– Legea nr. 19/2000: art. 59
Potrivit art. 59 din Legea nr. 19/2000, republicată, la stabilirea pensiei de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial, determinat de diferenţa între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de invaliditate.
Art. 17 din H.G. nr. 1550/2004, republicată, prevede că în situaţia pensiilor de invaliditate, data încadrării în grad de invaliditate pentru determinarea stagiului potenţial acordat, este considerată data începerii operaţiunii de evaluare a pensiilor.
Prin urmare, în temeiul art. 17 din H.G. nr. 1550/2004, raportat la art. 59 şi 57 din Legea nr. 19/2000 republicată, stagiul potenţial de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei de invaliditate în favoarea reclamantului, este cel stabilit la momentul naşterii dreptului la pensia de invaliditate, chiar dacă ulterior s-ar impune recalcularea acestei pensii
(Decizia nr. 2482/R din 13 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2035/02.07.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S.O.S., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.O.S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul menţinerii pensiei pe care a avut-o reclamantul anterior formulării cererii de luare în considerare a adeverinţei emise de SC R.
Recursul este fondat în parte.
Reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate începând cu data de 01.01.2005, prin Decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 229487/01.01.2005, stabilindu-se în această decizie că stagiul complet de cotizare ar fi fost, potrivit Legii nr. 19/2000, de 35 de ani; reclamantul a realizat până la momentul emiterii acestei decizii un stagiu de cotizare de 19 ani, 6 luni şi 9 zile: pentru stabilirea şi acordarea pensiei de invaliditate, stagiul de cotizare necesar era de 14 ani; stagiul potenţial necesar pentru acordarea pensiei de invaliditate era de 15 ani, 5 luni şi 21 de zile.
Ulterior, ca urmare a recorelărilor succesive, în favoarea reclamantului s-a stabilit
o de invaliditate în cuantum de 463 lei lunar.
Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Cluj sub nr. 123399-30297/10.12.2008, reclamantul recurent a solicitat pârâtei „reevaluarea dosarului de pensie”, întrucât aproximativ 11 ani de muncă a lucrat în grupa a ll-a, aşa cum se atestă în adeverinţa anexată acestei cereri, emisă de SC R.
Procedând la recalcularea pensiei, ca urmare a acestei cereri formulate de reclamant, pârâta a emis decizia nr. 229487/24.02.2009, prin care reclamantului i s-a diminuat pensia de invaliditate, de la 463 lei lunar, la 433 lei lunar, reţinându-se că stagiul complet de cotizare ar fi fost, potrivit Legii nr. 19/2000, de 35 de ani, stagiul total de cotizare realizat de reclamant până la data emiterii acestei decizii a fost de 22 de ani şi 20 de zile; stagiul potenţial este de 12 ani, 11 luni şi 10 zile, iar stagiul de cotizare necesar pentru acordarea pensiei de invaliditate este de 14 ani. Totodată, s-a imputat reclamantului diferenţa dintre pensia stabilită prin Decizia nr. 229487/24.02.2009, pe perioada 01.01.2009 – 01.04.2009.
Reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate în muncă, începând cu data de 01.01.2005, ca urmare a cererii formulate în acest sens de către reclamant, înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Cluj sub nr. 12054/2005, la data formulării cererii pentru acordarea pensiei de invaliditate, reclamantul având 39 de ani, 6 luni şi 10 zile, reclamantul fiind născut la data de 24.06.1965.
Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 republicată, asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu beneficiază de de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform Tabelului nr. 3.
Din Tabelul nr. 3 rezultă faptul că în situaţia în care vârsta asiguratului în momentul ivirii invalidităţii se situa între 37 de ani şi 43 de ani, stagiul de cotizare necesar pentru ca respectivul asigurat să poată beneficia de pensie de invaliditate, era de 14 ani.
