Vătămare corporală gravă. Individualizarea pedepsei.
Prin sentinţa penală nr.828/04.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus în baza art.182 al.1 C.p. condamnarea inculpatei HM , la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
I-au fost puse în vedere disp.art. 83 C.p.
I-au fost puse în vedere disp.art. 83 C.p.
S-a făcut aplicarea art.71 al.1, 5-64 lit.a teza II şi lit.b C.p.
În baza art.25 rap. la art.182 al.1 C.p. a fost condamntă inculpata HE, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.81 C.p.s-a dispus suspendarea condiţionată a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art.71 al.1, 5-64 lit.a teza II şi lit.b C.p.
În baza art.346 al.1 C.p.p. au fost obligate inculpatele în solidar la plata sumei de 1.000 euro daune morale echivalent în lei la data plăţii către partea vătămată GF.
Pentru a pronunţa acestă soluţie , instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.12.2007 sub numărul de mai sus petenta GF a formulat în temeiul art. 278 ind. 1 c.p.p. plângere împotriva ordonanţei nr. 567/P/2003 şi a rezoluţiei nr. 3285/II-1/2007 dată de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin care s-a dispus şi respectiv confirmat soluţia de scoatere de sub umărire penală a intimatelor HE şi HM în temeiul art. 10 lit. d c.p.p. rap. la art. 11 al. 2 lit. a c.p.p. , pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 rap. la art. 182 al. 2 c.p. şi respectiv art. 182 al. 2 c.p.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. c c.p.p. admiterea plângerii formulate de petentă, desfiinţarea soluţiilor atacate şi reţinerea acuzei spre judecare faţă de intimatele HE şi HM sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 rap. la art. 182 al. 1 c.p. şi respectiv art. 182 al. 1 c.p.
În cursul efectuării cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de porbă: au fost audiate inculpatele HE şi HM, a fost audiată partea vătămată, şi a fost administrată proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii RMD, FM, PM, GM, BDF, şi a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere.
Analizând actele cauzei instanţa constată următoarele:
La data de 8.09.2002 numita GM a formulat plângere penală prin care a reclamat că mama sa, partea vătămată GF, a fost lovită în data de 7.09.2002 de către inculpata HM, după ce în prealabil aceasta a fost instigată la săvârşirea infracţiunii de către mama sa, inculpata HE.
Ulterior partea vătămată GF şi-a însuşit plângerea penală formulată.
În conţinutul acesteia, partea vătămată a susţinut că în data de 07.09.2002, în jurul orelor 11, în urma unor discuţii contradictorii avute cu cele două inculpate, legate de faptul că inculpata HE culegea nuci din pomul care aparţinea părţii vătămate, şi care se afla pe proprietatea părţii vătămate, inculpata HE a lovit-o cu o bâtă şi a îmbrâncit-o, după care a instigat-o pe fiica sa, inculpata HM, să o lovească la rândul său.
Arată partea vătămată că inculpata HM , după ce a ameninţat-o că o va omorî, a luat o piatră cu care a lovit-o pe partea vătămată foarte puternic în zona feţei, provocându-i un traumatism ocular contuziv, cu luxaţie de cristalin, şi eroziune corneiană la ochiul stâng.
În urma plângerii penale formulate s-a început urmărirea penală (f. 11 d.u.p.) faţă de inculpatele HM şi HE pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 c.p., în calitate de autor şi respectiv insigator.
Au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatelor, proba cu înscrisuri, inclusiv raport de expertiză medico-legală, şi proba testimonială cu declaraţiile martorilor BDF, PM, FM, RMD.
Analizând probele administrate în cursul celor două faze procesuale, instanţa reţine în fapt următoarele:
În data de 07.09.2002 inculpata HE s-a urcat pe magazia din curtea sa, situată lângă curtea părţii vătămate, pentru a turna smoală pe aceasta.
Partea vătămată a observat prezenţa inculpatei pe această magazie şi a reporşat acesteia că încearcă să culeagă nuci din pomul ce îi aparţinea părţii vătămate şi care se afla la limita dintre cele două proprietăţi, şi ale cărui crengi se aflau chiar deasupra magaziei în cauză.
