Recalculare pensie. Perioadă în care munca a fost desfăşurată în grupa I-a de muncă. Luare în considerare


 

Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 1027 din 30 octombrie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 33 75 din 17 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 10725/117/2013 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul O.I. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANA DE PENSII CLUJ, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. R/2700/28.08.2013, reclamantului i s-a respins cererea de pensionare pentru limită de vârstă.

S-a reţinut că la data solicitării, vârsta acestuia este mai mică decât vârsta standard redusă conform art. 55 din Legea nr. 263/2010, perioada 31.07.1971-23.10.1974 nefiind considerată vechime realizată în grupa I-a de muncă.

Aşa cum a rezultat din Adeverinţa nr. 269/07.08.2013, eliberată de fostul angajator SC C. SA în nominalizările făcute prin Decizia nr. 114/1990 privind acordarea grupei de muncă, reclamantul nu a figurat în liste, nemaifiind angajatul său.

Având în vedere faptul că deşi la dosar s-a depus adeverinţa privind încadrarea reclamantului în grupa a I-a de muncă, aceasta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art.126 din HG nr. 257/2011 instanţa, în temeiul art.153 lit. f şi g coroborat cu prevederile art.156 din Legea nr.263/2010, a respins acţiunea reclamantului.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul O.I. solicitând modificarea în tot sentinţei atacate.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că conform menţiunilor din carnetul de muncă cap. IX nr. crt. 1-8 şi menţiunilor de la nr. crt. 2 pag.34 cap. XII (loc rezervat certificării rectificărilor făcute pentru eventuale date înscrise ..greşit), în perioada în care a fost angajat sudor de întreţinere la SC C. SA în baza procesului verbal nr.-14662/1974, act înscris în carnetul de muncă, a fost încadrat în grupa a-2-a de muncă, conform “anexei 2, poziţia 35 din ORD MMPS 59/1969.

Datorită condiţiilor grele de muncă, a noxelor şi în special a prezenţei carburii de siliciu în aerul din incinta unităţii, activitatea menţionată la poziţia 35 din anexa nr.2 a ORD MMPS nr.59/1969, activitatea privind „fabricarea electrozilor siderurgici, de sudura, a electrozilor pentru arc voltaic a anozilor şi catozilor precopţi pentru electroliza aluminiului…”, preluată identic în ORD 50/1990 la nr.crt.63, anexa” 1, ca făcând parte din grupa 1 de muncă:„ fabricarea electrozilor siderurgici, de sudură, a electrozilor pentru arc voltaic a anozilor şi catozilor precopţi pentru electroliza aluminiului…”, pe lângă operaţiile prevăzute la anexa 1 pct.10 „fabricarea electrocorindonului, alimentarea cuptoarelor cu materii prime şi topirea acestora în cuptoare electrice cu arc.” pct.81 „granularea cărbuni de siliciu, a electrocorindonului şi finisarea pietrelor de polizor.” şi pct.85 „fabricarea corpurilor abrazive cu diametre peste 125 mm şi deservirea instalaţiei de fabricare a abrazivilor pe suport”.

Toate aceste activităţi se regăsesc în procesul de fabricaţie a produselor fabricate la SC C. SA, şi “toate aceste activităţi sunt menţionate şi în adeverinţa nr.269/07.08.2013.

Pe de altă parte art.4 din D-L35/1990 prevede, că „..sporurile la salariu pentru desfăşurată în condiţii vătămătoare, grele, periculoase şi celelalte categorii de sporuri,,se plătesc tuturor celor îndreptăţiţi potrivit legii, fără a se condiţiona acordarea lor de încadrarea într-un număr limitat şi fără celelalte limitări stabilite prin decretele pentru desfăşurarea pe titular a planului.”

În acelaşi spirit de înlăturare a unor inechităţi în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor şi încadrarea în grupe de muncă s-a emis D-L 68/1990, art.2 din acest act normativ prevăzând următoarele: „personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementarilor existente până în anul 1969 şi după aceea erau prevăzute să fie încadrate în grupele 1 sau 2 de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât a lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective. “

Aceste măsuri care au condus la modificarea esenţială a legislaţiei muncii referitoare la grupele de muncă, începând cu1990 au avut în vedere noxele din întreprinderea C., “starea de sănătate a întregului personal, fiind de notorietate cazul portarului de la întreprinderea C. care s-a îmbolnăvit de silicoza, datorită prezenţei carburii de siliciu din atmosferă.

Conform art.13 din ORD MMPS nr.50/1990 perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent şi în continuare se încadrează în grupele l şi 2 de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuieşte ORD nr. 59/1969, 105/1976 şi 110/1977 a ministrului muncii şi ministrului sănătăţii care îşi încetează aplicabilitatea.

