Cauţiune.
Cauţiunea garantează respectarea de către
învinuit
sau inculpat a obligaţiilor care îi revin în timpul
liberării provizorii (art.160/5 Cod procedură
penală).
După depunerea dovezii de consemnare a
cauţiunii,
instanţa admite în principiu cererea şi fixează
termen
pentru soluţionarea ei.
In cazul constituirii unei garanţii reale imobiliare
la
dispoziţia instanţei care a stabilit cauţiunea,
imobilul
respectiv trebuie să fie proprietatea exclusivă a
inculpatului.
(decizia penală nr.473/R/5.10.2006)
Prin încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată de
Tribunalul Argeş, s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauţiune
formulată de petiţionar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că petiţionarul este
cercetat, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor
prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.329 alin.1 Cod
penal, cu aplic.art.41 alin.2 şi 37 lit.b Cod penal.
Totodată, instanţa, constatând că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege, a stabilit cuantumul cauţiunii la suma de 5.000 lei şi
termenul în care aceasta trebuia depusă. Ulterior, petiţionarul a solicitat
instanţei schimbarea modalităţii de consemnare a cauţiunii, respectiv
constituirea unei garanţii reale imobiliare la dispoziţia instanţei, susţinând
că este în imposibilitate de a consemna suma de 5000 lei.
Tribunalul a respins cererea petiţionarului-inculpat, reţinând
că imobilul asupra căruia se solicită constituirea garanţiei imobiliare
privea un bun care se găsea în coproprietate devălmaşă.
Soluţia adoptată de tribunal este corectă, întrucât instanţa a
constatat că asupra imobilului, petiţionarul-inculpat are un drept de
proprietate devălmaşă, fiind dobândit prin cumpărare în timpul
căsătoriei.
Or, pentru constituirea unei garanţii reale imobiliare la
dispoziţia instanţei, se impune ca bunul respectiv să fie în proprietatea
exclusivă a inculpatului.
Incheierea tribunalului a fost atacată cu recurs de petiţionarul-
inculpat care, ulterior, şi l-a retras.
