Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Nu se aplică prin asimilare dispoziţiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, ci art. 13 pct. 4 şi 5 din oug nr. 119/2007 ce constituie dispoziţii speciale în materia ordonanţei de plată


Acţiune în anulare.

Nu se aplică prin asimilare dispoziţiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, ci art. 13 pct. 4 şi 5 din OUG nr. 119/2007 ce constituie dispoziţii speciale în materia ordonanţei de plată.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 736/18 august 2010, nepublicată)

Prin cererea în anulare înregistrată reclamanta SC P SRL Bistriţa a chemat în judecată pe pârâta SC P SA Ploieşti, solicitând să se dispună admiterea cererii în anulare, ca fiind întemeiată şi în consecinţă să se anuleze Ordonanţa nr. 733 din 27 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul cu nr. 5878/112/2010, ca fiind nelegală şi netemeinică şi să se dispună rejudecarea cererii formulate de creditor.

Analizând probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Criticile reclamantei referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de amânare a judecării cererii de emitere a ordonanţei de plată pentru pregătirea apărării şi inclusiv angajarea unui apărător nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 118 alin. 3 Cod procedură civilă, în  situaţia în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, instanţa, la cererea pârâtului este obligată să-i acorde un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

În procedura cererii în anulare, tribunalul poate pronunţa doar următoarele soluţii: fie să respingă cererea în cazul în care o găseşte neîntemeiată, fie să admită cererea în anulare ca fiind întemeiată, iar în această situaţie să anuleze ordonanţa de plată.

Tribunalul reţine că, contrar aserţiunilor reclamantei, nu se aplică prin asimilare dispoziţiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, ci art. 13 pct. 4 şi 5 din OUG nr. 119/2007 ce constituie dispoziţii speciale în materia ordonanţei de plată.

Tribunalul, examinând ordonanţa atacată prin prisma prevederilor art. 2 din OUG nr. 119/2007, constată că aceasta este temeinică şi legală, creanţa indicată de creditoare în cererea introductivă de instanţă reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani asumată prin înscrisurile existente la dosarul de fond (copia facturii seria PH PLT nr. 0004221/14.10.2010, convocare la conciliere directă; dovada de recunoaştere a datoriei de către debitoare) şi fiind certă, lichidă şi exigibilă (reclamanta nu a contestat creanţa nici în prezentul dosar), astfel că, în temeiul art. 13 pct. 5 din acelaşi act normativ, va respinge cererea în anulare ca neîntemeiată.