Dosar nr. 2923/88/2008
SENTINTA CIVILA NR. 398
Sedinta publica din data de 12 martie 2009
Prin Încheierea nr.45/2007 din 05 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrata sub nr.2923/88/2008, solicitând, pentru stabilirea raspunderii juridice si obligarea la plata, în favoarea Primariei Mun.Tulcea, a pârâtilor … si …, pentru prejudiciul în suma de 294.930 lei si dobânda de 43046 lei, precum si pentru dobânda calculata dupa data de 15 noiembrie 2008 pâna la data recuperarii prejudiciului de la persoanele raspunzatoare.
De asemenea, a solicitat, pentru obligarea la plata, în favoarea bugetului de stat, a Primariei Municipiului Tulcea pentru suma de 2.722 lei reprezentând majorari datorate pentru neplata la termen la contributiei la Fondul de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, aferente perioadei ianuarie – decembrie 2007si obligarea la plata, în favoarea Primariei Municipiului Tulcea, a doamnei …, pentru prejudiciul de 2.722 lei produs prin plata majorarilor de întârziere, precum si pentru dobânda ce se va calcula de la data platii de catre Primaria Municipiului Tulcea a majorarilor de întârziere si pâna la data recuperarii prejudiciului de la persoana raspunzatoare.
Prin Încheierea mentionata, s-a retinut ca, potrivit pct.1 din Raportul de control intermediar examinat, institutia a fost prejudiciata cu suma totala de 294.930 lei, prin plata unor drepturi salariale neprevazute de legislatia în vigoare, sumele fiind platite de la titlul II “bunuri si servicii”.
Astfel, institutia a efectuat plati în suma totala de 56.800 lei reprezentând “drepturi salariale” acordate salariatilor, în baza Acordului colectiv de munca nr.63/6876 din 18 mai 2006 semnat de ordonatorul de credite.
Sumele au fost achitate prin casieria institutiei, în numerar, ca drepturi speciale pentru “mentinerea sanatatii si asigurarea protectiei personalului, functionari publici si personalul contractual” în vederea refacerii capacitatii de munca, în cuantum lunar de 180 lei lunar, respectiv 294.930 lei pe total, precum si pentru “o tinuta decenta si asigurarea unei imagini corespunzatoare în raport de publicul si institutiile cu care colaboreaza”…
Prin aceasta fapta a fost produs un prejudiciu în suma totala de 294.930 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislatia în vigoare, referitoare la salarizarea personalului institutiilor publice, neprevazând posibilitatea acordarii acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Alaturat încheierii din 05 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar din nr.948 din 30 septembrie 2008, cu anexele acestuia, state de plata, explicatiile scrise ale pârâtilor, acordul de munca nr.64/20 noiembrie 2006, situatia sumelor acordate nelegal, precum si alte înscrisuri.
În aparare, pârâtul … a depus întâmpinare, invocând exceptia inadmisibilitatii actiunii promovate de Curtea de Conturi, motivat de faptul ca, în conformitate cu prevederile Legii nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.217/2008, institutia în cauza nu are competenta de a promova actiuni pentru stabilirea raspunderii juridice. În consecinta solicita admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca inadmisibila.
Examinând exceptia invocata, instanta retine ca, prin raportul de control intermediar nr. 1104/14.11.2008, întocmit urmare a verificarii contului de executie si a bilantului contabil încheiat pe anul 2007 de catre Primaria Municipiului. Tulcea, s-a constatat ca institutia a fost prejudiciata cu suma totala de 294.930 lei prin plata unor drepturi salariale neprevazute de legislatia în vigoare pentru refacerea capacitatii de munca si pentru tinuta necorespunzatoare, de la titlul II “bunuri si servicii”, prin aceasta fiind încalcate prevederile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 2737/2006; art. 7 din O.G. nr. 119/1995, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 si art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lipsa de temei legal rezultând si din adresa nr. 128/29.11.2008 emisa de D.M.P.S. TULCEA, cât si din adresa nr. 191 din 15 februarie 2008 emisa de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, iar raspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâtilor …, – primar, în calitate de ordonator principal de credite, … – director executiv, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu, la suma initiala de 294.930 lei fiind calculate si dobânzi de la data efectuarii platilor si pâna la data de 15 noiembrie 2008, în suma de 43.046 lei,raspunderea pentru abaterea prezentata revenind acestora.
La data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispozitiile art. 40 si urmatoarele care reglementau competenta materiala si teritoriala a instantelor Curtii de Conturi, ce ulterior a revenit instantelor judecatoresti, odata cu preluarea judecatorilor financiari.
Actul normativ mentionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curtii de Conturi, prin Camerele de Conturi judetene, de sesizare a instantei judecatoresti pentru stabilirea raspunderii civile pentru pagubele cauzate si plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de catre administratori, gestionari si contabili, precum si de celelalte persoane supuse jurisdictiei Curtii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând ca în situatiile în care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entitatii publice audiate aceasta stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificata prin legea nr. 217/2008, se prevede ca litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti specializate.
În consecinta, coroborând prevederile legale aratate, se concluzioneaza ca stabilirea raspunderii persoanelor vinovate si a întinderii prejudiciului se poate realiza de catre instantele judecatoresti numai la solicitarea entitatii publice verificate.
Relativ la aplicarea legii în timp, având în vedere ca sesizarea instantei s-a realizat anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 217/2008, este de subliniat ca, potrivit art. 725 alin. 1 si 2 Cod proc. civ., dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei în vigoare si proceselor în curs de judecata, începute sub legea veche, precum si executarilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante.
În opinia instantei, art. 725 alin. 2 are în vedere ipoteza în care actiunile aflate în curs de judecata ramân în competenta instantelor judecatoresti, doar ca se modifica instanta competenta sa judece respectivul tip de cauza, nu însa si situatia în discutie când se aplica regula instituita prin alin. 1 pentru ca nu se mai poate stabili raspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse institutiilor în cadrul carora functioneaza la cererea unui tert – organ de control, în lipsa solicitarii entitatii publice pagubite, numai aceasta din urma fiind în masura sa decida modul de actiune.
În aceste conditii, fata de dispozitiile legale învederate, sesizarea Curtii de Conturi a devenit inadmisibila, urmând ca entitatea publica controlata prin conducerea sa, sa decida modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, si în privinta acesteia procedurile fiind de imediata aplicare.
Asa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanta urmeaza a admite exceptia si a respinge ca atare sesizarea Curtii de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, ca inadmisibila.
