Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Civil-pretenţii-daune morale


Dosar nr. 2442/93/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 3754/2014

Şedinţa publică de la 22 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE B.P.V.

Grefier S.O.

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamant R.Z.şi pe pârât S.C E.R.A. R.S.A., având ca obiect pretenţii daune morale.

Dezbaterile au avut loc în şedinţă publică din 09.12.2014 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate pârâtei să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea  la 16.12.2014 şi apoi astăzi 22.12.2014 când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la rolul acestui tribunal la data de 28.07.2014 sub nr…./93/2014 reclamanta R.Z.a chemat în judecată pe pârâta SC E. R.A. R. SA  solicitând obligarea acesteia la plata  sumei de 220.000 euro echivalentul în lei la data efectuării plăţii cu titlu de daune morale  către reclamantă urmare producerii accidentului rutier din data de 29.07.2013.

În motivarea cererii a arătat că în fapt, in data de 29.07.2013, numitul B. T. a condus autoturismul cu numar de inmatriculare …, iar desi avea obligatia legala de a se asigura la momentul efectuarii unei depasiri, conducatorul auto nu a respectat prevederile legale, intrand astfel in coliziune cu un alt autoturism. In urma impactului, numita R.Z. a suferit o serie de vatamari corporale, iar de pe urma socului traumatic i s-a declansat o boala cumplita, schizofrenia.

In data de 28.03.2014, S.C. C.E.D. S.R.L. , in calitate de mandatar al reclamantei R. Z., notifica SC  E.R.A.R.S.A. despre prejudiciul suferit de catre aceasta, ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 29.07.2013, solicitand plata despagubirilor in cuantum de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

In conformitate cu dispozitiile art. 1349 alin 1 Cod civil- „orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile sau in actiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar alineatul 2 al aceluiasi articol prevede faptul ca, cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral”. Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa”.

Din enuntul relevat anterior rezulta ca pentru angajarea obligatiei faptuitorului de despagubire a victimei prin repunerea ei in situatia anterioara este necesara indeplinirea cumulativa a patru conditii: (i) existenta unui prejudiciu; (ii) comiterea unei fapte ilicite;(iii) stabilirea unei legaturi de cauzalitate dintre acesta si consecintele daunatoare produse si (iv) vinovatia faptuitorului. Astfel, de esenta raspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, acestea fiind niste conditii obiective in absenta carora nu se poate stabili obligatia de reparare in sarcina persoanei responsabile. Vinovatia, definita ca fiind latura subiectiva a raspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabila faptuitorului, in vederea sanctionarii sale, prin angajarea obligatiei de despagubire a victimei.

Prin urmare, prin raportare la cele mentionate anterior, a apreciat ca in prezenta cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 1349 Cod civil.

In ceea ce priveste persoana obligata la repararea prejudiciului suferit de catre reclamant, dispozitiile cu caracter special ale Legii nr. 136/1995 – legea asigurarilor si reasigurarilor din Romania, actualizata stipuleaza: art. 41 – ” In asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facu te de asigurat in procesul civil.” art. 42 – „Drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei”. art. 44 – ,,Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit in masura in care acesta nu a fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului.” art. 49 – ,,In cazul producerii unui prejudiciu prin accidente de vehicule, asiguratorul de raspundere civila va fi cel care va acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati”. art. 50 – „Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarie rea ori distrugerea de bunuri. In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv.”

Mai mult decat atat, dispozitiile cu caracter special prevazute in Anexa la Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 14/2011- NORME privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, modificat prevad:

art. 1.-În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările În România, cu modificările si completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii răspund delictual fată de terte persoane. Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte părti prin intermediul vehiculului”.

art. 26. – ,,(1) Asigurătorul RCA are obligatia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite În urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate În cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă”.

Asa cum bine se poate observa, dupa producerea accidentului si dupa indeplinirea obligatiilor prevazute de normele legale in vigoare, partii vatamate ii revine dreptul la reparatie, respectiv dreptul de a pretinde asiguratorului sa plateasca suma de bani reprezentand despagubiri aferente accidentului auto, sub sanctiunea constrangerii de catre stat, iar Asiguratorului ii revine obligatia corelativa de a repara prejudiciu” prin plata creantei.

Asadar, din momentul producerii prejudiciului ca urmare a savarsirii unei faptei ilicite de catre proprietarul/utilizatorul vehiculului asigurat cu polita RCA, in patrimoniul persoanei vatamate (terta parte) se naste un drept de creanta impotriva Asiguratorului acestuia(proprietarului/utilizatorului vehiculului).

