Obligatia de a face / evacuare – comp. materiala


SC. 662/01.02.2010

Pe rol solutionarea cauzei comerciale privind pe reclamanta-pârâta SC T.C.D. SRL, pe pârâtii-reclamanti P.F., P.R., si pe pârâtul G.M., având ca obiect obligatia de a face, evacuare.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25.01.2010 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la termenul respectiv, care face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a amana pronuntarea pentru azi 01.02.2010, cand a hotarat urmatoarele:

INSTANTA,

Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata:

Prin cererea inregistrata pe rolul  acestei instante la data de 26.10.2009, sub nr.13774/302/2009, reclamanta SC T.C.D. SRL a chemat in judecata pe paratii P.F., P.R., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta:

– sa dispuna obligarea paratiilor sa le permita folosirea imobilului situat în Bucuresti, pe întreaga perioada de derulare a contractului de comodat încheiat la data de 20.11.2007;

– sa dispuna evacuarea paratiilor din imobilului situat în Bucuresti, sector 5, pentru lipsa titlului locativ, pentru o durata de timp egala cu  perioada de derulare a contractului de comodat, respectiv pâna la data de 20.11.2011;

– sa dispuna obligarea paratiilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a încheiat cu pârâtii un contract de comodat la data de 20.11.2007, prin care s-a cedat folosinta imobilului situat în Bucuresti, pentru o durata de 4 ani. Mai arata ca pâna la data de 01.08.2009, contracul s-a derulat în bune conditii, când pe fondul unor neîntelegeri, pârâtii a împiedicat-o sa foloseasca spatiul si sa intre în  imobilul pe care îl detinea în baza unui contract valabil, a lasat-o fara sediu, fiind în imposibilitate de a realiza obiectul de activitate si creând serioase prejudicii materiale.

In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe disp. art.969 si art.1572 din Codul civil.

In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar copii dupa urmatoarele înscrisuri:, contractul de comodat încheiat la data de 20.11.2007, notificarea si dovada notificarii.

Paratii au formulat întâmpinare, prin care au invocat exceptia nulitatii cererii de chemare în judecata ca fiind introdusa în lipsa totala a consimtamântului valabil al reclamantei, iar în subsidiar solicita respingerea cererii ca neîntemeiata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata. Astfel, paratii au precizat ca sunt parintii lui P.M.D. care impreuna cu paratul G.M. sunt asociati in doua societati comerciale SC T.C.D. SRL si SC A.C. SRL. Formularea cererii de chemare in judecata s-a facut cu incalcarea prevederilor statutare, conform carora „ adunarea decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale”. Asadar, pentru formularea valabila a cererii ar fi trebuit sa existe acordul expres valabil al ambilor asociati. Intrucat intre cei doi asociati au intervenit anumite neintelegeri, de comun acord acestia au prevazut in procesul-verbal al Adunarii Generale din data de 12.08.2009 ca, „ pana la luarea unei hotarari cu privire la dizolvarea sau continuarea activitatii celor doua societati, toate activitatea societatii se vor lua cu acordul scris prealabil al ambilor asociati”. Paratii nu aveau cum sa impiedice desfasurarea activitatii reclamantei, deoarece aceasta nu se desfasura la sediul respectiv. Pe de alta parte, contractul de comodat prevede ca se transmite folosinta cu privire la imobil, insa fara a se identifica prin suprafata sau locatie suprafata efectiv transmisa pentru utilizare cu titlu gratuit. Asa fiind, reclamanta poate utiliza o parte din imobil, necesara pentru presupusa activitate a acesteia.

Totodata, au  formulat si cerere reconventionala, prin care solicita rezilierea judiciara a contractului de comodat încheiat la data de 20.11.2007 si cheama în judecata pe G.M. în calitate de pârât.

In motivarea cererii, paratii-reclamanti au aratat ca motivele rezilerii sunt reprezentate de nerespectarea de catre reclamanta-parata a obligatiei de a plati contravaloarea folosintei spatiului utilizat si de faptul ca paratii-reclamanti nu detin in proprietate un alt imobil, astfel ca sunt aplicabile disp. art. 1573 C.civ. privind obligarea de catre instanta a comodatarului la restituirea bunului dat in comodat. Referitor la capatul de cerere prin care se solicita obligarea reclamantei-parate la plata despagubirilor se arata ca paratul G.M. s-a folosit  in mod abuziv de calitatea sa de asociat  in structura organizatorica a reclamantei. Reclamanta-parata P.R., la primirea citatiei in care se arata ca este chemata in judecata pentru evacuare, a avut o criza puternica de inima.

In drept au fost invocare art. 21 alin.1 din Constitutia Romanei, art.2 din Decretul 167/1958, Legea 359/2004, art.970 C.civ., art 983 C.civ., art. 1560 C.civ.

La termenul de fata instanta a invcat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului V Bucuresti, asupra careia, analizand-o cu prioritate, conform art. 137 alin.1 C.pr. civ., a retinut urmatoarele :

Potrivit disp. art. 2 C.pr.civ., tribunalele judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste un miliard, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani.

Or, fata de obiectul cererii de chemare in judecata- obligarea paratilor sa permita reclamantei sa foloseasca imobilul situat in Bucuresti, pe intreaga perioada de derulare a contractului de comodat ( obligatie de a face) si evacuare-, cererea formulata de reclamanta este neevaluabila, pe de o parte, si comerciala, pe de alta parte. Natura comerciala a litigiului este atrasa de faptul ca reclamanta are sediul social in imobilul mentionat anterior, astfel ca litigiul intra sub incedenta dreptului comercial, raportat si la disp. art. 56 C.com.

Prin urmare,  avand in vedere si disp. art. 17 C.pr. civ., conform carora “cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa solutioneze cererea principala”, instanta apreciaza ca exceptia invocata este intemeiata, urmand ca, in temeiul art. 159 pct.2 C.pr. civ. si art. 158 alin.1 C.pr. civ., sa o admita si sa decline competenta de solutionare a cererii in favoarea TB.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului V Bucuresti, invocata din oficiu.

Declina competenta de solutionare a cererii formulate de reclamanta-pârâta SC T.C.D. SRL, cu  sediul în Bucuresti, în contradictoriu cu pârâtii-reclamantii P. F. si P.R., ambii  cu domiciliul în Bucuresti, si a cererii reconventionale formulate de  pârâtii-reclamantii în contradictoriu cu reclamanta-pârâta si cu pârâtul G. M., domiciliat în Bucuresti, în favoarea T.B.

Cu drept la recurs în 5 zile de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 01.02.2010.