Desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Nulitatea deciziei.


Desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Nulitatea deciziei.

Codul muncii – art. 267

Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă –

complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale,

decizia nr. 48 din 11 ianuarie 2006

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş la data de 27 iunie 2005 sub nr. 6458/C, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta Petrom Timişoara solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa să anuleze decizia nr. 63/RU emisă de pârâtă, invocând luarea măsurii cu nerespectarea dispoziţiilor legale, întrucât nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2373 pronunţată la 6 octombrie 2005, instanţa a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a fost angajatul pârâtei, în baza unui contract individual de muncă şi că în data de 5 mai 2005, deşi se afla în concediu legal de odihna, împreună cu un grup de salariaţi şi persoane din afara unităţii au fost surprinşi de către o echipă de jandarmi în incinta Parcului nr. 11 S. sustrăgând produse petroliere, prin intervenţia asupra instalaţiei din parc, mai exact prin desfacerea şuruburilor unei flanşe de pe o conductă, iar prin manopera lor frauduloasă au pus în pericol atât instalaţiile pârâtei, cât şi integritatea persoanelor.

S-a mai reţinut că fapta contestatorului de a sustrage produse petroliere de la locul de muncă, faptă constatată de către organele de jandarmi, prin ea însăşi este suficientă a legitima măsura dispusă de angajator, respectiv aceea a desfacerii contractului de muncă, fapta fiind agravată de modul de operare, prin intervenţia neautorizată asupra instalaţiilor din parcul petrolier, prin desfacerea flanşei de pe conducta instalaţiei, fapt ce a pus în pericol integritatea şi siguranţa atât a instalaţiei, cât şi a persoanelor.

Recursul declarat de către reclamant împotriva sentinţei menţionate mai sus şi analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., sub toate aspectele cauzei, fost apreciat ca fondat prin decizia nr. 48 din 11 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 11.727/C/2005.

Instanţa de recurs a reţinut că reclamantului i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, în temeiul dispoziţiilor art. 61 litera a din Codul muncii.

Art. 267 (1) din Codul muncii prevede că nici o măsură, cu excepţia avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancţiunea nulităţii absolute, alin. (2) prevăzând că în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data şi locul întrevederii.

Tot ca o măsura de protecţie a angajatului, art. 268 alin. (2) lit. c din Codul muncii prevede sub sancţiunea nulităţii ca decizia de desfacere a contractului de muncă să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea.

In cauză nu a fost efectuată cercetarea administrativă prealabilă, declaraţia dată de reclamant în data de 5 mai 2005, aflată la dosarul administrativ, fiind data în faţa jandarmilor, iar nu în faţa persoanei însărcinate cu cercetarea administrativă.

Cum aceste cerinţe sunt prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, în lipsa respectării acestor condiţii, instanţa nu poate analiza dacă reclamantul a săvârşit o abatere disciplinară şi dacă gravitatea acesteia justifică măsura luată.

Faţă de împrejurarea că măsura a fost luată fără a se efectua în cauză cercetarea administrativă prealabilă, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., art. 267 alin. 1, art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii a fost modificată sentinţa recurată în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei nr. 63/RU/19.05.2005 emisă de pârâtă.