Partea vătămată s-a urcat pe magazie folosindu-se de o creangă a nucului, aici având loc un schimb de replici între partea vătămată şi inculpata HE, pe fondul şi al unei neînţelegeri mai vechi în legătură cu nucul în cauză, şi cu faptul că acesta se afla deasupra magaziei inculpatelor, inculpata HE tăind o parte din crengile care se aflau asupra magaziei.
Inculpata HE a împins pe partea vătămată, după care a solicitat ajutorul fiicei sale, inculpata HM, pe care a îndemnat-o să o lovească pe partea vătămată.
Inculpata HM a luat o piatră de jos şi a aruncat cu ea peste gard înspre partea vătămată, de la o distanţă scurtă, vizând zona capului, piatra lovind pe partea vătămată în zona ochiului stâng.
Prin raportul de expertiză medico – legală nr. A1/5567 din data de 2.06.2003 s-a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, la data de 7.09.2002, pentru vindecarea cărora au fost necesare 70 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimei, şi au putut fi produse prin lovire cu corp dur, posibil piatră, fiind exclusă producerea prin lovire cu un corp dur înţepător de tipul unei vergele metalice.
Instanţa reţine situaţia de fapt expusă mai sus în temeiul declaraţiilor părţii vătămate, ce se coroborează cu raportul de expertiză menţionat şi alte probe indirecte.
Reţine că partea vătămată a relatat desfăşurarea faptelor în mod identic cu ocazia fiecărei audieri, declaraţiile sale fiind constante şi neprezentând contradicţii.
Şi cu ocazia audierii în faţa instanţei, partea vătămată a relatat, similar declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, că în data de 7.09.2002 în jurul orelor 11, văzând că vecina sa HE s-a suit pe magazie şi culege de aici nuci din pomul său, s-a urcat la rândul său să culeagă nucile rămase, moment în care inculpata HE a chemat-o pe fiica sa să vină cu o lopată şi să o lovească pe partea vătămată.
A relatat partea vătămată că în momentele următoare a fost lovită de către inculpata HE, în zona capului cu un obiect contondent, bâtă sau coadă de lopată, după care a fost lovită atât de această inculpată cât şi de fiica sa care se urcase pe magazie, fiind imobilizată de cele două cu crengile nucului.
Arată partea vătămată că în momentele imediat următoare inculpata HM a coborât, a luat o piatră de jos, i-a arătat-o spunându-i că o va lovi şi a şi făcut acest lucru, aruncând cu piatra înspre ea, peste gard, de la o distanţă scurtă şi lovind-o în zona ochiului stâng, timp în care inculpata HE o îndemna în continuare pe fiica sa să o lovească şi o încredinţa că procedează corect.
Partea vătămată menţionează că la faţa locului s-au aflat numai soţul său, ce nu a putut interveni din cauza paraliziei de care suferea şi bunica inculpatelor, martora PM.
În momentele următoare soţul părţii vătămate a anunţat telefonic despre eveniment pe fiica sa, martora GM, ce a luat iniţial legătura telefonic cu inculpatele pentru a vedea ce s-a întâmplat şi s-a deplasat la locuinţa părinţilor.
Declaraţiile părţii vătămate, relative la modalitatea de producere a leziunilor, sunt confirmate de raportul de expertiză medico legală nr. A1/5567, din care rezultă că la data primului consult, partea vătămată prezenta hematom violaceu în zona ochiului stâng, acuza ameţeli, cefalee, leziuni ce au necesitat internare medicală de urgenţă şi au necesitat pentru vindecare un număr de 70 de zile îngrijiri medicale.
Declaraţiile părţii vătămate sunt susţinute şi de cele ale fiicei sale, martora GM, cu ocazia audierii în calitate de martoră, relatările martorei cu privire la împrejurările faptei, astfel cum i-au fost comunicat de partea vătămată, coroborându-se cu susţinerile celei din urmă.
