Achitare faţă de neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 307, alin. 2 cod penal


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Alexandria cu nr. 174/P/2010 din data de 15 februarie 2011 a fost trimisa în judecata în stare de libertate inculpata S. M. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 307 alin. 2 Cod penal, cauza fiind înregistrata pe rolul Judecatoriei Alexandria sub nr. 1185/740/2011.

Prin actul de sesizare s-a retinut în esenta ca inculpata S. M. a refuzat cu intentie sa permita partii vatamate A. D. sa aiba legaturi personale cu minora A. D. – M., rezultata din casatoria partilor, minora care a fost încredintata inculpatei prin hotarâre judecatoreasca.

Analizând mijloacele de proba aflate la dosarul cauzei instanta retine urmatoarele :

Din casatoria inculpatei S. M. cu partea vatamata A. D. a rezultat minora A. D. – M., care în urma desfacerii casatoriei prin sentinta civila nr. 2292/2005 a fost a fost încredintata spre crestere si educare mamei sale, inculpata.

Prin sentinta civila nr. 375/2009 a Judecatoriei Alexandria a fost admisa actiunea formulata de A. D., permitîndu-i-se sa aiba legaturi personale cu minora astfel : de doua ori pe luna, în prima si a treia saptamâna, de vineri ora 14:00 pâna duminica ora 16:00 la domiciliul reclamantului ; prima saptamâna în vacanta de iarna si prima luna din vacanta de vara la domiciliul acestuia.

Starea conflictuala existenta între partea vatamata si inculpata, mama minorei a determinat formularea de catre partea vatamata a mai multor plângeri penale împotriva inculpatei pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 307 alin. 2 Cod penal, context în care partea vatamata a recurs la punerea în executare silita prin intermediul executorului judecatoresc a hotarârii judecatoresti prin care i s-a încuviintat sa aiba legaturi personale cu minora.

În derularea procedurii executarii silite i-a fost trimisa inculpatei notificare la data de 21.09. 2009 cu confirmare de primire prin care i s-a pus în vedere sa se conformeze sentintei civile nr. 373/2009 a Judecatoriei Alexandria, în caz contrar, va solicita concursul organelor abilitate , obligarea sa la plata daunelor cominatorii sau va formula alta plângere penala împotriva sa pentru nerespectarea masurilor privind încredintarea minorei prevazuta si pedepsita de art. 307 alin. 1 si 2 Cod penal.

De asemenea, în cadrul aceleiasi proceduri a fost încheiat la data de 13.07. 2009 un procesul verbal în care s-a consemnat ca, începând cu data încheierii procesului verbal a fost predata minora tatalui, acesta luând-o la domiciliul sau pâna la data de 13.09. 2009 inclusiv, orele 20:00, urmând sa o înapoieze mamei sale.

Cu aceeasi ocazie, cei doi parinti ai minorei au stabilit de comun acord, modificarea intervalului orar stabilit prin hotarârea judecatoreasca, în sensul ca partea vatamata urma sa o ia pe minora la ora 19:00 si sa o aduca la domiciliul mamei sale la ora 20 : 00.

Constituie infractiunea de nerespectare a masurilor privind încredintarea minorului, potrivit art. 307 alin. 2 Cod penal, fapta persoanei careia i s-a încredintat minorul prin hotarâre judecatoreasca, spre crestere si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre parinti, sa aiba legaturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de parti sau de organul competent.

Sub aspectul elementului material, infractiunea de nerespectare a masurilor privind încredintarea minorului, se realizeaza, în cazul alin. 2 al art. 307 Cod penal, prin actiunea de împiedicare de catre parintele caruia i s-a încredintat minorul ca acesta sa aiba legaturi personale cu celalalt parinte, conditiile în care minorul îsi pastreaza legaturile cu parintii stabilindu-se de parti sau de organul competent.

De asemenea, pentru existenta acestei infractiuni legea cere ca actiunea de împiedicare a oricaruia dintre parinti de a avea legaturi cu minorul sa fie savârsita în mod repetat, în asa fel încât sa rezulte ca este vorba nu de ceva întâmplator, izolat , ci de o tendinta sistematica de a îndeparta pe minor de parintii sai.

Urmarea imediata consta în varianta prevazuta de alin. 2 al art. 307 Cod penal în punerea în pericol a legaturilor dintre parinti si copii.

În ceea ce priveste latura subiectiva,  din formularea art. 307 alin 2 Cod penal în sensul ca fapta trebuie  sa fie savârsita „în mod repetat” rezulta necesitatea existentei unei vinovatii sub forma intentiei directe sau indirecte .

 Daca în privinta laturii obiective fapta inculpatei întruneste conditiile de existenta ale elementului material al infractiunii prevazute de art. 307 alin 2 Cod penal , neexistând dubii din probatoriul administrat ca aceasta a refuzat în repetate rânduri sa-i permita partii vatamate sa ia fetita la locuinta acesteia , în ceea ce priveste latura subiectiva instanta apreciaza ca nu sunt întrunite conditiile existentei vinovatiei cerute de norma de incriminare.

Pentru a  stabili daca , într-adevar, în sensul art. 19 alin 1 pct. 1 lit. a si b Cod penal  inculpata a urmarit sau acceptat producerea rezultatului faptei sale (rezultat concretizat în starea de pericol,  de perturbare a relatiilor minorei cu tatal sau)  trebuie decelate împrejurarile care au determinat-o  pe aceasta la împiedicarea minorei de a petrece timpul cu partea vatamata.

