Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.


Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.Potrivit art. 154 Codul Muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului de munca, iar pentru prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.Sectia civila – sentinta civila nr. 187/14.04.2005.Prin sentinta civila nr. 187/14.04.2005, pronuntata de Tribunalul Olt în dosarul nr. 435/2005, s-a respins actiunea formulata de petenta X în contradictoriu cu intimata Y având ca obiect drepturi banesti, ca neîntemeiata.Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca fata de planificarea turelor de serviciu si sustinerilor din nota explicativa a petentei, reiese ca petenta nu s-a prezentat la serviciu pentru efectuarea programului de lucru, conform programului supraveghetorilor aflat la dosar si depus de catre pârâta.Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs petenta, solicitând casarea sentintei atacate si dupa judecarea pe fond a cauzei admiterea cererii asa cum a fost formulata cu plata cheltuielilor de judecata.Recursul a fost respins ca nefondat.Potrivit art. 154 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.Potrivit art. 164 al. 1 Codul muncii, nici o retinere de salariu nu poate fi operata în afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.Este vorba, însa, de salariul care se cuvine angajatorului în raport cu munca prestata de acesta, asa cum prevede art. 154 Codul muncii.Cum reclamanta nu a prestat munca în zilele respective,în mod corect unitatea nu a platit-o pentru timpul respectiv, aceasta nefiind o retinere din salariu în sensul prevazut de art. 164 pct.1 Codul muncii, asa cum sustine recurenta.Faptul ca nu a fost sanctionata disciplinar, pentru lipsurile respective nu constituie motiv de nelegalitate a sentintei atacate, aplicarea sau nu a unei sanctiuni disciplinare fiind atributul angajatorului si nu o obligatie a acestuia potrivit art. 263 Codul muncii care prevede ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori constata ca acestia au savârsit o abatere disciplinara.

Nemotivate sunt si celelalte critici ale sentintei în sensul ca instanta de fond nu a retinut ca, în data de 12.11.2004, reclamanta a fost libera, dar aratând în considerentele hotarârii ceea ce a sustinut reclamanta în nota explicativa,iar faptul ca în foaia de prezenta a fost trecuta cu “A” de la absent, asa cum sustine, nu face decât sa întareasca legalitatea si temeinicia sentintei atacate.Fata de aceste considerente, în conformitate cu dispozitiile art. 312 c.p.civ., recursul promovat de pârâta va fi respins ca nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de casare sau de modificare prev.de art. 304 cod pr. civila.