Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Constată că, la data de 30 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea cererea de revizuire formulată de b.s.f., în contradictoriu cu intimata s.c. u.s.g. – c.c.g. s.a. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei civile nr.943/R/25 iunie 2009 …


Constată că, la data de 30 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului

Vâlcea cererea de revizuire formulată de B.S.F., în contradictoriu cu intimata S.C. U.S.G. –

C.C.G. S.A. Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei civile nr.943/R/25 iunie 2009 pronunţată de

Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2009.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că a purtat mai multe procese în

contradictoriu cu intimata, unele cu obiect şi cauză identice, altele cu obiecte diferit.

În acest context, precizează că, hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost

pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2009, având ca obiect contestaţie la

executare împotriva cheltuielilor de executare ocazionate cu prilejul executării silite a deciziei

nr.96/R-CM/2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul de executare silită nr.61/2008

al executorului judecătoresc B.D.T.

Or, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză a existat şi în dosarul civil

nr.3551/90/2008, soluţionat irevocabil de către acelaşi tribunal, prin decizia civilă

nr.1518/R/02.12.2008, prin care instanţa a respins în mod irevocabil contestaţia la executare

formulată de intimată, ce viza cheltuielile de executare ocazionate cu prilejul executării silite a

deciziei nr.96/R-CM/2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul de executare silită

nr.61/2008 al executorului judecătoresc B.D.T. În acest dosar, faţă de susţinerile identice al

contestatoarei S.C. U.S.G. C.C.G. S.A., instanţa a motivat în fapt şi în drept considerentele

pentru care a respins solicitarea de cenzurare a cheltuielilor efectuate în faza de executare.

Contestaţiile la executare au vizat un singur aspect, acela al cenzurării

onorariilor de avocaţi dovedite prin chitanţele anexate în dosarul de executare silită nr.61/2008,

iar motivaţia din cele două contestaţii este identică.

Revizuientul a mai susţinut că, deşi a invocat în faţa instanţei de recurs

autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.1518/R/02.12.2008, Tribunalul Vâlcea a ignorat

această apărare şi a pronunţat o hotărâre total opusă primei hotărâri, deşi Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie a statuat permanent, prin deciziile sale, necesitatea unificării practicii în cadrul

aceleiaşi instanţe de judecată.

În această situaţie, susţine revizuientul, este incident cazul revizuirii pentru

contradictorialitate de hotărâri, prevăzut de art.322 pct.7 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.26/R/12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea

– Secţia civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii

de Apel Piteşti – Secţia civilă.

Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că, potrivit

dispoziţiilor art.322 pct.7 raportate la art.323 alin.2 Cod procedură civilă, dacă există hotărâri

definitive potrivnice, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de

instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 28.01.2010

sub nr.155/46/2010.

Intimata S.C. U.S.G. – C.C.G. S.A. Râmnicu Vâlcea, a formulat întâmpinare

prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, iar în

subsidiar ca inadmisibilă, în caz contrar, respingerea ca neîntemeiată a cererii, pentru motivele

pe larg expuse la filele 19-25.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, intimata a arătat că, de la

data ultimei hotărâri, a cărei revizuire se solicită, şi anume decizia nr.943/R/25.06.2009

pronunţată de Tribunalul Vâlcea, cererea revizuientului B.S.F., la data de 30.07.2009, a fost

formulată cu depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art.324 alin.1 pct.2 Cod

procedură civilă.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimata a subliniat

că, decizia civilă nr.943/R pronunţată la data de 25.06.2009 nu este o hotărâre prin care să se

evoce fondul pretenţiei dedusă judecăţii, prin urmare, nu este îndeplinită o condiţie esenţială

pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare, în raport de dispoziţiile art.322  Cod procedură

civilă.

În sfârşit, în speţă nu se regăsesc îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de

art.322 pct.7 Cod procedură civilă: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în

aceeaşi pricină, în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia

autorităţii de lucru judecat.

Analizând cererea de revizuire, cu prioritate prin prisma celor două excepţii

invocate, a tardivităţii şi a inadmisibilităţii cererii, potrivit art.137 Cod procedură civilă, raportat la

art.322 pct.7 şi art.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedură civilă, Curtea a reţinut că se impune

respingerea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se

poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres şi

limitativ prevăzute de lege.

Caracterul extraordinar al căii de atac, precum şi consecinţele pe care

retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile,

reclamă, cu necesitate, ca aceasta să se refere la hotărâri susceptibile de a fi retractate prin

revizuire, precum şi să îşi găsească incidenţa doar anumite motive care au făcut ca o hotărâre

judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa, în lipsa îndeplinirii acestor condiţii, cererea

neputând fi admisă.

