşa încât, contestatorul a fost obligat să restituie numai pensia încasată necuvenit in perioada 16.06.2011-15.09.2011, fiind exonerat de plata restului debitului stabilit de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, intimata criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel, în condiţiile art.3041 Cod procedură civilă:
Hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece în perioada 1.03.2011-30.09.2011, intimatul a desfăşurat activitate în baza unui contract individual de muncă, deşi beneficia de pensie anticipată parţială şi în condiţiile art.114 alin.1 din Legea nr.263/2010, plata pensiei trebuia să se suspende cu luna imediat următoarele aceleia în care beneficiarul se regăsea în una dintre situaţiile prevăzute la art.6 alin.1 pct.I, II sau IV.
Recuperarea debitului stabilit în sarcina intimatului prin decizia din 10.05.2012 s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art.181 din Legea nr.263/2010.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a dispus că pe perioada 1.03.2011 până la 16.06.2011, contestatorul nu poate fi obligat la restituirea pensiei încasate pe considerentul că nu a avut cunoştinţă de faptul că este beneficiarul pensiei.
Prin decizia nr.492/03.03.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia civilă a admis recursul şi a modificat sentinţa, în sensul că va respinge în tot contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Contestatorul a desfăşurat activitatea în temeiul contractului individual de muncă până la data de 15.09.2011, iar pensia anticipată parţială i-a fost stabilită începând cu data de 26.01.2011, aşa cum rezultă din decizia aflată la fila 5 emisă de recurentă la 9 iunie 2011.
Intimatul-contestator a încasat în perioada 1.03.2011-15.09.2011, atât salariul, ca urmare a activităţii desfăşurate în temeiul contractului individual de muncă, cât şi pensia parţial anticipată, în temeiul deciziei menţionate mai sus.
Cum contestatorul nu se afla în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art.118 din Legea nr.263/2010, situaţii care permit cumulul pensiei cu veniturile salariale, este evident că a încasat pensia parţială anticipată în mod necuvenit.
Potrivit dispoziţiilor art.179 „(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani”.
Aşadar, în mod corect recurenta a emis decizia de debit pentru perioada 1.03.2011-30.09.2011, perioadă în care contestatorul a încasat necuvenit pensia anticipată, faţă de considerentele arătate mai sus.
Este greşită motivarea instanţei de fond în sensul că până la comunicarea deciziei de acordare a pensiei anticipate parţiale, respectiv data de 16.06.2011, contestatorul nu datorează suma primită cu titlu de pensie, întrucât nu a avut cunoştinţă de faptul că este beneficiarul acestei categorii de pensii.
Norma cuprinsă în art.179 alin.1 mai susmenţionată nu condiţionează recuperarea de la beneficiari a sumelor încasate necuvenit, de buna sau reaua-credinţă a acestora, sintagma „sume încasate necuvenit” subsumând toate situaţiile în care beneficiarii prestaţiilor de asigurări sociale încasează sume cu acest titlu, la care nu aveau dreptul conform legislaţiei în vigoare, independent de faptul cunoaşterii de către aceştia a caracterului de legalitate al sumei.
Aşa fiind, Curtea a apreciat fondat recursul şi, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, l-a admis şi a modificat sentinţa, în sensul că va respinge în tot contestaţia.
