Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub numarul 1117/740 la data de 02.04.2009, reclamantul I. T., a chemat în judecata pe pârâta I.A.D. pentru ca pe cale de ordonanta presedintiala sa-i fie încredintat I.A.C.
În motivarea cererii reclamantul a aratat ca este casatorit cu pârâta din anul 2003, iar în luna martie 2009, sotia a parasit de trei ori domiciliul conjugal, revenind de fiecare data dupa câteva zile.
A mai aratat reclamantul ca în data de 24 martie 2009, pârâta a parasit din nou domiciliul conjugal, în timp ce acesta era la serviciu, lasând minorul în grija bunicii, si nu a revenit nici pâna în prezent, comunicându-i telefonic ca nu va mai reveni si ca va introduce actiune de divort, ceea ce nu s-a întâmplat pâna în prezent. Pârâta de la data de la care a parasit domiciliul locuieste pe la diverse persoane sau la mama ei. În mai multe rânduri l-a amenintat telefonic si chiar direct ca îi va lua copilul. Aceasta nu are un loc stabil de locuit si lucreaza în ture la un magazin din comuna N., astfel ca nu i-ar putea asigura minorului conditii bune de trai, nici morale si nici materiale.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 581 C.proc.civ.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei urmatoarele înscrisuri: certificat de nastere si certificat de casatorie.
Examinând mijloacele de proba aflate la dosar, instanta a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 31 mai 2003, casatoria acestora fiind înregistrata la Primaria comunei N., sub nr. 7. Din relatia partilor, anterioara casatoriei, a rezultat minorul I.A.C., nascut la data de 13 noiembrie 2002.
Prin cererea care face obiectul cauzei de fata, reclamantul a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna încredintarea catre acesta a minorului I.A.C., în vârsta de 6 ani. Totodata, în cuprinsul cererii reclamantul a aratat ca pâna în prezent nici-una dintre parti nu a introdus actiune de divort.
Potrivit art. 613/2 C.proc.civ., instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la încredintarea copiilor minori, la obligatia de întretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei.
Asa cum rezulta din sustinerile reclamantului, partile nu au introdus actiune de divort. De altfel, nici din mijloacele de proba aflate la dosar nu rezulta acest fapt.
În aceste conditii s-a apreciat ca dispozitiile art. 613/2 C.proc.civ. nu sunt aplicabile în cauza, deoarece textul legal mentionat prevede ca luarea unor masuri vremelnice cu privire la încredintarea copiilor minori se pot dispune numai în situatia existentei unui proces de divort.
Pe de alta parte instanta a retinut ca art. 581 C.proc.civ. prevede ca instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Stabilind ca instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice art. 581 alin. 1 C.proc.civ. fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei, respectiv, urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie, decurge si o a treia cerinta, si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.
Se constata astfel ca urgenta este prima conditie care justifica folosirea ordonantei presedintiale ce se desfasoara cu o procedura de judecata sumara, în cauza de fata chiar fara citarea partilor, asa cum a solicitat reclamantul. Asa cum s-a aratat anterior, chiar în cuprinsul dispozitiilor art. 581 alin. 1 C.proc.civ. se apreciaza ca exista urgenta atunci când masura solicitata este necesara pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Deci, pentru încuviintarea unei ordonante presedintiale este necesar ca instanta sa constate una din aceste trei situatii care sa justifice elementul esential pentru aceasta procedura sumara si anume, urgenta. Daca nu exista urgenta nu este nici-un motiv de a nu se astepta rezolvarea oricarui aspect, pe calea procedurii comune.
În cauza reclamantul nu a facut dovada existentei urgentei masurii ce solicita a fi dispusa pe cale de ordonanta presedintiala, desi potrivit art. 1169 Cod Civil îi incumba aceasta sarcina. Mai mult decât atât, acesta a aratat ca minorul se afla în domiciliul sau, fiind în grija si întretinerea sa.
Pentru admiterea cererii de ordonanta presedintiala este necesara deci, îndeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de art. 581 Cod de procedura civila, respectiv urgenta, vremelnicia masurii si neprejudecarea fondului.
Cu privire la prima conditie, a urgentei, se retine ca cererea reclamantului nu se încadreaza în nici unul din cazurile prevazute de lege, respectiv: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara sau înlaturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executari.
În alta ordine de idei, masura încredintarii minorului pe calea ordonantei presedintiale ar fi o masura definitiva, prejudecându-se totodata si fondul litigiului dintre parti.
În consecinta, cum nu s-a constatat îndeplinite cumulativ conditiile prev. de art. 581 alin. 1 C.proc.civ., iar în cauza, asa cum s-a aratat mai sus dispozitiile art. 613/2 C.proc.civ. nu sunt aplicabile, cererea reclamantului a fost respinsa ca nefondata.