În speţă, s-a reţinut că, revizuirea formulată de intimatul B.S.F. şi întemeiată

pe dispoziţiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă, vizează situaţia în care ar exista hotărâri

definitive potrivnice dată de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi

pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dispoziţiile găsindu-şi aplicabilitatea şi

în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Termenul în care poate fi promovată calea de atac extraordinară întemeiată

pe acest motiv, este de o lună de la pronunţarea ultimei hotărâri al cărei caracter potrivnic se

invocă, în raport de hotărârea anterioară ce ar fi soluţionat aceeaşi pricină, între aceleaşi

persoane, având aceeaşi calitate.

În speţă, s-a constatat că decizia civilă nr.943/R a fost pronunţată de

Tribunalul Vâlcea la data de 25.06.2009 în dosarul nr.1397/90/2009 iar, faţă de această dată,

cererea de revizuire înaintată instanţei prin poştă la data de 27.07.2009 (fila 3 dosar fond), apare

ca fiind formulată în ultima zi a termenului prevăzut de art.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedură

civilă (având în vedere că data de 25.07.2009 se situează într-o zi nelucrătoare).

Prin urmare, cererea de revizuire este formulată în termen legal, iar excepţia

tardivităţii este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte însă, inadmisibilitatea cererii de revizuire invocată de

intimată prin întâmpinare, Curtea a reţinut că, într-adevăr, pentru ca motivul de revizuire

întemeiat pe art.322 pct.7 Cod procedură civilă să determine retractarea celei de-a doua hotărâri

judecătoreşti despre care se susţine că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri

definitive anterioare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiţii: să existe

hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice (respectiv dispozitivul lor să cuprindă

măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire), să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar

în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, ori dacă

aceasta a fost ridicată, să nu fi format obiect de dezbatere.

În speţă, se constată că cel puţin una dintre aceste condiţii nu se regăseşte

îndeplinită, şi anume aceea referitoare la neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat,

respectiv a nediscutării acesteia în cel de-al doilea proces.

Astfel, studiind motivele de recurs în baza cărora Tribunalul Vâlcea, Secţia

civilă a analizat sentinţa civilă nr.7248/11 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria

Rm.Vâlcea în dosarul nr.1397/90/2008, Curtea a reţinut că, încălcarea autorităţii de lucru judecat

a sentinţei civile nr.3258/28.05.2008, pronunţată de aceeaşi instanţă între aceleaşi părţi a fost

invocată în cadrul motivului de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Or, instanţa de recurs a analizat acest motiv şi l-a respins, considerând că

nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.1201 Cod civil referitoare la lucrul judecat în raport de

sentinţa civilă nr.3258/28.05.2008, întrucât nu există identitate de obiect, părţi şi cauză şi, găsind

nefondate şi celelalte critici invocate, a respins recursul declarat de intimatul B.S.F. împotriva

sentinţei civile nr.7248/11 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea.

Prin urmare, observând că, în esenţă, criticile aduse deciziei civile

nr.943/R/25.06.2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, concluzionează spre aceea că

revizuientul nu este mulţumit de dezlegarea pe care cea de-a doua instanţă de recurs a dat-o

excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată, şi nu spre aceea că această excepţie nu ar fi fost

avută în vedere/nu a făcut obiect de dezbatere, a constatat că, în realitate, revizuientul

urmăreşte exercitarea unui veritabil recurs la recurs, deşi această cale de atac fusese deja

promovată şi respinsă de instanţă.

Or, aceasta nu poate duce decât la respingerea cererii de revizuire,

nemaifiind necesar a se mai analiza îndeplinirea celorlalte condiţii susmenţionate.

Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă,

Curtea a respins cererea de revizuire formulată de B.S.F. împotriva deciziei civile nr.943/R din

25 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – secţia civilă, în dosarul nr.1397/90/2009.

10. Principiul legalităţii şi principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor. Soluţionarea de

către instanţele judecătoreşti a cererilor cu care au fost învestite în limitele competenţei

atribuite prin lege.

Art.126 din Constituţia României

Art.299 Cod procedură civilă

Art.2821 alin.(1) Cod procedură civilă

Acţiunea dedusă judecăţii, având caracter patrimonial, cu conţinut economic, iar

valoarea obiectului dedus judecăţii fiind mai mică de 100.000 lei, se încadrează în

acţiunile reglementate de art.2821 Cod procedură civilă, astfel încât, soluţia adoptată de

către tribunal în recurs, în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus invocate şi cu

art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu mai este supusă recursului la curtea de apel.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea

procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al

principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare

ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea

cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art.126 din Constituţia României.

(Decizia civilă nr. 218/R/11 februarie 2010)