Plângere împotriva rezoluţiei procurorului ,admisă pentru lipsa vinovăţiei făptuitorului


Plângere împotriva rezoluţiei procurorului ,admisă pentru lipsa vinovăţiei făptuitorului.

În cazul  infracţiunii de tulburare de posesie, săvârşită în condiţiile alin.1 şi 2,ale art.220,Cod penal, eventualele nemulţumiri ale petentului cu privire la amplasarea imobilului său trebuiau invocate în cadrul procesului civil în care a fost partajat acesta şi în care s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă şi nu în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 ind 1 Cod procedură penală

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 499/238/2013, din data de 08.03.2013, petentul B. A. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului din data de  19.12.2012 ,pronunţată în Dosarul 205/P/2012 şi a Rezoluţiei primului procuror din data de 18.02.2013, pronunţată  în Dosarul 17/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonţ, privind pe B. V.,solicitând desfiinţarea acestor rezoluţii,trimiterea cauzei la procuror ,pentru a se începe urmărirea penală împotriva făptuitorului şi trimiterea în judecată a acestuia. .

 În motivarea plângerii, petentul a arătat că, pentru a dispune cele reţinute în rezoluţie ,procurorul de caz a avut în vedere,în principal, cele consemnate de organul de cercetare penală în referatul cu propunerea de neîncepere a ur¬măririi penale faţă de făptuitorul identificat mai sus. Rezultă,din susţinerile aceluiaşi procuror de caz,că acesta ar fi consultat Sentinţa civilă nr.560/03.08.2010,pronunţată de Judecătoria Gurahonţ , menţinută prin Decizia civilă nr.1349/R/02.11.2011) pronunţată de Tribunalul Arad.

Reţinând cele de mai sus,procurorul de caz ar fi trebuit să aibă în vedere că nu era cazul să se dispună reunirea celor două plângeri făcute de petent, pe simplul motiv că prima plângere a fost soluţionată prin Rezoluţia din 05.06.2012,primită în data de 12.06.2012 şi neatacată de petent.

În  Sentinţa nr.560/03.08.2010 s-a reţinut că:

*B. V. şi C. P. şi-au vândut cota de 2/16,prin act sub semnătură privată, reclamanţilor B. E. F.şi B. L. (doar cota de 2/16 !);

*reclamanţii de mai sus,în calitatea lor de promitenţi cumpărători ,,…se obligau să acorde promìtentìlor vânzători întreţinere,cu toate cele necesare traiului,., ” În concluzie,făptuitorul  B.V. şi-a vândut calitate de proprietar tabular ,deci,acesta nu putea să fie în poziţia subiectivă a făptuitorului care a executat lucrările agricole..,având convingerea că era beneficiarul unui drept legal, – unde dreptul legal se traduce prin drept de proprietate .

Făptuitorul  B.V. a comis infracţiunea de tulburare de posesie,săvârşită în condiţiile alin.1 şi 2,ale art.220,Cod penal,prin ocuparea în întregime ,fără drept,a unui imobil aflat în posesia altuia şi,respectiv,prin desfiinţarea semnelor de hotar .Procurorul  nu a abordat acest aspect, rezumându-se la a stabili poziţia subiectivă în care s-ar fi aflat făptuitorul .

Petentul arată că procurorul de caz ar fi trebuit să reţină şi faptul că raportul de expertiză care a stat la baza soluţiei din Sentinţa civilă nr.560/03.08.2010,a fost elaborat cu încălcarea prevederilor imperative a Ordinului Ministerului Justiţiei nr.l882/C/2011 şi ale Ordinului nr.1044364/201 l,al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară .

 Audierea martorului I. C. nu a fost justificată .Plângerea în care acesta a fost indicat ca martor,fiind soluţionată şi neatacată .