Deosebit de relevante apar şi relatările acestei martore cu privire la convorbirea telefonică avută imediat după ce a aflat despre incident cu inculpata HM, din care rezultă că aceasta i-ar fi confirmat martorei ipoteza părţii vătămate, recunoscând că a lovit-o pe aceasta cu o piatră.
Inculpatele au negat săvârşirea faptelor, susţinând în mod identic cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti că nu au lovit pe partea vătămată în nici un fel, nu i-au adresat nici injurii sau ameninţări, dimpotrivă aceasta fiind violentă şi încercând să lovească de pe magazie pe inculpata HM cu un baston, cu privire la cauzele producerii leziunilor inculpata HE avansând ipoteza că ar fi putut fi priduse în momentul coborârii de pe magazie pe creanga nucului în cauză.
Declaraţiile inculpatelor au fost susţinute de martorii RMD, PM, BDF, ce au susţinut că au observat în mod direct conflictul, ori pentru că se aflau în curte ori în cazul celui din urmă martor, prin fereastra larg deschisă cu vizibilitate directă spre magazie, aceştia relatând desfăşurarea conflictului în mod identic celui expus de cele două inculpate.
Atât declaraţiile inculpatelor cât şi cele ale martorilor vor fi înlăturate ca neveridice, fiind infirmate de materialul probator administrat.
Gravitatea leziunilor provocate părţii vătămate, mecanismul de producere al acestora, prin lovire cu corp dur, exclud posibilitatea ca acestea să fi fost produse accidental la momentul coborârii pârţii vătămate de pe magazie, dimporivă mecanismul de producere al acestora indicând o acţiune violentă, ce a vizat direct zona afectată, prin folosirea unui corp dur, astfel încât instanţa va da credibilitate declaraţiilor părţii vătămate, susţinută de probele administrate astfel cum au fost analizate mai sus.
Va reţine astfel că în data de 7.09.2002, inculpata HE a determinat cu intenţie pe inculpata HM să lovească pe partea vătămată GF, aceasta din urmă însuşindu-şi rezoluţia infracţională şi lovind-o pe partea vătămată cu o piatră în zona ochiului stâng şi provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 de zile îngrijiri medicale.
Fapta inculpatei HE întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al. 1 c.p.
Fapta inculpatei HM întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 c.p.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate, instanţa va avea în vedere gravitatea concretă ridicată a faptelor comise de inculpate, relevată de împrejurările concrete şi modalitatea de săvârşire, şi de amploarea rezultatului produs, poziţia procesuală nesinceră a acestora, dar şi lipsa antecedentelor penale, faptul că altercaţia a avut loc pe fondul unor conflicte mai vechi, studiile superioare ale inculpatei HM, aspecte faţă de care va aplica pedepse orientate spre minimul special, de 2 ani închisoare.
Apreciază în raport de aceleaşi elemente că executarea pedepselor în libertate poate atinge scopul reeducativ prevăzut de art. 52 c.p., urmând ca în temeiul art. 81 c.p. să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 4 ani.
Va pune în vedere inculpatelor dispoziţiile art. 83 c.p.
Va face aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit a teza a aII-a şi lit. b c.p., în raport şi de jurisprudenţa CEDO reflectată în cauzele Hirst împotriva Marii Britanii şi Sabău şi Pârcălab împotriva României.
Constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7000 euro daune morale.
Constată că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, faptele ilicite ale inculpatelor producând în mod direct un prejudiciu nepatrimonial de necontestat, constând în suferinţele fizice şi psihice inerente unui astfel de eveniment, suferinţele şi privaţiunile psihice, sociale la care partea vătămată a fost supusă până la recuperare, trauma psihică cauzată acesteia, elemente în raport de care instanţa apreciază cuantumul daunelor morale la suma de 1.000 euro, apreciind că acest cuantum reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului cauzat fără a constitui o sursă de îmbogăţire fără justă cauză.
În baza art. 346 al. 1 c.p.p. va obliga pe inculpate în solidar la plata sumei de 1.000 euro echivalent în lei la data plăţii către partea vătămată.
În baza art. 191 al. 1 şi 2 c.p.p. le va obliga pe cele două inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
