Category: <span>Civil</span>

Ca regulă, apelul este o cale devolutivă de atac. Prin excepţie, instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea apelată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe în situaţiile limitativ prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă. întrucât administrarea unor probe noi este posibilă în apel şi nu se încadrează în ipoteze avute în vedere de art. 297 Cod...

Potrivit art. 56 Cod procedură civilă, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs. Dacă din probele administrate rezultă că terţul, chiriaş în imobilul revendicat, a intervenit în acţiunea în revendicare în favoarea C.G.M.B.,...

Potrivit dispoziţiilor art. 103 Cod procedură civilă, neexerci-tarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. Nemotivarea apelului în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 2881...

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Art. 29 alin. 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997...

Conform art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă, când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii. Ca atare, o astfel de cerere este valabil făcută chiar şi numai verbal şi...

Decizia organului administrativ are un caraeter constatator şi nu constitutiv al dreptului de proprietate, drşptul statului fiind născut prin efectul legii. Raportul juridic civil având ca obiect imobilul în litigiu s-a născut, şi-a produs efectele şi s-a stins în perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a Decretului nr. 223/1974 şi cel al ieşirii din...

Potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 111/1951, bunurile fără stăpân trec în proprietatea statului, prin acestea înţelegându-se acele bunuri părăsite timp de 1 an de către titularii lor, necunoscuţi sau absenţi. Hotărârea judecătorească prin care imobilul a trecut în proprietatea statului, conform textului de lege invocat, constituie titlul statului, chiar dacă împotriva ei nu au fost exercitate căile...

Faptul că din lista anexă la Decretul nr. 92/1950, rezultă că imobilul a fost preluat în proprietatea statului pe numele altei persoane decât titularul dreptului de proprietate, face ca acţiunea în revendicare formulată de adevăratul proprietar să fie admisibilă, întrucât statul a intrat în posesia unui bun fără a respecta dispoziţiile legale, devenind astfel un posesor...

Chiar dacă imobilul revendicat a fost rechiziţionat, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 439/1945 - act normativ în vigoare la acea dată, statul deţine un titlu valabil - întrucât, ulterior, prin hotărâre judecătorească definitivă s-a schimbat situaţia juridică a imobilului din bun rechiziţionat în imobil trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 111/1951, creân-du-se o...

Art. II din Decretul nr. 92/1950 prevedea că nu se naţionalizează imobilele proprietatea funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi pensionarilor. în situaţia în care un imobil a fost naţionalizat, deşi proprietarul acestuia era ofiţer superior pensionar şi, deci, se încadra în categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare, instanţa va constata că Decretul nr. 92/1950 a fost...

Proprietatea comună este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că dreptul aparţine concomitent asupra aceluiaşi bun sau asupra aceleiaşi mase de bunuri mai multor titulari. Ei exercită, tot concomitent, atributele conferite de dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor care formează obiectul dreptului lor. Acţiunea în revendicare nu poate fi introdusă de...

Acţiunea în revendicare este acţiunea îndreptată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar reclamantului îi incumbă dovada dreptului de proprietate, conform art. 1169 Cod civil. în ipoteza în care reclamantul nu face dovada titlului său de proprietate, chiar dacă nici pârâtul nu opune un titlu, faptul posesiei bunului imobil îi creează pârâtului o situaţie mai favorabilă,...

Conform principiului unanimităţii, acţiunea în revendicare a unui bun indiviz trebuie exercitată de către toţi coindivizarii (moştenitori legali), întrucât vizează recunoaşterea dreptului lor de proprietate. Legatarul cu titlu particular asupra unui bun determinat, altul decât cel revendicat, nu poate sta în proces, întrucât vocaţia sa succesorală se limitează strict la bunul determinat prin testament. Prin sentinţa civilă...

în situaţiile în care se ajunge la comparaţii între titluri şi posesiune invocate de cele două părţi, proba dreptului de proprietate se face în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară şi nu în cadrul acţiuni în evacuare pentru lipsă de titlu. Fiind învestită cu o acţiune în evacuare, instanţa trebuie să se limiteze la cercetarea condiţiilor privind...

Potrivit art. 105 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale se vor declara nule numai dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar conform art. 108 alin. 2 Cod procedură civilă, nulităţile relative se declară numai la cererea părţii care are interes să o invoce. Prin...

Potrivit dispoziţiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului. Această servitute legală nu poate fi recunoscută reclamantului care are o cale de acces la drumul public, doar pentru motivul că această cale este ocolitoare şi,...

Una din condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998-999 o constituie vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. Atunci când producerea prejudiciului s-a datorat unui caz de forţă majoră, precum şi faptei victimei înseşi, vinovăţia pârâtului este înlăturată, iar acesta nu poate...

în principiu, anularea actului iniţial sau primar atrage după sine şi anularea actului subsecvent, dacă se referă la acelaşi drept. Acest principiu cunoaşte anumite derogări (excepţii), menite să confere securitate circuitului civil. Situaţia de excepţie referitoare la posibilitatea păstrării bunului de către subdobânditorul de bună-credinţă nu poate fi reţinută de instanţă, dacă, din probele administrate în cauză,...

în aprecierea distinctivităţii mărcilor similare, ceea ce se ia în considerare, în primă analiză, este întâia impresie, de ansamblu, pe care o produc mărcile din punct de vedere vizual şi auditiv şi, abia în ultimă analiză, gradul lor de asemănare, determinat de posibilitatea confuziei dintre mărci, având în vedere capacitatea publicului cu pregătire medie. Chiar dacă,...

în concepţia fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune (art. 488 Cod civil). Prin excepţie, posesorul câştigă proprietatea fructelor sub condiţia de a fi de bună credinţă, adică de a "poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărei vicii nu-i sunt cunoscute" (art. 486 Cod civil). Buna credinţă trebuie să...