Audierea martorei A. P. a fost superficial valorificată de către organul de cercetare penală pe simplul considerent că aceasta,în deplină cunoştinţă de cauză l-a anunţat când făptuitorul a intrat pe proprietatea sa. Pe de altă parte,martora figurează că parte în procesul soluţio¬nat prin Sentinţa civilă nr.560/03.08.2010. Este exclus faptul că aceasta ar fi putut susţine că nu ştie cui aparţine terenul respectiv,câtă vreme,prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit respectivul aspect. În concluzie , s-au încălcat dispoziţiile legale privind probele şi mijloacele de probă (art.62,67, 78 şi următ. Cod procedură penală)

Prin Rezoluţia prim procurorului din data de 18.02.2013 s-au reiterat  următoarele:

„având în vedere că efectuarea lucrărilor agricole de către făptuitorul B. V. s-a făcut în baza convingerii că este beneficiarul unui drept legal,,„,sub aspectul laturii subiective nu se poate reţine intenţia acestuia de ocupare abuzivă a terenului în litigiu. ”

„…înlăturarea de către făptuitor a reperelor de marcare amplasate de către expertul topograf este de menţionat că după rămânerea definitivă a hotărârii de fond nu s-a procedat efectiv la o punere în executare a acesteia iar….„au fost doar identificate şi măsurate imobilele,.„fără a se menţiona amplasarea unor repere de marcare sau semne de hotar, ”

Primul procurorul, nu putea reţine„absenţa” înlăturării semnelor de hotar,pe con- siderentele  nepunerii efective în executare a hotărârii invocate şi nemenţionarea în p-v de la fila 19-dosar,a amplasării unor repere de marcare sau semne de hotar .

În drept, petentul a invocat disp. art. 278 al.1 Cod procedură penală, art. 62-67,78 şi următ. Cod procedură penală.

Prin Sentinţa penală 19/27.03.2013 instanţa a respins plângere formulată ca nefondată .Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat următoarele :

Între părţi s-a derulat un proces civil care a făcut obiectul Dosarului 310/238/2008 .

În cadrul acesteia a fost efectuată o expertiza topografică de către expert B. I.

Prin Sentinţa civilă nr. 560 /03.08.2010 a Judecătoriei Gurahonţ, rămasă irevocabilă,prin Decizia civilă nr. 1349/R/01.11.2011 a Tribunalului Arad, instanţa a admis  cererea formulată de reclamanţii :B. E.F. şi B. L., împotriva pârâţilor: B. V., V. S., F. I., V. A. şi V. S. – D. , B. M.,B. A, A. P., M. M. şi G. D.

A dispus rectificarea CF 300004 Rănuşa ,fostă CF 198 Rănuşa ,în sensul rectificării suprafeţei acesteia de la 6192 mp cât este înscrisă în Cf, la suprafaţa reală de 6559 mp.

A constatat că între reclamanţi şi numita C. P. şi  pârâtul B. V. s-a încheiat la data 24.07.2007 o convenţie prin care cei din urmă se obligau să vândă reclamanţilor cota acestora de 2/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 300004 Rănuşa (fost CF 198 Rănuşa), nr. top. 137, compus din casa nr. 103, curte şi grădină în suprafaţă de 6192 mp, reclamanţii se obligau să acorde promitenţilor vânzători întreţinere cu toate cele necesare traiului pe toată perioada vieţii acestora iar promitenţii vânzători îşi rezervau dreptul de uzufruct viager.

Hotărârea a ţinut loc de act autentic de vânzare cumpărare a imobilului menţionat.

A constatat deschisă succesiunea numitului I. I., a constatat că masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din cota de 4/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp şi că are calitatea de moştenitor legal numitul I. T. în calitate de fiu.

A constatat deschisă succesiunea numitului I.T., a constatat că masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din cota de 4/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp şi că au calitatea de moştenitori legali  numitele I. C.  şi I. M.,în calitate de fiice,dobândind prin moştenire câte o cotă de 2/16 fiecare din imobilul arătat.

A constatat deschisă succesiunea numitului Ioja C., a constatat că masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din cota de 2/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp şi că au calitatea de moştenitori legali numita C. P. şi pârâta V. S., în cote de 2/32 fiecare, în calitate de fiice.

A constatat deschisă succesiunea numitei C. P., a constatat că masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din cota de 2/32 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp şi că are calitatea de moştenitor legal pârâta V. S.,  în calitate de soră.

A constatat deschisă succesiunea numitei I. M., a constatat că masa succesorală rămasă în urma acestuia se compune din cota de 2/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp şi că au calitatea de moştenitoare legale pârâtele G. D. E. şi M. M., în calitate de fiice,dobândind fiecare prin succesiune câte o cotă de 2/32 părţi din imobil.

