Obiectul revizuirii întemeiată pe art.322 pct.2 cod procedură civilă. Decizia instanţei de recurs de casare cu trimitere, Inadmisibilitatea revizuirii.


Din textul art.322 alin.1 cod procedură civilă, rezultă că pot face obiectul revizuirii doar  hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.

Nu au avut caracter şi deci nu pot face obiectul revizuirii deciziile instanţei de recurs, de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor sau acţiunii, deoarece prin acestea nu se soluţionează pe fond cauza.

La data de 10.08.1998, reclamanta Fundaţia Caritatea Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC RETIZOH SA Craiova, pentru a fi obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Craiova, str. Cîmpia Izlaz, nr.40, compus din clădire cu parter şi etaj, precum şi teren aferent clădirii în suprafaţă totală de 1260mp.

Pârâta SC RETIZOH SA Craiova a chemat în garanţie F.P.P V Oltenia şi F.P.S., pentru ca, în cazul admiterii acţiunii reclamantei, aceştia să fie obligaţi la restituirea c/valorii de circulaţie a imobilului.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 638/22.09.2000, a respins ca nedovedită acţiunea introductivă şi cererea de chemare în garanţie, apreciind că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 209/6.12.2001, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia civilă nr. 2109/23.05.2003, a fost casată decizia civilă nr. 209/2001 a Curţii de Apel Craiova şi trimisă cauza pentru rejudecare în fond la Judecătoria Craiova.

Prin sentinţa civilă nr. 11712 din 21.11.2005, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 15909/2003, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, pârâta fiind obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Craiova, str. Cîmpia Izlaz, nr. 40, compus din clădire cu parter şi etaj şi teren aferent, identificat astfel: N- Brînzei Călin, E- Văduvescu Florian, Grec I, Nica N, Radu I, S- str. Cîmpia Izlaz, V- Lung Maria, Bălănescu Ion, conform schiţei anexă a raportului de expertiză, efectuat de expert Spânescu Sergiu.

S-a admis cererea de chemare în garanţie fiind obligate chematele în garanţie AVAS Bucureşti şi SIF Oltenia la plata sumei de 8.224.990.000 lei, reprezentând îmbunătăţiri aduse imobilului.

Instanţa a respins excepţia formulată de AVAS Bucureşti, succesoarea legală a APAPS Bucureşti, considerând că aceasta are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiat între FPS şi SC RETIZOH SA Craiova, fiind respinsă astfel şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta şi chematele în garanţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 1176 din 20.09.2006, a respins apelul declarat de pârâta SC RETIZOH SA Craiova şi a admis apelurile declarate de chematele în garanţie SIF Oltenia  şi AVAS Bucureşti.

A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că s-a respins cererea de chemare în garanţie ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta pârâtă SC RETIZOH SA Craiova, criticând-o în esenţă pentru că a reţinut lipsa calităţii  sale procesuale active.

Prin decizia civilă nr.359 din 05 martie 2007, pronunţată în dosarul nr.16076/54/2006, Curtea de Apel Craiova a admis recursul pârâtei,  a casat decizia şi a trimis cauza la Tribunalul Dolj pentru rejudecarea apelurilor.

Instanţa de recurs a motivat că, în mod greşit instanţa de apel a admis apelurilor chematelor în  garanţie şi a respins apelul pârâtei pe baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active a SC RETIZOH SA Craiova, pârâta având dreptul de a solicita despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al  prejudiciului cauzat prin restituirea unor imobile din patrimoniul  său în temeiul art.324 din OUG nr.88/1997 modificată prin legea 99/1999 –dispoziţii în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de  acţiuni încheiate între chematele în garanţie şi Asociaţia  RETIZOH SA Craiova.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Societatea de Investiţii Financiare Oltenia SA Craiova,  întemeiată pe art.322 pct.2 c.pr.civ.

Revizuienta  a susţinut că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale.

Dezvoltând  acest motiv revizuienta a arătat că pârâta a  chemat-o în  garanţie pentru ca în cazul admiterii acţiunii în revendicare a reclamantei să fie obligată la restituirea c.valorii imobilului şi deşi prin recursul declarat pârâta nu a solicitat recalificarea cererii sale, instanţa de recurs a modificat obiectul acesteia dintr-o acţiune în răspundere pentru evicţiune întemeiată pe răspunderea contractuală, într-o acţiune în despăgubiri întemeiată  pe răspunderea prevăzută de legea specială.

A mai arătat că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra fondului cauzei, analizând admisibilitatea cererii modificate, şi a stabilit calitatea procesuală pasivă a SIF Oltenia în raport de noul temei juridic cu depăşirea principiului disponibilităţii – reţinând  eronat că este instituţie  publică implicată în privatizare – deşi este persoană juridică cu capital integral  privat.

Cererea de revizuire  urmează a se respinge din considerentele ce urmează

Art.322 alin.1 c.pr.civ. prevede  că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi  a unei hotărâri date de o instanţă de recurs când evocă fondul.

Din text rezultă că pot face obiectul revizuirii  doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.

Au acest caracter hotărârile de fond ale primei instanţe, pronunţate cu ocazia primei judecăţi sau ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu trimitere, hotărârile de fond ale instanţei de apel pronunţate în primul ciclu procesual sau  după casarea cu trimitere, precum şi hotărârile instanţei de recurs prin care se evocă fondul – adică acele decizii date de instanţa de recurs ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere.

Nu au acest caracter şi deci nu pot face obiectul revizuirii deciziile instanţei de  recurs, de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor  sau acţiunii, deoarece prin acestea nu se soluţionează pe fond cauza.

În speţă, revizuienta solicită revizuirea unei asemenea decizii de  casare cu trimitere la tribunal pentru rejudecarea apelurilor.

Pe de altă parte, textul art.,322 alin.1 pct.2c.pr.civ. vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce  instanţa a hotărât. Revizuientul trebuie să aibă în vedere obiectul cererii iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare, pe când în cauză se invocă de către revizuientă nu modificarea obiectului cererii de chemare în garanţie, respectiv a pretenţiei concrete dedusă judecăţii ci a temeiului juridic al acesteia.

Se invocă totodată nu nepronunţarea instanţei asupra a ceea  ce  s-a cerut, ci nepronunţarea asupra apărării sale formulată în cauză – ipoteză distinctă de cea prevăzută ca minus petita în art.322 pct.2 c.pr.civ.

Faţă de considerentele arătate, nu se poate reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art.322 alin.1 pct.2 c.pr.civ. urmând a se respinge cererea de revizuire.

3