 În decelarea circumstantelor concrete de natura a releva existenta sau inexistenta vinovatiei inculpatei în savârsirea faptei sale instanta apreciaza veridicitatea  declaratiilor inculpatei si ale partii vatamate prin raportare la aspectele evidentiate prin declaratiile unui numar însemnat de martori audiati în cauza.

 Astfel,  din coroborarea declaratiilor martorilor audiati în cauza cu înscrisurile depuse la dosar ( filele 28 – 30 din dosar ) rezulta ca dupa luarea minorei de catre partea vatamata în vacanta de vara a anului 2009 ( 13.07. 2009 – 13.08. 2009 ), aceasta a refuzat sa ia contact cu tatal sau datorita comportamentului agresiv avut de acesta fata de mama sa si la care minora a asistat, comportament care i-a provocat tulburari de emotionalitate necesitând consiliere familiala , terapie prin joc si suport emotional din partea mamei permanent pâna la însanatosire.

In acest context , chiar daca unele aspecte relevate de martori prin declaratiile acestora par a fi contradictorii în functie de partea care i-a propus , devin semnificative si cu o decisiva valoare probatorie acele elemente care fie provin chiar din declaratiile martorilor propusi de catre partea vatamata fie provin din surse a caror obiectivitate nu poate fi pusa la îndoiala.

Din majoritatea declaratiilor martorilor se constata ca partea vatamata de  nenumarate ori când mergea sa-si ia fetita de la inculpata era însotita de una sau  chiar mai multe persoane , atitudine care putea fi de natura sa intimideze inculpata sau chiar sa sperie minora.  Cu atât mai mult cu cât din declaratiile martorilor persoanele care  însoteau  partea vatamata pareau a fi sub influenta bauturilor alcoolice.

Totodata , cu privire la partea vatamata  din probatoriul administrat rezulta ca aceasta venea la locuinta inculpatei sub influenta bauturilor alcoolice ceea ce , fara îndoiala, justifica refuzul concret al inculpatei de a-i permite luarea minorei.

  Comportamentul îndoielnic al partii vatamate este confirmat cu puternica credibilitate prin afirmatiile educatoarelor de la Gradinita nr. … pe care o frecventeaza minora  (fila 28), educatoare care sustin ca partea vatamata a adresat cuvinte jignitoare cadrelor didactice si , mai grav , a fost autoarea unor scene neplacute în sala de grupa si holurile gradinitei chiar în prezenta copiilor(fila 28)

Fara îndoiala , relevarea unei asemenea atitudini  a partii vatamate nu doar ca  ridica serioase dubii asupra abilitatii acesteia de a comunica cu copiii si a se comporta în prezenta acestora dar , mai ales , în contextul de fata, ajuta la întelegerea acurata a însesi retinerii inculpatei în a permite partii vatamate  de a fi în prezenta copilului sau.

De altfel, conex acestui aspect, semnificativa devine declaratia partii vatamate data în fata instantei de judecata  prin care  recunoaste ca nu stie daca minora are sau nu probleme de sanatate, în conditiile în care inculpata a depus la dosar certificate medicale prin care se atesta ca minora  sufera de tulburari de emotionalitate cu posibila deteriorare psihogena.

Analizând  aceste înscrisuri medicale instanta constata ca diagnosticarea minorei cu perturbarea starii sale  emotionale  s-a realizat în luna august 2009 , deci subsecvent perioadei 13.07. 2009 – 13.08. 2009 în care minora s-a aflat la partea vatamata.

Aceste tulburari emotionale identificate medical  atât de psiholog (fila 29) cât si de medicul legist sunt în deplina consonanta cu sustinerile inculpatei potrivit carora refuzul sau de a încredinta  copilul spre vizita tatalui lui a fost determinata de  refuzul minorei de a merge cu partea vatamata. Mai mult, refuzul minorei însasi  de a petrece timpul cu tatal sau se justifica prin tulburarile de emotionalitate ce au aparut subsecvent perioadei petrecute cu tatal acesteia.

Starea de tulburare emotionala a minorei, refuzul acesteia  de a petrece timpul cu partea vatamata, comportamentul neadecvat al partii vatamate manifest sub diferite forme , constituie suficiente argumente pentru instanta în a considera ca fapta inculpatei , chiar daca evidenta în planul laturii obiective infractionale, este lipsita de vinovatia ceruta de lege pentru a se angaja raspunderea sa penala. 

A retine în sarcina inculpatei vinovatia penala sub forma intentiei ar însemna a denatura  spiritul dispozitiilor art. 307 alin 2 Cod penal, a ignora  scopul în considerarea caruia au fost edictate, respectiv  acela de a preveni  si înlatura  starea de pericol ce ar putea aparea în raporturile dintre parinti si copii. Ar însemna a recunoaste o preeminenta de plano a drepturilor legitime ale partii vatamate  de a avea legaturi cu copilul sau minor în detrimentul interesului superior al minorei, interes care dincolo de abstractul sau protejat de dispozitiile legale trebuie înteles si aparat în concretul împrejurarilor cauzei de fata.

Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca faptei retinute în sarcina inculpatei îi lipseste vinovatia , un element constitutiv  ale infractiunii prevazute de art. 307alin 2 Cod penal ceea ce impune potrivit art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala  achitarea acesteia  .