Astfel, partea vatamata devine creditorul Asiguratorului RCA.

Obligaţia de plată a asigurătorului RCA faţă de victima accidentului rutier izvorăşte, in primul rand, din contractul de asigurare ReA şi singura condiţie pentru naşterea acestei obligaţii, dacă asiguratul RCA a plătit prima de asigurare, este producerea evenimentului asigurat. Indeplinirea obligatiilor legale de catre Asiguratorul RCA nu este conditionata de pronuntarea unei hotarari judecatoresti in cauza respectiva, ci de producerea evenimentului rutier ce sta la baza perfectarii contractului de asigurare.

In acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, prin decizia nr.l din 28 martie 2005 şi Decizia nr. 29 din 16 noiembrie 2009, a statuat: În cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a Încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 1357 Noul Cod Civil (art. 998 din Vechiul Codul civil), a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.”

Răspunderea asigurătorului faţă de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este, deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului.

Prin despăgubirea prejudiciului suferit de tert, victimă a accidentului de circulatie, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor si nici alături de acesta, ci îsi îndeplineste obligatia proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând În mod efectiv si definitiv Întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului său.

Asigurarea de răspundere civilă auto este un contract de adeziune, prin care asigurătorul se obligă ca, În schimbul primelor de asigurare ce le încasează, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii ar trebui să răspundă faţă de terţe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrităţii corporale sau vieţii unor terţe persoane.

Natura juridică a obligaţiei pe care şi-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, precum şi de răspunderea comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor.

În materia răspunderii juridice civile a asigurătorului, ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, impune să se observe că drepturile si obligatiile fiecărei părti implicate într-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.

Prin urmare, asigurătorul de răspundere civilă, în conformitate cu conţinutul de ansamblu a legii 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi a Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ( … 22/2012; 3/2013) pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule,îşi îndeplineste obligatia proprie de plată a despăgubirii asumată prin contractul de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse tertilor prin accidente de vehicule si trebuie să suporte în mod direct, efectiv si definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului său.

In cazul de fata, persoana vatamata, R. Z. a suferit politraumatisme, fracturi, contuzie toracica, contuzie pulmonara, contuzie de bazin si comotie cerebrala, in urma careia i s-a declansat o boala psihica crunta, si anume schizofrenia.

Schizofrenia este o psihoza caracterizata prin deteriorarea proceselor de gandire si de raspunsuri emotionale inadecvate. Tulburarea se manifesta prin halucinatii auditive (auzirea unor voci), deliruri paranoide sau bizare (chiar si de natura persecutorie), prin vorbire si gandire dezorganizate si este insotita de disfunctie sociala sau ocupationala semnificativa. Aceasta poate oscila de la pierderea sirului gandirii pana la formularea de fraze vag conectate la inteles si la coerenta, cunoscuta si ca schizofazie. De asemenea, retragerea sociala, indiferenta fata de imbracaminte si igiena, pierderea motivatiei si a judecatii sunt simptome frecvente in cazul schizofreniei. Persoanele cu schizofrenie prezinta frecvent afectiuni comorbide, incluzand depresie majora si tulburare de anxietate; prevalenta de-a lungul vietii a abuzului de substante (alcool, droguri etc.) este de aproape 50%. Speranta de viata a persoanelor cu schizofrenie este cu 12-15 ani mai mica decat a celor care nu au aceasta tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sanatate fizica si al frecventei crescute a sinuciderilor (in jur de 5%).

Tratamentul de primă linie al schizofreniei este medicaţia antipsihotică, care poate reduce simptomele pozitive În decurs de 7 – 14 zile. Totuşi, antipsihoticele nu reuşesc să amelioreze simptomele negative şi disfuncţiile cognitive.

Schizofrenia aduce cu sine mari costuri umane si economice. Rezultatul acesteia este o speranţă de viaţă cu 12-15 ani mai redusă, În principal datorită corelării ei cu obezitatea, modul de viaţă sedentar şi cu fumatul, rata crescută a sinuciderii jucând un rol secundar. Aceste diferenţe în ceea ce priveşte speranţa de viaţă au crescut între anii ’70 şi ’90, iar între anii ’90 şi prima decadă a secolului al XXI-lea nu s-au schimbat substanţial În cazul unui sistem de sănătate cu acces gratuit (Finlanda).

