Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Repunere în termenul de recurs. Recurs tardiv formulat.


Repunere în termenul de recurs. Recurs tardiv formulat.

C.pr.pen. art. 3853, 38515 alin.1 lit. a)

Inexistenţa unei cauze temeinice de împiedicare pentru declararea recursului în termenul legal conduce la respingerea ca neîntemeiată a cererii de repunere în termen şi constatarea ca tardiv formulat a recursului declarat.

Decizia penală nr.1028,  din 15 octombrie 2010

Prin sentinţa penală nr.776 din 21 aprilie 2009 şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din Camera de Consiliu din 05 mai 2009, Judecătoria Ploieşti a condamnat pe inculpatul G.F.V, la pedeapsa de 3(trei)ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art.208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i, cu aplic. art.41 alin.2 C. penal. Au fost aplicate disp. art.71 şi art.64 lit. a şi b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Prin decizia penală nr.104 din 27 aprilie 2010, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.F.V., solicitând repunerea în termenul de recurs, deoarece decizia instanţei de apel nu i s-a comunicat la adresa indicată, respectiv la sediul cabinetului avocatului său ci la o altă adresă.

În final a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de recurs şi pe fond admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi  achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen, întrucât a fost condamnat pe nedrept, nu este el autorul faptelor şi probele administrate în cauză nu au dovedit vinovăţia sa.

Potrivit art. 3853 alin. 2 rap. la art. 364 C. pr. pen., recursul declarat după expirarea termenului de 10 zile prevăzut la alineatul 1 este considerat ca fiind făcut în termen dacă întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare şi cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Conform art. 177 alin. 1 şi 2 C.pr. pen., actele procedurale se comunică la adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi dacă în cursul procesului penal, printr-o declaraţie dată se indică un alt loc, instanţa are obligaţia să comunice toate actele procedurale inclusiv soluţiile pronunţate la locul indicat.

În speţă, decizia penală nr. 104 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Prahova a fost comunicată inculpatului la data de 03 mai 2010, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 132, la adresa de domiciliu a inculpatului.

Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că recurentul sau apărătorul acestuia ar fi solicitat în scris comunicarea actelor procedurale, inclusiv a soluţiilor pronunţate la cabinetul avocatului ales, G.A.

Este real că după pronunţarea sentinţei de condamnare, apărătorul inculpatului a formulat la data de 13 mai 2009, o cerere prin care a solicitat ca actele de procedură privind pe inculpatul G.F.V. să se comunice la cabinetul avocatului ales, însă, aşa cum se poate observa, această cerere a fost depusă după ce prima instanţă s-a dezinvestit iar la instanţa de apel nu s-a formulat o atare cerere, astfel că decizia instanţei de apel a fost comunicată în mod corect la adresa de domiciliu, fiind respectate dispoziţiile legale sus arătate, motiv pentru care critica inculpatului potrivit căreia decizia i s-a comunicat la o altă adresă este lipsită de temei.

În speţă, recurentul nu a dovedit existenţa vreunei cauze temeinice de împiedicare pentru declararea recursul în termenul legal iar împrejurarea că a fost plecat din ţară nu constituie un motiv serios de împiedicare, câtă vreme o atare cerere de recurs putea fi transmisă prin poştă sau fax şi conform art. 3852 rap. la art. 362 alin. 2 C.pr. pen. şi apărătorul ales ar fi putut să declare recurs pentru inculpat.

Ca atare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3853 alin. 2 rap. la art. 364 C.pr.pen., Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de repunere în termenul de recurs.

Cum decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului la data de 03 mai 2010, iar cererea de recurs a fost formulată tocmai la data de 26.05.2010, cu mult peste termenul legal de 10 zile, Curtea a respins şi recursul ca tardiv formulat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a C. pr. pen.