Încălcarea de către angajator a dispoziţiilor art. 32 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, referitoare la stabilirea perioadei de probă, prin neinformarea salariatului anterior modificării contractului individual de muncă, conduce la imposibilitatea verificării


Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 259 din 22 aprilie 2004

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 6740/99/30.08.2007, S.D. a contestat decizia nr. 277 din 31 iulie 2007 emisă de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare S.A. (S.N.I.F.) solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei, a calificativelor acordate prin fişa de apreciere a activităţii şi a rezultatelor interviului, consemnate prin procesul verbal de verificare a aptitudinilor, cât şi repunerea sa în funcţia avută anterior emiterii deciziei contestate. A solicitat contestatorul şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că prin decizia nr. 166 din 7 aprilie 2006, din funcţia de director tehnic, a fost numit în funcţia de director al Sucursalei S.N.I.F. – S.A., cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 şi ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel S.N.I.F. – S.A., pe anul 2006.

Prin decizia nr. 298 din 10 iulie 2006, S.N.I.F. – S.A. a dispus, ca în urma perioadei de probă şi a interviului susţinut, să fie numit în funcţia de director a Sucursalei Iaşi, fiind definitivat pe post în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel S.N.I.F. – S.A.

Începând cu această dată, având în vedere prevederile dispoziţiilor art. 32 alin. 2, a fost supus perioadei de probă pentru noua funcţie de director de sucursală, fiind definitivat în această funcţie conform deciziei nr. 298 din 10 iulie 2006 emisă de către S.N.I.F. – S.A.

În mod nelegal, intimata a emis o nouă decizie prin care a fost numit în funcţia de director de sucursală, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, decizia nr. 120 din 2 mai 2007, încălcând astfel dispoziţiile art. 32 din Legea nr.53/2003 ce prevede (la alin. 1) ca pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

Ori, prin decizia nr. 298 din 10 iulie 2006 a fost numit în funcţia de director a sucursalei S.N.I.F. – în urma perioadei de probă şi a interviului susţinut în faţa comisiei legal constituite, intimata nemaiavând dreptul de a îl supune unei noi perioade de probă, pentru acelaşi post şi în cadrul aceluiaşi contract individual de muncă, a susţinut contestatorul.

Faţă de calificativul acordat de către Comisia desemnată de către S.N.I.F. – S.A. contestatorul a arătat că această comisie nu a fost legal constituită în conformitate cu dispoziţiile Contractului colectiv de Muncă la nivel de S.N.I.F. – S.A., iar fişa de apreciere a activităţii nu este semnată de către membrii acestei comisii conform Anexei 15.

De asemenea, contestaţia formulată de el a fost soluţionată de aceeaşi comisie ce a făcut aprecieri cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul Sucursalei S.N.I.F. – Iaşi, ceea ce este nelegal.

S-a mai arătat că nu se cunoaşte modul în care această comisie a ajuns la acele calificative, având în vedere că „această nouă perioadă de probă” a fost pentru 90 zile şi nu pentru o altă perioadă, aşa cum reiese din procesul-verbal nr. 4709 din 31 iulie 2007.

În dovedire, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul intimatei.

Intimata nu a depus întâmpinare la dosar şi nici nu a delegat un reprezentant în instanţă pentru a-i susţine interesele.

Prin sentinţa civilă nr.2132 din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Iaşi a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul S.D., a dispus anularea deciziei nr. 277 din 31 iulie 2007 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului pe funcţia de „director” deţinută anterior emiterii deciziei nr. 277/2007, anularea calificativului acordat prin fişa de apreciere a activităţii din 31 iulie 2007 şi a respins cererea contestatorului privind anularea rezultatelor interviului.

Prin aceeaşi hotărâre, intimata a fost obligată să achite contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatorul S.D. a fost angajatul S.N.I.F. – S.A. Bucureşti – Sucursala Iaşi pe perioadă nedeterminată, pe funcţia de director tehnic conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 524 din 13 iunie 2005.

Prin decizia nr. 235 din 6 iunie 2005 emisă de intimată, contestatorul a fost numit, începând cu data de 13 iunie 2005, în funcţia de director tehnic la Sucursala S.N.I.F. S.A. – Centrul zonă coordonator Iaşi cu o perioadă de probă de 90 zile calendaristice.

