Citeste şi


Prelungire dovadă circulaţie rutieră


 Procedura de prelungire a dovezii de circulaţie  este expres reglementată de dispoz. art. 111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002. Analiza textului legal, conduce la concluzia certă că posibilitatea de prelungire a dovezii de circulaţie  aparţine şefului poliţiei rutiere, numai dacă procurorul care se ocupă de caz, instanţa civilă care soluţionează plângerea contravenţională ori instanţa penală care soluţionează cauza penală dispune această măsură.

Prin sentinţa nr. 606 din 17.10.2008 Tribunalul Olt a admis cererea formulată de N. I.-V. cu în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Olt – SPR cu domiciliul în Slatina,  judeţul Olt şi a dispus prelungirea dovezii de circulaţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr.2978/311/2008.

 În considerentele sentinţei s-au reţinut că potrivit art.111 alin.6 din OUG nr.195/2002 – prelungirea dreptului de circulaţie, atunci când dovada înlocuitoare eliberată în condiţiile alin. (4) prevede acest drept, se poate dispune, cu câte 30 de zile, de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectuează urmărirea penală sau care exercită supravegherea cercetării penale ori la propunerea instanţei de judecată care soluţionează cauza penală ori plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale ori scoaterii de sub urmărire penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, iar potrivit art.111 alin.7 – decizia şefului poliţiei rutiere privind prelungirea dreptului de circulaţie poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă de orice persoană interesată, procedura prealabilă nefiind obligatorie.

 Prin decizia Curţii Constituţionale nr.742/24.06.2008 dispoziţiile art.111 alin.6 din OUG nr.195/2002 au fost declarate neconstituţionale apreciindu-se drept o ingerinţă a puterii executive în activitatea puterii judecătoreşti şi încălcându-se astfel art.1 alin.4 din Constituţie, potrivit cărora statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, reglementarea competenţei unui reprezentant al puterii executive de a confirma sau infirma actele unui reprezentant al autorităţilor judecătoreşti fiind în contradicţie cu dispoz.art.124 alin.3 din Constituţie.

 Având în vedere această decizia a Curţii Constituţionale, Judecătoria Slatina a respins cererea de prelungire a dreptului de circulaţie pe drumurile publice faţă de reclamantul din cauza de faţă (inculpat în dosarul nr.2978/311/2008) cu menţiunea că inculpatul se poate adresa direct şefului poliţiei rutiere pentru prelungirea dreptului de a circula.

 Reclamantul s-a conformat dispoziţiei instanţei şi s-a adresat şefului poliţiei rutiere care însă prin adresa nr.37778/12.09.2008 i-a adus la cunoştinţă că prelungirea dreptului de circulaţie se face numai în cazurile în care procurorul sau instanţa de judecată dispun expres şi înscris acest lucru, reclamantul neprezentând un astfel de document, invocându-se aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale nr.742/24.06.2008.

 S-a constat aşadar că atât instanţa de judecată cât şi IPJ Olt – Serviciul Poliţiei Rutiere au respins cererea privind prelungirea dreptului de circulaţie invocând aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale prin care s-au declarat neconstituţionale dispoziţiile art.111 alin.6din OUG nr.195/2002.

 Este adevărat că până la această dată textul de lege declarat neconstituţional nu a fost modificat în conformitate cu dispoz.art.147 alin.1 din Constituţia României însă această situaţie îl prejudiciază pe reclamant, acesta nefiind condamnat penal printr-o hotărâre irevocabilă (de menţionat că în 8.10.2008 Judecătoria Slatina a pronunţat sentinţa nr.734 prin care a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru ucidere din culpă – cu suspendarea condiţionată a executării), iar refuzul prelungirii dovezii de circulaţie apare ca fiind nejustificat.

 Cum dispoziţiile art.111 alin.7 din OUG nr.195/2002 privind dreptul reclamantului de a se adresa instanţei de contencios administrativ, a rămas în vigoare, s-a constat că această instanţă are abilitatea conferită de lege pentru a dispune asupra dispoziţiei prin care a fost respinsă cererea reclamantului de prelungire a dovezii de circulaţie şi ţinând cont de considerentele expuse anterior, se va admite cererea şi se va dispune prelungirea dovezii de circulaţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei penale.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, recurentul pârât IJP Olt, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 În motivarea cererii de recurs  s-a susţinut că dispoz. art. 111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 au fost declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale nr. 742/24.06.,2008.

 S-a mai arătat că până la aprobarea  de către executiv şi publicarea în Monitorul Oficial al României  a proiectului ordonanţei nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, şeful poliţiei va prelungi dreptul de conduce un autovehicul pe drumurile publice persoanei care face  obiectul unui proces penal, numai dacă  procurorul sau, după caz instanţa de judecată, dispune în scris  şi expres, această măsură.