Schizofrenia este o cauză majoră de handicap, psihoza activă fiind pe locul al treilea, după cvadriplegie şi demenţă, fiind o cauză mai importantă decât paraplegia şi orbirea. Aproximativ trei sferturi dintre bolnavii de schizofrenie au un handicap continuu cu recăderi. Unii bolnavi se recuperează complet, iar alţii funcţionează bine în societate. La cei care au un prim episod de psihoză un rezultat bun pe termen lung apare În 42% din cazuri, unul intermediar În 35% din cazuri, iar unul slab În 27% din cazuri. Aceste rezultate par mai bune În ţările În curs de dezvoltare decât În ţările dezvoltate. Aceste concluzii au fost Însă puse la Îndoială.

O rată a sinuciderii peste medie este corelată cu schizofrenia. Ea a fost raportată ca fiind de 10%, dar o analiză mai recentă a studiilor şi statisticilor a revizuit această estimare la 4,9%, cel mai adesea în perioada următoare debutului bolii sau primei internări. Procentul bolnavilor care Încearcă să se sin ucidă cel puţin o dată este de câteva ori mai mare (Între 20 şi 40%). Există o varietate de factori de risc, incluzând sexul masculin, depresia şi un coeficient de inteligenţă înalt.

Fumatul s-a dovedit puternic corelat cu schizofrenia în studii efectuate în diverse părţi ale lumii. Folosirea de ţigarete este foarte mare la cei diagnosticaţi cu schizofrenie, estimându-se că 80% – 90% dintre aceştia sunt fumători în mod regulat, în comparaţie cu 20% din restul populaţiei. Bolnavii fumători tind să fumeze foarte mult, în plus fumează ţigarete cu conţinut ridicat de nicotină.

De asemenea trebuie retinut faptul ca persoana vatamata R.Z. nu va putea fi niciodata incadrata in munca avand nevoie in permanenta de sprijin financiar familial si bineinteles moral pentru a putea duce o viata relativ normala, mai exact pentru a nu i se agrava aceasta stare a sanatatii.

In privinta prejudiciului moral suferit de catre reclamanta, legea civila nu stabileste criterii de determinare a cuantumului acestuia.

Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale.

Repararea daunelor morale este şi trebuie să fie înţeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale şi patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcţie de particularităţile fiecărui caz În parte, să ofere victimei o anumită satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele Îndurate.

Potrivit art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 14/2011 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevăzut că, stabilirea despăgubiriior reprezentând daune morale În cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: „În conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.”

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare! Cu toate acestea, cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de repara re a prejudiciilor morale, În virtutea aceloraşi raţiuni, pentru care sunt admise şi aşa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deşi nu compensează nimic, În sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate ¬deşi nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată.

Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru Între natura valorilor lezate şi sumele acordate.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor În care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a asiguratorului RCA, a instantelor de judecata.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora Îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi În ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Instanta de judecata trebuie sa tina cont la stabilirea despagubirilor morale de suferintele fizice si Psihice indurate de catre partea vatamata de asemenea si de consecintele deosebit de rave roduse in viata acesteia, putandu-se deplasa numai cu ajutorul carjelor. Partea vatamata a fost nevoita sa traiasca inca din momentul externarii cu un sentiment de umilinta entru ca nu se poate intretine sin ura avand nevoie de sprijin financiar si moral din partea rudelor si apropriatilor toate acestea indreptatind reclamanta la lata unor daune morale retium dolores care sa ii ofere o satisfactie echitabila.

Totodata, desi legiuitorul nu a conturat criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina şi jurisprudenţa au consacrat totuşi anumite repere pentru cuantificarea despăgubiri lor acordate cu acest titlu, cum este echitatea şi proporţionalitatea.

 Practică judiciară :Prin sentinta penala nr…. din 25 aprilie 2007, Judecatoria Bârlad l-a condamnat pe inculpatul CI. Ia pedeapsa Închisorii pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal si a obligat asiguratorul de raspundere civila, În subsidiar pe inculpat, sa plateasca partilor civile suma de 138.000 lei despagubiri, din care 18.000 lei daune materiale si 120.000 lei daune morale.

Prin decizia penala nr…./A din 18 octambrie 2007, s-a desfiintat, În parte, aceasta sentinta si, În rejudecare, a fost obligat asiguratorul sa plateasca partilor civile câte 50.000 lei daune morale, iar inculpatul a fost obligat sa plateasca acelorasi parti câte 9.000 lei daune materiale. constatîndu-se ca s- a achitat deja suma de 2000 lei.