Prin decizia nr. 412 din 13 septembrie 2005 emisă de intimată, contestatorul, începând cu data de 13 septembrie 2005 a fost definitivat pe post.

Ulterior, prin decizia nr. 166 din 7 aprilie 2006 emisă de intimată, începând cu data de 10 aprilie 2006, contestatorul a fost eliberat din funcţia de director tehnic al Sucursalei S.N.I.F. – S.A. – Centrul zonal coordonator Iaşi şi a fost numit în funcţia de director al aceleiaşi sucursale, cu o perioadă de probă de 90 zile calendaristice.

Prin decizia nr. 298 din 10 iulie 2006 emisă de intimată, contestatorul S.D., începând cu 10 iulie 2006, a fost definitivat pe post ca director la Sucursala S.N.I.F. – S.A. – Centru zonal coordonator Iaşi.

La data de 31 iulie 2007, intimata a emis decizia nr. 277 prin care a dispus ca, începând cu 1 august 2007, S.D. să fie eliberat din funcţia de director al Sucursalei S.N.I.F. – S.A. Iaşi şi totodată, să fie încadrat la aceeaşi unitate pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale.

Această decizie a fost contestată de contestatorul S.D..

Potrivit art. 31 din Codul muncii, „pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere”, iar art. 31 Codul muncii prevede că „pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

Alin. 2 al art. 32 Codul muncii prevede că doar în cazul în care salariatul debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie poate fi supus la o nouă perioadă de probă.

În speţa de faţă, s-a reţinut că, deşi contestatorul S.D. are un singur contract de muncă încheiat cu angajatorul S.N.I.F. S.A. Bucureşti, pe o perioadă nedeterminată pe funcţia de director tehnic, a fost supus în mod nelegal, contrar dispoziţiilor menţionate anterior la două perioade de probă.

Pe de altă parte, decizia nr. 277 din 31 iulie 2007 emisă de intimată echivalează cu o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului. Or, o asemenea modificare nu se poate realiza potrivit art. 41 alin. 2 din Codul muncii, decât în condiţiile expres prevăzute de art. 42 Codul muncii, prin delegarea sau detaşarea salariatului în alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.

Art. 41 Codul muncii prevede că modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părţilor şi se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul şi timpul de muncă şi de odihnă.

Prin urmare, modificarea operată de unitatea intimată în contractul de muncă al contestatorului este o modificare ce nu putea fi făcută, potrivit art. 41 Codul muncii, decât prin acordul părţilor.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a reţinut că este întemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 277 din 31 iulie 2007, precum şi cel privind reintegrarea contestatorului pe funcţia de director, deţinută anterior emiterii deciziei contestate.

Referitor la capătul de cerere privind anularea calificativului acordat prin fişa de apreciere a activităţii din 31 iulie 2007, instanţa de fond a apreciat că şi acesta este întemeiat, în condiţiile în care din fişa de apreciere a activităţii încheiată la data de 31 iulie 2007 nu reiese că acele criterii de apreciere care au stat la baza analizei activităţii directorului sunt stabilite printr-un regulament de ordine interioară sau alt act normativ

De asemenea nu reiese care este componenţa comisiei abilitate să dea calificativele şi nici ce calitate au aceste persoane în organigrama unităţii intimate, pentru a se putea verifica legalitatea componenţei comisiei şi a criteriilor avute în vedere la stabilirea calificativelor.

Singura hotărâre despre care se face menţiune că în Consiliul de Administraţie a S.N.I.F. – S.A. s-ar fi aprobat indicatorii tehnico economici ce stau la baza analizei lunare a activităţilor conducerilor sucursalelor S.N.I.F. – S.A., având ca principal scop recuperarea pierderilor din cursul anului şi realizarea de profit la finele anului 2007, este hotărârea nr. 4 din 3 octombrie 2007.

Această hotărâre este ulterioară deciziei contestate şi se aminteşte despre ea doar în adresa 6521 din 9 octombrie 2007.

Potrivit art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Prima instanţă a reţinut însă că, în prezenta speţă, unitatea intimată, deşi a fost legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar, nu a delegat vreun reprezentant în instanţă pentru a-i susţine interesele şi deşi a fost citată cu menţiunea de a răspunde la interogatoriul ce i-a fost comunicat, nu a înţeles să răspundă, în acest caz fiind incidente dispoziţiile art. 225 C.pr.civ..

Cu privire la capătul de cerere referitor la anularea rezultatelor interviului, s-a reţinut că din documentaţia depusă la dosar nu reiese că a avut loc un interviu şi care au fost rezultatele acestuia, motiv pentru care prima instanţă a reţinut că şi acesta este neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs S.N.I.F. – S.A., prin reprezentant legal, considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În urma modificării organigramelor sucursalelor societăţii, în anul 2007, prin hotărârea nr.4 din 1 martie 2007 a A.G.A., s-au desfiinţat centrele zonale coordonatoare şi s-au înfiinţat sucursalele judeţene, astfel fiind desfiinţate şi posturile de directori de centre zonale coordonatoare.

S-a mai susţinut că, în urma acestei restructurări, înfiinţându-se sucursalele, a apărut necesitatea numirii unor directori pentru acestea, astfel încât, prin decizia nr.120 din 2 mai 2007, recurentul S.D. a fost numit director al Sucursalei Iaşi, cu o perioadă de probă de 90 de zile, fiind respectate astfel dispoziţiile art.32 alin.2 din Codul muncii.

Astfel, s-a susţinut că prima instanţă în mod greşit a dispus anularea deciziei nr.277 din 31 iulie 2007, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind incidente în cauză motivele de casare prevăzute de disp.art.304 pct.7 şi 9 din Codul de procedură civilă.

S-a mai arătat că sunt nefondate susţinerile contestatorului privind nelegala constituire a comisiei de verificare a aptitudinilor salariaţilor, aceasta fiind desemnată prin decizia nr.262 din 26 iulie 2007 a directorului general.

S-a mai arătat că evaluarea s-a făcut în baza notei de fundamentare privind activitatea comisiei de verificare a aptitudinilor salariaţilor numită în baza decizie nr.262 din 26 iulie 2007, în care au fost specificaţi indicatorii avuţi în vedere.

Astfel, fişa de apreciere a activităţii a fost semnată numai de directorul general al societăţii, calificativele fiind acordate exclusiv de către acesta.

S-a susţinut astfel că în mod greşit prima instanţă a dispus anularea calificativului acordat prin fişa de apreciere a activităţii, motivând că aceasta nu are la bază criterii de analiză a activităţii directorului stabilite printr-un regulament de ordine interioară sau alt act normativ şi că din aceasta nu reiese componenţa comisiei abilitate să dea calificativele şi ce calitate au aceste persoane în organigrama societăţii, din moment ce, prin decizia nr.262 din 26 iulie 2007 s-a numit comisia de verificare a aptitudinilor salariaţilor.

În recurs, S.N.I.F. – S.A. a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul S.D. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând recursul formulat de S.N.I.F. S.A., prin reprezentant legal, Curtea a reţinut că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin contractul individual de muncă nr.S24 din 13 iunie 2005, reclamantul S.D. a fost angajat la S.N.I.F. – S.A., începând cu data de 13 iunie 2005, pe funcţia de director tehnic, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

Prin decizia nr.412 din 13 septembrie 2005, reclamantul a fost definitivat pe postul de director tehnic, iar prin decizia nr.166 din 7 aprilie 2006, intimatul a fost eliberat din această funcţie şi numit în funcţia de director de sucursală, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

Potrivit actului adiţional din 10 aprilie 2006 la contractul individual de muncă nr.S24/2005, rezultă că intimatului i s-a schimbat funcţia, începând cu data de 10 aprilie 2006, în cea de director S.N.I.F. – S.A. – Sucursala Iaşi – Centru Zonal Coordonator, perioada de probă înscrisă în acest act pentru noua funcţie fiind de 90 de zile.

Prin decizia nr.298 din 10 iulie 2006, reclamantul, director la Sucursala S.N.I.F. S.A.- Centrul Zonal Coordonator Iaşi, a fost definitivat pe post.

Începând cu data de 01 aprilie 2007, astfel cum rezultă din decizia nr.57 din 07.03.2007, se desfiinţează organizarea sucursalelor pe centre zonale coordonatoare.