Din Decizia de acordare a pensiei de invaliditate nr. 229487/01.01.2005, rezultă faptul că la data ivirii invalidităţii, reclamantul realizase un stagiu de cotizare de 19 ani, 6 luni şi 9 zile, deci mai mult decât stagiul de cotizare necesar, de 14 ani, prevăzut de Tabelul nr. 3 din art. 57 din Legea nr. 19/2000 republicată.
Prin urmare, reclamantul avea îndeplinită condiţia stagiului necesar de cotizare prevăzut de textul legal mai sus menţionat.
în concret însă, la stabilirea cuantumului pensiei de invaliditate, respectiv a punctajului mediu anual, se ia în considerare un stagiu potenţial, care se calculează potrivit dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 19/2000 republicată.
Astfel, potrivit art. 59 din Legea nr. 19/2000 republicată, la stabilirea pensiei de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de invaliditate.
Analizându-se conţinutul Deciziei nr. 229487/01.01.2005, se constată că s-a reţinut exact de către pârâtă că stagiul de cotizare necesar pentru ca reclamantul să beneficieze de pensie de invaliditate era cel prevăzut de Tabelul nr. 3 din art. 57 din Legea nr. 19/2000 republicată, adică 14 ani.
De asemenea, se constată că pârâta a calculat în mod corect, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 republicată, stagiul potenţial de cotizare, de 15 ani, 5 luni şi 21 de zile, rezultat din diferenţa între stagiul complet de cotizare, de 35 de ani, şi stagiul de cotizare realizat până la momentul ivirii invalidităţii, de 19 ani, 6 luni şi 9 zile.
în conformitate cu prevederile art. 17 din H.G. nr. 1550/2004, în situaţia pensiilor de invaliditate, data încadrării în grad de invaliditate, pentru determinarea stagiului potenţial acordat, este considerată data începerii operaţiunii de evaluare a pensiilor, iar stagiul complet de cotizare este cel prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de data naşterii.
Prin urmare, în temeiul art. 17 din H.G. nr. 1550/2004, raportat la art. 57 şi art. 59 din Legea nr. 19/2000 republicată, stagiul potenţial de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei de invaliditate în favoarea reclamantului este cel stabilit la momentul naşterii dreptului la pensie de invaliditate, adică de 15 ani, 5 luni şi 21 de zile.
Acest stagiu potenţial de cotizare nu mai poate fi ulterior modificat, chiar dacă, în virtutea unor dispoziţiile legale ulterioare, s-ar impune eventuale recalculări ale pensiei de invaliditate.
împrejurarea că reclamantul recurent a formulat o cerere către pârâtă, pentru luarea în calcul a unei adeverinţe care atestă că reclamantul a lucrat în grupa a ll-a de muncă timp de 11 ani, în nici un caz nu poate justifica legal modificarea de către pârâtă a stagiul potenţial de cotizare, acesta trebuind să rămână, pe tot timpul cât reclamantul va beneficia de pensie de invaliditate, cel stabilit la momentul deschiderii dreptului la pensie de invaliditate al reclamantului, respectiv, de 15 ani, 5 luni şi 21 de zile, conform art. 17 din H.G. nr. 1550/2004.
Prin urmare, se constată de către Curte că în mod nelegal pârâta a modificat stagiul complet de cotizare, modificarea care a atras o diminuare nejustificată, fără suport legal, a cuantumului pensiei lunare de invaliditate cuvenită reclamantului.
Solicitarea reclamantului însă, de luare în considerare a adeverinţei emisă de SC R., şi de recalculare a pensiei de invaliditate în funcţie de această adeverinţă, nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 6 alin. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 4/2005 şi art. 185 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 republicată, respectiv, faptul că această adeverinţă va putea fi luată în calcul doar în momentul în care reclamantul va îndeplini condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă urmând să fie avută în vedere şi respectiva adeverinţă.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., pentru considerentele anterior expuse, Curtea va admite în parte recursul reclamantului, conform dispozitivului prezentei decizii. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