 Intimatul reclamant  nu a  formulat întâmpinare la cererea de recurs, deşi a fost legal citat cu această menţiune.

 Examinând legalitatea şi temeinicia  sentinţei recurate prin prisma  motivelor invocate, dar şi din oficiu în raport  de dispoz. art. 3041 Cod pr. civilă, Curtea  apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:

 Prin  acţiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 3778/12.09.2008 emisă de către IJP Olt şi sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei /zi întârziere obligarea pârâtului I.P.J. OLT la prelungirea dovezii de circulaţie până la rămânerea definitivă a cauzei penale nr.2978/311/208.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin adresa a  cărei anulare o solicită i-a fost respinsă cererea  prin care solicita prelungirea dovezii de circulaţie seria DDA nr.  145087/5.11.2007 până la soluţionarea definitivă  a cauzei penale aflată pe rolul Judecătoriei Slatina.

 Prin sentinţa penală nr. 737/8.10.2008 pronunţată de Judecătoria Slatina  în dosarul nr. 72978/311/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului (intimat- reclamant în prezenta  cauză) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă; în baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64  alin. 1 lit. a teza a II a  şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4  ani reprezentând termen de încercare potrivit  art. 82 Cod penal; în baza art. 71 alin. 4 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

 La data de 10.09.2008,reclamantul a solicitat comandantului I.P.J. OLT prelungirea  dovezii de circulaţie seria DDA nr. 145087/24.03.2008 emisă de către I.P.J. Olt, cu dovadă de valabilitate de 30 de zile.

 Cu adresa nr. 3778/12.09.2008 emisă de către I.P.J. Olt – Serviciul Poliţiei Rutiere, i s-a comunicat reclamantului, ca răspuns la cererea din data de 12.09.2008, faptul  că prin decizia nr. 742/24.06.2008 a Curţii Constituţionale, dispoz. art. 111 alin. 6 din OUG  nr. 195/2002, au fost declarate neconstituţionale.

 S-a mai precizat în cuprinsul aceleiaşi adrese că în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale, prelungirea dreptului  de circulaţie se face numai  în cazurile în care  procurorul sau instanţa de judecată a dispus expres  această măsură. S-a menţionat totodată că reclamantul nu a prezentat niciun document în acest sens, motiv pentru care dovada nu i-a fost prelungită.

 Împotriva acestei adrese reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoz. art. 8 din  Legea nr. 554/2004.

 Procedura de prelungire a dovezii de circulaţie  este expres reglementată de dispoz. art. 111 alin. 6 din OUG nr. 195/2002, care prevede: „Prelungirea dreptului de circulaţie, atunci când dovada înlocuitoare prevede acest drept, se poate dispune cu câte 30 de zile, de  către şeful poliţiei rutiere pe raza  căreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului ori a instanţei de judecată care soluţionează cauza penală ori plângerea introdusă împotriva  procesului verbal de contravenţie, până la  rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti”.

 Analiza textului citat anterior, conduce la concluzia certă că posibilitatea de prelungire a dovezii de circulaţie  aparţine şefului poliţiei rutiere, numai dacă procurorul care se ocupă de caz, instanţa civilă care soluţionează plângerea contravenţională ori instanţa penală care soluţionează cauza penală dispune această măsură.

 Prin adresa nr. 37778/12.09.2008 i s-au comunicat reclamantului condiţiile în care şeful poliţiei rutiere poate prelungi dreptul  de circulaţie.

 Această adresă, al cărei conţinut  s-a expus anterior în considerentele prezentei decizii nu îndeplineşte condiţiile cerute de dispoz.  art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, pentru  a avea caracter de act administrativ.

 Astfel,textul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim  putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge  raporturi juridice”.

Ori prin adresa care formează obiectul cenzurii din prezenta cauză, i s-au  comunicat reclamantului  prevederile legale în materie, aşadar aceasta nu dă naştere , modifică sau  stinge raporturi juridice.

De asemenea, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede expres că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru  modificarea sau desfiinţarea  cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Ori, în speţă, prin lege specială s-a instituit o procedură distinctă, ce a fost expusă mai sus.

Ca atare, cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea unei „adrese”, emise de autoritate, care cuprinde indicarea unor dispoziţii legale, ca răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată, introdusă la instanţa de contencios administrativ, este inadmisibilă.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza  dispoz. art. 312 alin. 1 şi 3 din Codul de pr. civilă, constatându-se  că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoz. art. 2 alin. 2 lit. c din  Legea nr. 554/2004, urmează a  se dispune admiterea recursului şi modificarea  sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibile.