Inculpaţi minori. Aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 Cod procedură penală. Pedeapsă în alte limite decât cele legale. Consecinţe.
Cod penal: art. 99, 109.
Cod procedură penală : art. 320/1, 385/9 pct. 14 .
Potrivit art. 385/9 pct. 14, teza a II-a Cod procedură penală, hotărârile judecătoreşti sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia penală nr.66/ 21 martie 2011
Prin sentinţa penală nr. 7 din 17 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul penal nr. 4514/257/2010, s-a dispus , în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. c) şi al. 2/1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, 42 Cod penal, art. 99 al. 2 Cod penal, art. 109 Cod penal, art. 320/1 Cod procedură penală, condamnarea inculpatelor minore M.A.I. şi Ş.A.C. la pedeapsa de câte 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, în formă continuată,
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal , s-a dispus ca fiecare inculpata să execute pedeapsa închisorii cea mai mare de câte 1 an şi 2 luni.
În temeiul art. 110 Cod penal instanţa a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată fiecărei inculpatei minore pe o durată de 2 ani şi 2 luni, punându-se în vedere minorelor dispoziţiile art. 83 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş au fost trimise în judecată inculpatele minore M.A.I. şi Ş.A.C. pentru săvârşirea a câte două infracţiuni de tâlhărie, forma continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. C şi alin. 2 ind. 1 lit. a) cod penal, cu art. 41 alin. 2 cp. şi art. 99 şi următoarele cod penal şi cu art. 33 lit. a) şi 34 cod penal.
Legal citate şi prezente la judecată inculpatele declară că recunosc întocmai faptele pentru care sunt trimise în judecată şi solicită ca judecata să se facă conform art. 320 ind. 1 C.pr.pen., în baza actelor de la urmărire penală.
Analizând actele şi probele dosarului instanţa a reţinut că în după – amiaza zilei de 09.04.2010, în cadrul aceleiaşi rezoluţii infracţionale în timp ce se aflau într-un loc public, le-au deposedat prin ameninţare şi violenţă pe părţile vătămate G.T. şi N.I.B. de un telefon mobil marca N. şi două inele( unul de aur şi unul de argint), după care, tot prin ameninţare şi violenţă, şi-au asigurat păstrarea acelor bunuri .
În după – amiaza zilei de 13.04.2010, în cadrul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timp ce se aflau într-un loc public, le-au deposedat prin ameninţare şi violenţă pe părţile vătămate W.B. şi H.L.M. de un telefon mobil marca N. X3 , mai multe bijuterii din aur şi argint şi suma totală de 13 lei.
În drept, s-a reţinut că inculpatele au săvârşit fiecare câte două infracţiuni de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c), şi alin.2/1 , lit. a Cod penal ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 99 şi urm. Cod penal , astfel că instanţa ţinând seama de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. va condamna pe fiecare inculpata la pedepsele de câte 1 an şi 2 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două fapte de tâlhărie săvârşite.
Procedând la aplicarea pedepsei închisorii orientată spre minimul prevăzut de lege , pentru ambele inculpate instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, precum şi constatările şi concluziile cuprinse în referatului de evaluare efectuat de Serviciul de Probaţiune .
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în termen, motivat Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, criticând-o pentru nelegalitate, printre altele, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor două inculpate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă le-a condamnat pe cele două inculpate minore la pedeapsa de câte 1 an şi 2 luni închisoare, fiecare, urmare a aplicări greşite a dispoziţiilor art. 320/1 Cod pr.pen. şi în contextul în care nu a reţinut în favoarea celor două inculpate dispoziţiile art. 74 şi 76 Cod penal. Se arată că limita minimă a pedepsei ce putea fi aplicată inculpatelor era de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Se solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza a se aplica celor două inculpate o pedeapsă în limitele legale.
În drept, se invocă disp. art. 385/15 alin. 1, pct. 2, lit. d) Cod pr.pen., art. 320/1 alin. 7 Cod pr.pen.
Prin decizia penală nr. 66 din 21 martie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul formulat de parchet, a casat sentinţa penală atacată, printre altele, sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatelor .
S-au descontopit pedepsele rezultante de câte 1 an şi 2 luni închisoare aplicate inculpatelor minore M.A.I. şi Ş.A.C. în pedepsele componente .
S-a majorat la 2 ani şi 4 luni închisoare pedepsele aplicate fiecărei inculpate pentru comiterea a câte două infracţiuni de tâlhărie în formă continuată, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c şi al. 2 ind. 1 lit. a C.pen. cu apl. art. 41 al. 2 C.pen., art. 99 C.pen. şi art. 109 C.pen. şi art. 320 ind. 1 C.pr.pen., iar în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate fiecărei inculpate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:
O primă critică invocată de parchet prin recursul formulat vizează cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14, teza a II-a Cod pr.pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În speţă, inculpatele minore au fost trimise în judecată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c) şi al. 2/1 lit. a) Cod penal, care se sancţionează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 ani şi 20 de ani.
Raportat la starea de minoritate a inculpatelor, potrivit art. 109 Cod penal, limitele de pedeapsă de reduc la jumătate, astfel că acestea sunt de 3 ani şi 6 luni, limita minimă şi 10 ani, limita maximă.
În cauză dedusă judecăţii, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320/1 Cod pr.pen., urmare a cererii formulate de inculpatele minore care au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare şi au acceptat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Potrivit art. 320/1 alin. 7 Cod pr.pen. ,, Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.’’
Aplicând aceste dispoziţii legale la limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator – art. . 211 al. 1, al. 2 lit. c) şi al. 2/1 lit. a) Cod penal, cu aplicarea dispoziţiile art. 109 Cod penal, Curtea constată că limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată celor două inculpate minore este de 2 ani şi 4 luni închisoare ( o treime din limita minimă fiind de 1 an şi 2 luni închisoare).
În speţă, judecătorul de fond a aplicat fiecărei inculpate minore o pedeapsă de câte 1 an şi 2 luni închisoare sub limita minimă prevăzute de lege fără a reţine în favoarea acestora circumstanţe atenuate judiciare, care ar fi avut ca efect, în adevăr, coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege ( art. 74 şi 76 Cod penal).
Procedând la aplicarea unei atari pedepsei, judecătorul de fond le-a condamnat pe cele două inculpate minore la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege fiind îndeplinite exigenţele cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 , teza a II- a Cod pr.p. , aşa cum corect se susţine în recursul parchetului.
Aşa fiind, Curtea , în baza dispoziţiile art. 385/15 pct. 2, lit. d ) Cod pr.pen. rap. la art. 385/9 pct. 14 , teza a II- a Cod pr.pen., va admite ca fondat recursul parchetului, va casa sentinţa penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatelor în sensul celor menţionate în considerentele hotărâri.
