Dosar nr. 4892/302/2011
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREŞTI
Secţia a II-a Civilă
Sentinţa civilă nr. 3666
Şedinţa publică de la 29.04.2011
Instanţa constituită din:
Preşedinte: Laura Nicoleta Bosie
Grefier: Valentina Stoian
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii-pârâţi S V I şi S A P, pârâta-reclamantă M A F şi A T – P S 5, având ca obiect reîncredinţare minor – ordonanţă preşedinţială.
Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 28.04.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 29.04.2011, hotărând următoarele.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2011, sub nr. 4892/302/2011, reclamanţii S V I şi S A P a au chemat în judecată pe pârâta M A F, cu citarea A T – P S 5 Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reîncredinţarea provizorie a minorei S A P, până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 4891/302/2011, sistarea plăţii pensiei de întreţinere şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, legal timbrate, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 6374/05.11.2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. 5241/2004, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor S A P şi S A C către pârâtă. De asemenea, s-a mai precizat că după desfacerea căsătoriei, în urma unei relaţii de concubinaj, pârâta a mai dat naştere unui copil, care are vârsta de 3 ani, iar în urma unor discuţii repetate, pe care reclamantul le-a avut cu minora S AP, aceasta i-a comunicat că doreşte să stea împreună cu tatăl întrucât condiţiile actuale în care creşte, trăieşte şi se educă nu mai corespund interesului său. S-a mai precizat că tot din relatările minorei reiese că după ce pârâta a dat naştere ultimului copil, aceasta şi-a concentrat toată atenţia asupra acestuia, iar după o perioadă de un an de zile, când pârâta şi-a reluat activitatea profesională, minora a fost transformată într-un soi de bonă pentru sora sa vitregă, motiv pentru care a rămas în urmă cu activităţile şcolare. În ceea ce priveşte relaţiile dintre pârâtă şi minoră, s-a arătat că acestea sunt lipsite de dialog sub toate aspectele, fapt ce a creat în gândirea şi atitudinea copilului ideea de îndepărtare a mamei sale de ea. Pentru aceste motive, s-a apreciat că interesul minorei, în raport cu criteriile pe care instanţa le-a avut în vedere la momentul încredinţării, s-au schimbat, minora având nevoie de pregătire atât individuală, cât şi suplimentară în raport de momentul şcolar în care se află, că aceasta îşi consumă timpul în interesul altor persoane decât cel personal. Totodată, s-a menţionat că minora este elevă în clasa a X-a, iar reclamantul are posibilitatea atât materială, intelectuală, cât şi ca timp, să se ocupe de minor, avându-se în vedere că este pensionar şi fără alte obligaţii de familie. În ceea ce priveşte condiţia urgenţei prev. de art. 581 Cpc, s-a apreciat că această condiţie îndeplinită, ţinând cont de momentul şcolar în care se află minora, de necesitatea reală ca acestea să se poată pregăti pentru examenele ce le va susţine la sfârşitul acestui an şcolar. Cu privire la caracterul temporar al acestei măsuri, s-a precizat că această măsură va dăinui doar până la data când se va judeca cererea de reîncredinţare în Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond., iar referitor la condiţia neprejudicierii fondului, s-a solicitat ca această măsură să fie impusă până va fi soluţionată cererea în Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond. În ceea ce o priveşte pe reclamantă, s-a arătat că aceasta consideră că la momentul de faţă, dar şi în interesul său viitor, este imperios necesar să stea cu reclamantul, apreciind totodată că acesta este în plenitudinea condiţiilor legale să aibă grijă de întreţinerea, educarea şi creşterea sa, având toate condiţiile socio-locative de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, psihică şi educativă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 581 rap. la art. 44 din C.fam, art. 42 alin. 3 C.fam.
În şedinţa publică din data de 07.04.2011, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de reîncredinţare provizorie a minorei S A P, având în vedere lipsa caracterului urgent al acestei cereri şi trimiterea spre soluţionare pe fond în dosarul nr. 4891/302/2011. De asemenea, a solicitat şi respingerea cererii de sistare provizorie a pensiei de întreţinere.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 6374/05.11.2004 pronunţată de J S 5 B, s-a dispus încredinţarea spre creştere şi educare a celor doi minori, reţinându-se în motivarea acestei hotărâri faptul că tatăl minorilor nu s-a ocupat de întreţinerea acestora, făcându-se referire şi la caracterul violent al reclamantului. S-a mai precizat că pârâta a luptat pentru interesele minorilor şi a insistat ca aceştia să aibă o legătură cu tatăl lor, dar implicarea acestuia se rezumă la ai transporta la părinţii săi, unde erau lăsaţi fără supraveghere, acordându-le o libertate exagerată, chiar permiţându-i reclamantei, în repetate rânduri, să lipsească mult timp de acasă şi chiar să înnopteze la diferite persoane. În ceea ce priveşte motivele invocate de reclamanta, s-a arătat că acestea nu sunt adevărate întrucât minora nu a fost implicată în creşterea fetiţei mai mici, precum şi că nu au existat discuţii contradictorii între pârâtă şi reclamantă, iar decizia acesteia de a locui împreună cu reclamantul a fost luată în perioada de „criză a adolescenţei”. De asemenea, s-a mai precizat că pârâta a solicitat numirea sa pe o funcţie inferioară, unde timpul afectat serviciului este mai redus, renunţând la deplasările în interes de serviciu tocmai pentru a le acorda cât mai multă atenţie copiilor. Cu privire la motivul invocat pentru urgenţa cererii de chemare în judecată, s-a menţionat că minora nu are examene de susţinut la finalul clasei a X-a, iar rezultatele la învăţătură sunt bune şi foarte bune. În ceea ce priveşte posibilităţile materile, s-a precizat că cele ale pârâtei sunt net superioare faţă de ceea ce-i oferă reclamantul, avându-se în vedere că reclamanta are o cameră personală du dotări de lux, locuinţa fiind situată în apropierea şcolii, iar veniturile financiare obţinute lunar sunt superioare faţă de cele ale reclamantului.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei în şedinţa publică din data de 28.04.2011, calificată de instanţă ca fiind cerere reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat acordarea custodiei comune a minorei până la finalizarea procesului de reîncredinţare.