S-a retinut ca, pentru prejudiciile suferite de persoana vatamata prin producerea unui accident de circulatie, se angajeaza raspunderea asiguratorului – ca efect al asigurarii obligatorii de raspundere civila auto – dar În limitele de despagubire valabile la data producerii accidentului, limite ce se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Raspunderea inculpatului poate fi antrenata doar pentru partea din despagubiri ce depaseste limita de despagubire.

A menţionat ca parata nu a emis nici o oferta pana in prezent privind acordarea de despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit in urma producerii accidentului din data de 29.07.2013.

A mai învederat instantei faptul ca, in conformitate cu art. 29 alin. 1, lit. i din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, aceasta cauza dedusa judecatii este scutita de la plata taxelor judiciare de timbre:Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbre actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la: i) cauzele penale, inclusiv despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand din acestea;”

In drept, a invocat dispoziţiile art. 194 Cod proc. civ. , art. 430 Cod proc. civ., art. 431 Cod proc. civ., art. 1349, art. 1357 si urm., art. 1381, art. 1385 si urm. din Codul Civil, Legea 136/1995, dispozitiile Ordinului CSA nr. 3/2013.

La data de 28.08.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că pretentiile reclamantei sunt exagerate fata de urmatoarele considerente: Chiar reclamanta arata ca la data de 28.03.2014 a solicitat prin preprezentant legal subscrisei suma de 30.000 lei cu titlu de despagubiri. Deci,suma de bani pe care aceasta a considerat ca o poate solicita si care i-ar compensa suferintele pricinuite de accident a fost la data anterioara promovarii acestei actiuni -rnult mai mica !!!

De asemenea,solicită  a se constata faptul ca reclamanta nu s-a constituit parte civila in dosarul penal-constituit ca urmare a producerii nefericitului incident-dosar penal ….59IPI2013-Parchetul de pe langa Judecaotria Miercurea Ciuc.dosar finalizat prin ordonanţă din 31.03.2014 a Prim procurorului Parchetului de pe lang-a Judecătoria Miercurea Ciuc. Din biletul de externare eliberat de catre Spitalul de Psihiatrie Tulghes-jud Harghita la data de 21.01.2014 rezulta faptul ca pacienta avea antecedente psihiatrice cunoscute” si ca tratamentul ambulator a fost „partial respectat „: Urmeaza fara indoiala a se stabili pe parcursul judecarii prezentei pricini legatura de cauzalitate dintre producerea neferictului eveniment rutier si starea de sanatate a reclamantei .

Pe de alta parte, conform dispoziţiilor art. 49 din Ordinul CSA 14/2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data evenimentului rutier, 13.09.2013 : La stabilirea despăgubirilor se vor avea în vedere d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentale, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentara, conform prescripţiilor medicale; probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

 

 

Având în vedere faptul că recIamanta a depus la dosar o serie de inscrisuri care nu atestă si nu dovedesc prejudiciul solicitat,urmeaza ca instanta de judecata sa aiba in vedere doar documentele justificative ce intrunesc conditiile cerute de lege pentru a avea forta probanta in prezenta cauza.

În ceea ce priveşte daunele morale în aplicarea art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, conform căruia: Prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 14/2011, în vigoare la data evenimentului  prezentei cauze, respectiv 29.07.2013.

Conform dispoziţiilor art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011: La stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au În vedere următoarele: in caz de vătămare corporală: daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenta din România.

În dreptul anglo-saxon, precum şi în dreptul internaţional, jurisprudenţa se constituie în izvor de drept, sens În care, pentru spete similare se pronunţa hotărâri similare.

Deoarece legislaţia din România NU conţine norme pentru determinarea cuantumului daunelor morale, criteriul de determinare al acestora în reprezintă jurisprudenţa..

Conform dreptului românesc, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept.

Totuşi, reglementarea cuprinsă la art. 49 alin. 1, pct. 1 lit. f) tinde să acorde statul de izvor de drept jurisprudenţei, în privinţa daunelor morale

Ori, potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în caz de vătămare corporală, în motivările hotărârilor judecătoreşti sunt retinute, în general, cu privire la Ieziunile victimei, doar concluziile raportului de expertiză medico-legaIă, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării şi, după caz, existenţa unei infirmităţi, pierderea unui organ sau a unei funcţii.

În speţe similare, instanţele de judecată au acordat cu titlu de daune morale sume cu mult mai mici. Însăşi Curtea de Apel Bucureşti a acordat despăgubiri morale mai scăzute în cauze asemănătoare.

