Contract de închiriere – locuinţă de serviciu – condiţii de obligare a ipj la încheierea contractului. Tacita relocaţiune


Prin sentinţa civilă nr. 3175/09.07.2013, Judecătoria Alexandria a respins cererea reclamantului CA având ca obiect obligarea IPJ TR să procedeze la încheierea unui contract de închiriere a locuinţei de serviciu pe care o ocupă şi a ocupat-o în calitate de angajat al pârâtului până la pensionare.

Instanţa a analizat dacă pârâtul are sau nu obligaţia legală de a încheia cu pensionarii contracte de închiriere pe locuinţele de serviciu şi faţă de disp. Ordinului MAI nr. 243/2011 şi ale Legii nr. 562/2004, această obligaţie nu există, reţinând de asemenea că nici solicitării de cumpărare a locuinţei nu i se poate da curs, întrucât o astfel de posibilitate există până la încetarea perioadei contractuale.

Sentinţa a fost criticată de reclamantul CA care a motivat că deşi Ordinul 243/2011 nu conţine o menţinere clară privind situaţia foştilor angajaţi IPJ care s-au pensionat şi care ocupă în continuare locuinţele de serviciu, interpretarea acestor dispoziţii legale conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere că foştii angajaţi pensionari care ocupă aceste locuinţe şi nu le pot cumpăra, să le poată cumpăra în continuare contra unei chirii.

Prin decizia suscitată, tribunalul a respins recursul declarat, substituind însă motivarea sentinţei de fond cu propria motivare.

Astfel, deşi contractul de închiriere nr. 24008/01.01.2010 a expirat la 31.12.2011, nici până în prezent intimatul IPJ TR nu l-a notificat pe recurentul-reclamant despre această situaţie, nedând astfel eficienţă dispoziţiilor contractuale conform cu care tacita relocaţiune nu operează în cauză. Tribunalul a constatat astfel că au devenit incidente disp. art. 1437 Cod Civil, referitoare la intervenirea tacitei relocaţiuni, efectele ei fiind reglementate după regulile locaţiunii fără termen.

Astfel, în condiţiile existenţei unui contract de închiriere, pârâtul IPJ nu poate fi obligat la încheierea altuia.