Prin decizia nr.120 din 2 mai 2007, reclamantul a fost numit director al Sucursalei S.N.I.F. S.A., cu o perioadă de probă de 90 de zile.

Prin actul adiţional din data de 2 mai 2007 la contractul individual de muncă nr.S24/2005, semnat de către reclamantul-intimat, nu a mai fost prevăzută o nouă perioadă de probă pentru funcţia de director(clasificare COR 121023) al Sucursalei S.N.I.F. SA- Iaşi.

S-a mai reţinut că, prin decizia nr.277 din 31 iulie 2007 emisă de recurentă, în baza procesului-verbal din 31 iulie 2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaţilor, contestată în prezenta cauză, intimatul S.D. a fost eliberat din funcţia de director la Sucursala S.N.I.F. – S.A., începând cu data de 1 august 2007, urmând să fie încadrat pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale.

În cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de disp.art.304 pct.7 şi 9 din Codul de procedură civilă, întrucât hotărârea primei instanţe nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii şi nu este dată cu aplicarea greşită a legii .

Astfel, în mod corect prima instanţă a reţinut că angajatorul a încălcat, prin emiterea deciziei contestate, dispoziţiile art.32 alin.1şi 2 din Codul muncii, care stabilesc că, pe durata executării unui contract de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă. Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă, doar în situaţia în care debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie.

Deşi s-a produs o reorganizare a activităţii angajatorului, începând cu data de 01 aprilie 2007, reclamantul-intimat a continuat să ocupe de fapt aceeaşi funcţie, cea de director al Sucursalei Iaşi, funcţie pentru care a fost supus la o perioadă de probă de 90 de zile, conform actului adiţional din data de 10 aprilie 2006 la contractul individual de muncă nr.S24/2005.

De altfel, în Codificarea COR a funcţiilor de conducere şi de execuţie, anexă la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, există doar funcţia de director de sucursală (clasificare 121023), neexistând şi cea de director centru zonal.

Mai mult, angajatorul, deşi avea obligaţia, potrivit disp.art.32 alin.3 din Codul muncii, să informeze salariatul anterior modificării contractului de muncă cu privire la perioada de probă, în termenul prevăzut la art.17 alin.4, acesta nu a prevăzut nici în actul adiţional din data de 2 mai 2007 la contractul individual de muncă nr.S24/2005 că intimatul va fi supus din nou acestei modalităţi de verificare a aptitudinilor.

Potrivit aceluiaşi articol, neinformarea salariatului anterior modificării contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă, duce la decăderea angajatorului de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.

Pentru aceste considerente, Curtea a reţinut că decizia nr.277 din 31 iulie 2007 emisă de recurentă este vădit nelegală, modificarea unilaterală a contractului de muncă al intimatului fiind dispusă cu încălcarea disp.art.32 şi 41 din Codul muncii.

S-a reţinut că în mod corect prima instanţă a soluţionat şi capătul de cerere privind anularea calificativului acordat prin fişa de apreciere activităţii din 31 iulie 2007.

Astfel, s-a constatat că această fişă de apreciere a activităţii intimatului a fost emisă în urma notei de fundamentare înregistrată sub nr.4713 din 31 iulie 2007 la S.N.I.F. – S.A., întocmită de comisia de verificare a aptitudinilor numită prin decizia nr.262 din 26 iulie 2007 a recurentei. Această comisie a fost numită doar pentru verificarea aptitudinilor salariaţilor în vederea definitivării acestora pe post.

Având în vedere considerentele expuse anterior privind încălcarea de către angajator a dispoziţiilor art.32 din Codul muncii, intimatul, care nu mai putea fi supus unei noi perioade de probă pentru aceeaşi funcţie, nu făcea parte dintre salariaţii a căror aptitudini să fie verificate de comisia numită prin decizia nr.262 din 26 iulie 2007.

În consecinţă, potrivit disp.art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea a respins recursul formulat de Societatea Naţională de „Îmbunătăţiri Funciare” S.A. prin reprezentant legal şi a menţinut sentinţa pronunţată de prima instanţă.

În temeiul disp.art.274 C.pr.civ., recurenta, aflată în culpă procesuală, a fost obligată să plătească intimatului şi cheltuieli de judecată.