Astfel.in practica judecătorească, s-a reţinut faptul că „aceste despăgubiri nu se pot transforma într-un mijloc de imbogăţire fără justă cauză, întrucât în acest caz s-ar denatura rostul acestor daune şi din morale ar deveni „lmorale”, ceea ce nu este permis şi nici nu este benefic pentru sănătatea sufletească a persoanelor prejudiciate.

Tendinţa unora dintre instanţele de judecata de a fi generoase şi de a empatiza ClI rudele victimei decedate a condus la o „vânătoare” a  despăgubirilor. Or, un eventual drept la dezdăunare trebuie analizat cu o mare responsabilitate, în caz contrar, pierzându-se din echitatea şi proporţionalitatea pe care soluţiile judecătoreşti ar trebui să le reflecte.

 Pentru societatea de asigurări, nu trebuie să reprezinte adevărate pedepse civile fiindcă, În final, rolul său este doar de a asigura o compensare celui prejudiciat.

Atunci când este analizat caracterul echitabil al unei despăgubiri, trebuie avut în. vedere nivelul de trai şi salariul mediu pe economie din România, precum şi faptul că speta de faţă nu este un caz singular În care se acordă despăgubiri, asigurătorul trebuind să acopere despăgubiri decurgând dintr-un număr din păcate tot mai mare de accidente, Or, dacă tendinţa instanţelor judecătoreşti ar fi de creştere a valorii despăgubirilor, accidentele rutiere cu victime fiind din ce în ce mai numeroase, asigurătorul nu ar mai putea prezenta un grad sigur de solvabilitate.

Acestea sunt criterii obiective şi relevante, de care ar fi trebuit să se tină seama la evaluarea prejudiciului moral.

La identificarea criteriilor de evaluare, trebuia să se evite stabilirea unui „curs de schimb lacrimi/ lei”, viaţa persoanelor fiind elemente inestimabile care nu pot avea valoare de înlocuire, rolul instanţelor de judecată fiind de a stabili compensaţii băneşti ancorate În jurisprudenţa şi realitatea economică generală din România.

Mai mult, paragraful 20 din preambulul Directiva nr.2009/103/CE3 prevede că: „Victimelor accidentelor de circulaţie cauzate de autovehicule ar trebui să li se garanteze un tratament comparabil, indiferent de locul în care are lot accidentul pe teritoriul comunităţii

Fiindcă România este stat membru al Uniunii Europeni’:::, iar legislaţia privind asigurările reprezintă o transpunere în dreptul intern a mai multor directive, apreciem că, Ia evaluarea pe calc judecătorească a prejudiciului moral, trebuie avut în vedere inclusiv cuantumul daunelor morale acordate În alte state membre (reliefat în Anexa nr.I a Ghidului privind soluţionarea daunelor morale)

Întrucât voinţa legiuitorului Uniunii Europene a fost comună tuturor statelor membre, ar fi trebuit ca întinderea daunelor morale să fie determinată astfel Încât să se realizeze o armonizare a daunelor morale acordate cu acelea determinate şi alte state membre. Cetăţenii altor state membre nu primesc sume atât de ridicate de bani, deşi, valoarea lezată este aceeaşi.

Ca urmare,sumele solicitate in prezenta cauza cu titlul de daune morale -200.000 euro adica cea 890.000 lei adică aproape 387 de salarii de salarii medii brute pe economie  în condiţiile în care pe anul 2014 a fost de 2298 lei deci salariul brut pe 32 de ani i se par exagerate şi solicită ca instanţa să le cenzureze ca atare.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

În fapt, în dimineața zilei de 29 iulie 2013 pe raza com. S. din Jud. Harghita, Drumul European 578, a avut loc un accident de circulație soldat cu victime.

Din cercetările efectuate s-a stabilit că la 29.07.2013, în jurul orelor 06.00, numiții B.T. și C.Z. au plecat din com. R., jud. H., cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare …, condus de către B.T., către comuna M., la locul de muncă. Pe drum în autoturism s-au mai urcat și numiții Deak M.A.și R.Z., colegi de muncă care au ocupat locurile de pe bancheta din spate.

În timp ce conducea autoturismul pe DE 578 pe raza com S., Jud. Harghita, conducătorul auto B.T., într-o curbă, s-a angajat în depășirea unui autovehicul și s-a lovit frontal cu autoutilitara marca M., cu nr. de înmatriculare … condusă de numitul L.E., în care se afla și numita L.I.