În motivarea cererii reconvenţionale, legal timbrate, pârâta-reclamantă a arătat că la de la ultimul termen de judecată, reclamantul-pârât a avut un comportament necorespunzător, împiedicându-i accesul în locuinţa proprietate comună, unde locuieşte în prezent minora. De asemenea, s-a mai precizat că a apelat la organele de poliţie, dovadă fiind şi reclamanţia înregistrată sub nr. 2915847/07.04.2011. Totodată, s-a apreciat că este împiedicată să contribuie la creşterea şi educare minorei, iar îndepărtarea sa aduce un prejudiciu major intereselor minorei.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi al pârâtei şi anchete sociale la domiciliile ambelor părţi, probe cu au fost administrate cu excepţia anchetei sociale la domiciliul pârâtei, avându-se în vedere că nu s-au contestat condiţiile locuit ale pârâtei-reclamante..
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosarul cauzei, în fotocopii, sentinţa civilă nr. 6374/05.11.2004 pronunţată de J S 5 B în dosarul nr. 5241/2004, extras de pesiteul M J, extras din mijloace media (ziare), dovada înregistrării petiţiei la S 19 P, raportul de expertiză medico-legală nr. 758/A7/11.08.2004, referatul întocmit în dosarul nr. 4000/11.08.2004 de DGPDC A, certificatul medico-legal nr. A2/6890/23.10.2006, fişa fiscală privind impozitul pe veniturile din salarii pe anul 2010, adeverinţa nr. P7145/16.02.2011 eliberată de M.Ap.N. – D F-C, decizia nr. 97624 privind revizuirea pensiei în baza OUG 1/2011, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. 4891/302/2011.
La solicitarea instanţei, s-au depus la dosarul cauzei referatul de anchetă socială nr. 12383/26.04.2011 întocmit de P S 5 B.
S-a procedat, în conformitate cu dispoziţiile art.42 alin.1 C.fam şi art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, la ascultarea minorei în camera de consiliu, întocmindu-se procesul-verbal din data de 26.04.2011.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.6374/05.11.2004 pronunţată de J S 5 B în dosarul nr.5241/2004, s-a desfăcut căsătoria încheiată între soţi la data 17.07.1993 şi s-a dispus încredinţarea spre creştere şi educare a minorei S A P pârâtei-reclamante din prezenta cauză.
Instanţa mai reţine, potrivit afirmaţiilor părţilor în faţa instanţei, precum şi a celor expuse în cuprinsul cererii introductive şi al întâmpinării, că, în prezent, relaţiile dintre părţi sunt tensionate, fiecare dintre acestea susţinând aspecte de fapt contradictorii în legătură cu situaţia copilului şi cu posibilităţile de creştere şi educare a minorului.
Potrivit art.581 alin.1 C.pr.civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, textul sus enunţat prevede două dintre cerinţele ordonanţei preşedinţiale – urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii luate – la care se adaugă, pe cale de consecinţă, cerinţa neprejudecării fondului raporturilor juridice dintre părţi.
Cu referire la condiţiile vremelniciei măsurii şi neprejduecării fondului, instanţa constată că acestea sunt îndeplinite, având în vedere existenţa pe rolul J S 5 B a dosarului nr.4891/302/2011, prin care s-a solicitat, pe calea dreptului comun, de către reclamantul-pârât reîncredinţarea minorei spre creştere şi educare. În acelaşi timp, măsura reîncredinţării minorului nu este, prin natura ei, o măsură definitivă, astfel încât efectele ordonanţei preşedinţiale s-ar produce numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului dintre părţi, în condiţiile dreptului comun, în dosarul menţionat.