A constatat că sunt coproprietari asupra imobilului menţionat următoarele persoane:

Pârâta V. S. cu o cotă de 2/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp, reclamanţii cu o cotă de 2/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp, pârâtele G. D. E şi M. M. cu o cotă de 2/32 fiecare din imobilul nr. top. 137 ,pârâţii: Valea Ambrosie şi Valea Silvia Daniela, cu o cotă comună de 4/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp, pârâta A. P. cu o cotă de 2/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp şi pârâţii B. M. şi B. A, cu o cotă comună de 4/16 din imobilul nr. top. 137, în suprafaţă de 6192 mp.

A dispus partajarea imobilului înscris în CF 300004 Rănuşa (fost CF 198 Rănuşa), nr. top. 137, prin formarea a patru loturi:

* lotul nr. 1, având nr. top. 137/4- intravilan cu nr. adm. 103- casă cu anexe,curte şi grădină în suprafaţă de 1649 mp,

 * lotul nr. 2, având nr. top. 137/3- intravilan cu numărul administrativ 104,fără construcţii,în suprafaţă de 1098 mp,;

* lotul nr. 3, având nr. top. 137/2- intravilan nr. 105,casa,anexe,curte şi grădină,în suprafaţă de 1920 mp,

* lotul nr. 4, având nr. top. 137/1 – intravilan cu nr. adm. 106,casă şi grădină,în suprafaţă de 1892 mp.

A atribuit în deplină proprietate şi posesie lotul 1  reclamanţilor cu cote de câte 1/2 părţi, fiecare, lotul 2 pârâţilor V. A. şi V. S. D.,lotul 3- pârâtei A. P. şi lotul 4-–  pârâţilor B. M. şi B. A.

A autorizat intabularea părţilor  în CF în baza sentinţei irevocabile şi a raportului de expertiză întocmit în cauză precum şi a dreptului de uzufruct viager al pârâtului – făptuitor B. V. asupra imobilului care constituie lotul nr. 1, având nr. top. 137/4- intravilan cu nr. adm. 103- casă cu anexe,curte şi grădină în suprafaţă de 1649 mp.

Instanţa constată că eventualele nemulţumiri legale de legalitatea expertizei topografice trebuiau invocate în Dosarul civil 310/238/2008 al Judecătoriei Gurahonţ, la primul termen după depunerea raportului de expertiză,în baza art. 212 al. 2 din vechiul Cod de procedură civilă şi nu în cadrul unei plângeri penale , în cauză existând o hotărâre irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, conform art. 166 din vechiul Cod de procedură civilă.

Dreptul de uzufruct viager este un drept real principal, asupra bunului ce aparţine altei persoane ,care conferă titularului său ,numit uzufructuar ,atributele de posesie şi folosinţă , cu obligaţia de a le conserva substanţa şi de a le restitui proprietarului la încetarea uzufructului, respectiv la momentul decesului uzufructuarului ,conform art. 517 din vechiul Cod civil, art. 703 din noul Cod civil. Ca urmare, pârâtul are dreptul de a folosi pe timpul vieţii sale bunul asupra căruia i s-a constituit un drept de uzufruct.

Petentul nu a indicat în mod exact terenul la care face referire în plângere.

Ca urmare, instanţa a constatat că făptuitorul B. V. a avut convingerea că este beneficiarul acestui drept de uzufruct atunci când a efectuat lucrările agricole.

Cu privire la înlăturarea de către făptuitor a reperelor de marcare amplasate de către expertul topograf instanţa constată următoarele:

Potrivit procesului verbal , expertul topograf, cu prilejul deplasării la faţa locului, a constatat existenţa folosinţelor faptice ale imobilelor de la nr. administrative 103,104,105 şi 106 ,a identificat şi măsurat aceste imobile, nefăcându-se menţiunea că s-ar fi amplasat şi repere de marcare sau semne de hotar. Petentul nu a făcut dovada amplasării unor astfel de repere de către expert.

Cu privire la audierea martorului I C. instanţa a constatat că pe de-o parte acesta a fost propus de petent, iar pe de alta, acesta a declarat faptul că nu cunoaşte nimic din problemele pe care părţile le au .

De asemenea, instanţa mai constată că pentru audierea martorei A. P.,împrejurarea că aceasta a fost parte în procesul civil arătat anterior, nu reprezintă un impediment pentru audierea ei în cadrul procesului penal.

Pentru aceste considerente,în baza art. 2781 al. 8 lit. a instanţa  a respins plângerea formulată de petent, ca nefondată.