Suplimente salariale ocazionate de „Ziua Feroviarului”. Prevedere contractuală şi prevederi legale.Aplicabilitate.


Suplimente salariale ocazionate de „Ziua Feroviarului”.

Prevedere contractuală şi prevederi legale.Aplicabilitate.

– Art. 69 lit. b din Contractul colectiv de muncă pe unitate.

– Art. 3 din OUG nr. 79/2001, 157 alin. (2) din Codul muncii şi art. 7 din Legea nr. 130/1996.

Acordarea drepturilor solicitate nu se face doar prin prevederea lor de plano în Contractul colectiv de muncă, ci şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege, astfel că drepturile prevăzute convenţional constituie doar un drept sub corecţie suspensivă a cărui realizare este condiţionată şi de îndeplinirea celorlalte condiţii legale.

(Decizia civilă nr. 902 din 4 mai 2010 a Secţiei conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Curţii de Apel Ploieşti-opinie separată).

Prin acţiunea introductivă s-a solicitat de către salariaţi prin Federaţia Sindicatelor Transporturilor Feroviare obligarea pârâtei Societatea Naţională de Transport Feroviar „CFR Călători” SA Bucureşti la plata către fiecare angajat – membru de sindicat la plata sumei reprezentând premierea aferentă Zilei Feroviarului” pentru perioada 2004 – 2008 egale cu un salariu de bază pe fiecare an la nivelul celui pentru clasa unu de salarizare, actualizat în raport de inflaţie, conform art. 69 din carnetul colectiv de muncă pe unitate.

Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 193 din 3 februarie 2010, a fost admisă acţiunea restrânsă şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor – membri de sindicat – ajutorul material pentru „Ziua Feroviarilor” pentru perioada 2006-2008, reţinând în esenţă că aceste drepturi izvorăsc din prevederile contractului colectiv de muncă pe societate şi care nu au fost acordate salariaţilor respectivi.

Recursul declarat de pârâtă a fost respins, în opinia majoritară – ca nefondat, reţinându-se că drepturile cuvenite salariaţilor nu leau fost plătite acestora în mod nejustificat, cu toate că erau reglementate ca atare prin art. 69 din Contractul colectiv de muncă raportate la prevederile Codului muncii şi ale Legii nr. 130/1996.

Prin opinia separată de faţă s-a considerat că acţiunea este neîntemeiată, astfel că se impunea admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea ca atare a acţiunii, având în vedere considerentele care succed:

Într-adevăr nivelul premierii în litigiu este stabilit de către consiliul de administraţie al societăţii pârâte cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor, cu o condiţie expres prevăzută de art. 3 din OUG nr. 79/2001 de încadrare la nivel  de societate, în bugetul de venituri şi cheltuieli ca şi de situaţia financiară a societăţii.

Aceasta cu atât mai mult conform art. 157 alin.(2) din Codul muncii sistemul de salarizare al personalului din unitate finanţate integral sau majoritar de către stat, se stabileşte prin lege, prin consultarea sindicatelor reprezentative, în condiţiile în care societatea pârâtă este finanţată integral sau majoritar de către stat.

Aşadar, acordarea drepturilor solicitate nu se face doar prin prevederea lor de plano în Contractul colectiv de muncă, ci şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege, astfel că drepturile prevăzute convenţional constituie doar un drept sub corecţie suspensivă a cărui realizare este condiţionată şi de îndeplinirea celorlalte condiţii legale.