În privinţa urgenţei însă instanţa constată că textul art.581 alin.1 C.pr.civ. enumeră categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă, respectiv: pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În consecinţă, împrejurările de fapt care justifică admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială prin prisma acestei cerinţe trebuie să se circumscrie uneia dintre cele trei categorii de situaţii sus enunţate, iar partea care formulează cererea trebuie să le dovedească ca atare, potrivit regulii înscrise în art.1169 C.civ. În acest sens, instanţa reţine că procedura ordonanţei preşedinţiale este pusă la dispoziţia părţii tocmai în vederea remedierii sau prevenirii unei situaţii păgubitoare, iar simplele afirmaţii ale celui ce porneşte acţiunea nu sunt suficiente, fiind necesar a se proba faptele şi împrejurările concrete care să determine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.581 alin.1 C.pr.civ. Chiar dacă procedura ordonanţei preşedinţiale nu are ca scop soluţionarea fondului raportului juridic dedus judecăţii, împrejurările invocate în susţinerea unei cereri formulate în această procedură trebuie să aibă suport probator.
În speţă, din analiza probelor administrate în cauză, în limita cercetării aparenţei fondului dreptului, instanţa constată că minora locuieşte în prezent cu reclamantul-pârât, într-un apartament compus din 4 camere.
Conform susţinerilor minorei cu ocazia ascultării în camera de consiliu la data de 26.04.2011, copilul a plecat din locuinţa mamei din cauza neînţelegerilor cu aceasta. A mai arătat minora că neînţelegerile cu mama sa au intervenit în urmă cu aproximativ 2 ani, precum şi faptul că nu s-a ocupat prea mult de şcoală, deoarece petrecea mult timp cu sora sa mai mică. Minora a mai învederat faptul că s-a mutat la tatăl său, fără a discuta această chestiune cu mama sa, pentru a evita o ceartă.
Instanţa reţine însă că nu s-a probat în cauză un comportament inadecvat al pârâtei-reclamante în relaţia cu copilul ori împrejurări de fapt care să conducă la concluzia că dezvoltarea fizică ori psihică a minorei este afectată. Nu se poate reţine, de asemenea, nici faptul că rezultatele şcolare ale minorei au fost afectate prin prisma vreunei obligaţii impuse de pârâta-reclamantă acesteia, de a avea grijă de sora cea mică. Nu există în sprijinul susţinerilor din cererea introductivă un minim de dovadă care să ateste aspectele învederate de reclamantul-pârât, nedepunându-se nici măcar un înscris care să ateste situaţia şcolară a copilului. De asemenea, probatoriul administrat nu sprijină nici afirmaţia că minora ar avea de susţinut anumite examene ori că atitudinea mamei şi condiţiile de creştere oferite de aceasta ar impieta asupra pregătirii pentru susţinerea tezelor, lucrărilor ori temelor copilului.
Faptul că minora are şi calitatea de reclamantă în cauză, precum şi faptul locuirii acesteia alături de pârâtul-reclamant nu justifică, prin ele însele, cerinţa urgenţei, în lipsa unor minime dovezi în sensul că locuirea minorei alături de mamă ar putea avea efecte negative asupra acesteia. Nu se poate reţine, de asemenea, că neînţelegerile cu pârâta-reclamantă, la care s-a referit minora, se datorează conduitei necorespunzătoare a mamei, conduită care să justifice, de urgenţă, reîncredinţarea copilului către tată. Instanţa are în vedere şi vârsta la care se află minora (de aproape 17 ani), vârstă la care copiii pot adopta o atitudine generatoare de conflicte cu părinţii.
De altfel, în condiţiile în care, potrivit chiar susţinerilor minorei, situaţia conflictuală cu mama sa durează de aproximativ 2 ani, de când s-a născut sora sa mai mică, nu se justifică formularea cererii la acest moment, pe cale de ordonanţă preşedinţială, nefiind îndeplinită, prin prisma acestei situaţii, cerinţa urgenţei, astfel cum aceasta este definită de art.581 alin.1 C.pr.civ.
Nu în ultimul rând, în lipsa oricărui suport probator în privinţa motivelor invocate în cererea de ordonanţă preşedinţială, precum şi în raport de împrejurările în care minora a părăsit locuinţa mamei, instanţa reţine ca fiind posibilă inclusiv influenţarea minorei de către tată, în contextul relaţiilor tensionate dintre părinţi.
Sintetizând, constatând că nu s-a justificat, prin probatoriul administrat, faptul că sănătatea sau dezvoltarea normală a minorei ori situaţia sa şcolară, ar fi prejudiciate prin locuirea alături de mamă, neprobându-se nici comportamentul inadecvat al pârâtei-reclamante faţă de copil, inclusiv sub aspectul posibilităţii de a se îngriji de acesta şi care să constituie un pericol la adresa copilului, instanţa constată că, în speţă, nu este îndeplinită cerinţa urgenţei promovării prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială, aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
În raport de soluţia dispusă în cauză şi de poziţia procesuală exprimată de pârâta-reclamantă cu privire la cererea reconvenţională prin concluziile scrise (în sensul că solicită acordarea custodiei comune, în cazul în care instanţa nu va respinge cererea principală), se constată că această din urmă cerere a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţii-pârâţi S V I şi S A P, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă M A F, cu citarea A T – P S 5, ca inadmisibilă.
Respinge cererea reconvenţională ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.04.2011.
PREŞEDINTE,GREFIER,