În consecinţa, activitatea sa s-a desfăşurat după data del8.03.1969, ca ORD MMPS 59/1969 a fost înlocuit de ORD 50/1990, iar adeverinţa nr.269/07.08.2013 atesta că a avut funcţia de sudor întreţinere, a fost încadrat în grupa 1 de muncă în procent de 100% pe toata perioada de activitate la această unitate. A menţionat că şi în condiţiile restrictive a ORD.59/1969 a beneficiat de grupa a-2-a de muncă conform înscrisurilor din carnetul de muncă.

Temeiul juridic al încadrării personalului unităţii SC C. SA în grupa 1 de munca îl reprezintă pct.10, 63, 81 şi 85 din anexă 1 la ORD 50/1990, aşa cum în ramura construcţii întreg personalul a fost încadrat în grupa a-2-a de munca în baza HG 1223/1990.

Este contrară realităţii susţinerea intimatei că meseria de sudor întreţinere nu a implicat prin natura ei, condiţii grele de muncă, microclimat nefavorabil, noxe, etc. din moment ce chiar şi ORD restrictiv al MMPS nr.59/1969 îi recunoştea activitate în grupa superioara de muncă, deoarece munca pe care a desfăşurat-o presupunea prezenta în atelierele de producţie, unde se efectua coacerea electrocorindonului, finisarea materialelor abrazive, etc.

Critică sentinţa fondului pentru faptul că se cantonează doar la anumite aspecte restrictive din normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, care duc în mod simplist la soluţii negative şi nu face aplicarea principiului rolului activ al instanţei, în analizarea şi aprecierea justa a stării de fapt, şi întinderii dreptului justiţiabilului.

Astfel s-a citat doar art.126 alin.1 din norme cu privire la conţinutul adeverinţei ce a atestat o stare de lucruri anterioară datei de 01.04.2001 (model de adeverinţa din anexa 14) fără a se observa că la art.126 alin 4 din aceleaşi norme, legiuitorul arată că adeverinţa poate fi luată în considerare la recalcularea pensiilor „ chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin. l”.

Sunt reiterate în sentinţă şi lipsa actului administrativ emis de unitate prin care sunt nominalizate persoanele ce sunt încadrate în grupe superioare de muncă.

Pârâta CASA JUDEŢEANA DE PENSII CLUJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea întru totul a sentinţei apelate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reţine următoarele:

Conform Decretului-Lege nr. 68/1990 şi HG nr.1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I şi II de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, fapt concretizat prin Ordinul MMPS nr. 50/1990.

La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducerea societăţilor, cu consultarea organizaţiilor sindicale, ţinându-se seama de condiţiile concrete din fiecare unitate.

Rezultă aşadar că instituţia pârâtei nu a avut şi nu are nici o competenţă în a stabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfăşurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menţionate, astfel că nu poate să facă abstracţie de existenţa unei astfel de încadrări în grupa de muncă.

Curtea reţine faptul că adeverinţa nr. 269/7.08.2013 eliberată de fostul angajator SC C. SA (f. 9 dosar fond) cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute în modelul de adeverinţă din Anexa 14 la HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, fiind indicate şi documentele pe baza cărora s-a făcut încadrarea în grupa de muncă, respectiv state de plată.

Motivaţia respingerii cererii de pensionare de către instituţia pârâtă constă în aceea că nominalizarea privind încadrarea în grupa de muncă nu se poate face conform statelor de plată, însă Curtea apreciază că o atare susţinere este lipsită de temei, deoarece enumerarea actelor prin care s-a făcut nominalizarea în vederea încadrării în grupa de muncă nu are un caracter limitativ, sens în care se constată că în finalul Anexei 14 la HG nr. 257/2011, s-a prevăzut că în cuprinsul adeverinţei „se completează actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.) ”.

Curtea reţine că societatea angajatoare şi-a asumat răspunderea privind valabilitatea şi corectitudinea menţiunilor înscrise în adeverinţa eliberată pe numele reclamantului, iar aceste menţiuni se bucură de prezumţia de legalitate, până la proba contrară, care însă nu a fost făcută în cauză.

Cum toate aceste aspecte au fost dovedite cu actele depuse atât la instituţia pârâtă odată cu cererea de pensionare, cât şi la dosar şi cum pârâta prin refuzul recunoaşterii pentru reclamant a duratei vechimii în muncă corespunzătoare grupei I de muncă pentru perioada 31.07.1971 – 23.10.1974 în procent de 100% şi-a depăşit atribuţiile, Curtea constată că se impunea anularea deciziei atacate prin care a fost respinsă cererea de pensionare şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, în condiţiile în care se impune reanalizarea de către Casa Judeţeană de Pensii Cluj a întrunirii condiţiilor necesare de vârstă şi stagiu pentru acordarea pensiei cu luarea în calcul şi a perioadei în care activitatea reclamantului a fost încadrat în grupă de muncă.

Ţinând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este nelegală, astfel ca o va schimba, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 8 C.proc.civ. să admită apelul şi acţiunea.

În temeiul art. 453 C.proc.civ. va obliga intimata să plătească apelantului reclamant cheltuielile de judecată efectuate de acesta şi justificate cu chitanţele depuse în faţa primei instanţe şi în apel.