În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului auto B.T. și a numitului D. M.At., precum și rănirea numiților C.Z., L.I.și R. Z.

Cauza a făcut obiectul dosarului penal nr. ../P/2013 al Parchetului de pe lângă judecătoria Miercurea Ciuc în care s-a stabilit că vinovat de producerea accidentului este conducătorul auto B.T.care a decedat în urma accidentului, dispunându-se clasarea cauzei atât pentru infracțiunea de ucidere din culpă întrucât a intervenit decesul suspectului, cât și pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă în condițiile în care persoanele vătămate, printre care și reclamanta, nu au depus plângere prealabilă.

Instanța reține că autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare … era sigurat la data accidentului la societatea pârâtă S.C. E.R.A. reasigurare S.A. cu polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr. …..

Din foaia de examinare  din 29.07.2013 a Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc (fila 122)  reiese că reclamanta R.Z. a prezentat politraumatism prin accident rutier, fractura cominutivă diafiza radius stâng, TCCAI cu comoție cerebrală, TCFAD cu placă contuză a arcadei sprâncenoase dreaptă, contuzie toracică, contuzie de bazin.

Din biletul de ieșire din spital scrisoare medicală din 07.08.2013 al Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc (filele 25-26) reiese că reclamanta Rimba Zita a fost internată la 29.07.2013 și externată la 07.08.2013 cu diagnostic la externare politraumatism prin accident rutier, fractura cominutivă dislocată diafiza radius stâng, TCCAI cu comoție cerebrală, TCFAD cu placă contuză a arcadei sprâncenoase stângi și plăgi excoriate frontale, contuzie toracică cu contuzie pulmonară, contuzie de bazin, șoc traumatic, schizofrenie, bronchopneumonie stanga, fracturi costale vechi consolidate la nivelul hemitoracelui stang, cu recomandările de menținere atelă gipsată, tratament cu biseptol 7 zile, evitarea fumatului cel puțin 6 săptamâni și control la ambulatoriul de specialitate ortopedică la 04.09.2013. Din același înscris reiese că la 30.07.2013 reclamanta a fost supusă unei intervenții chirurgicale constând în reducerea deschisă a fracturii de diafiza radius stâng și osteosinteză cu miniplaca DCP și șuruburi în anestezie generală.

Din biletul de externare scrisoare medicală din 21.01.2014 al Spitalului de Psihiatrie Tulgheș, Secția Psihiatrie Cronici 2, jud. Harghita (fila 12), reiese că reclamanta R.Z. s-a reinternat la 30.11.2013 în această unitate spitalicească pentru un tablou psihopatologic cu diagnosticul principal schizofrenie paranoidă, având antecedente psihiatrice cunoscute, cu tratament ambulator parțial nerespectat.

Instanța reține că în speță reclamanta nu s-a prezentat în vederea efectuarii unei expertize de specialitate medico-legale necesară pentru stabilirea numărului total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, iar în ședința din 18.11.2014 a renunțat la acest mijloc de probă și la proba testimonială.

Instanța mai reține că la 28.03.2014 reclamanta a solicitat pârâtei prin SC C. E. de D. SRL o notificare de plată, evaluând despăgubirile la suma de 30000 lei.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal reclamata a solicitat obligarea pârâtei SC E.R.A. – R.SA la plata sumei de 220000 euro în echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale, motivat de faptul că în urma accidentului din 29.07.2013 a suferit politraumatisme, fracturi, contuzie toracică, contuzie pulmonară, contuzie de bazin și comoție cerebrală, în urma căreia i s-a declanșat schizofrenia. A mai arătat reclamanta că nu va putea fi niciodată încadrată în muncă, că se poate deplasa numai cu ajutorul cârjelor, că nu se poate întreține sigură, având nevoie de sprijin financiar și moral din partea rudelor și apropiaților pentru a nu i se agrava starea sănătății, și că a fost nevoită să trăiască încă din momentul externării un sentiment de umilință pentru că nu se poate întreține singură.

În drept obligaţia de reparare a prejudiciilor suferite revine societăţii de asigurare emitentă a poliţei RCA (asigurare obligatorie). Calitatea procesuală pasivă a asigurătorului este statuată de prevederile art. 54 din Legea 136/1995: „În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule.: se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă … „.

Potrivit art. 49 teza întâi din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

Conform disp. art. 26 alin. 1 lit. din Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule – Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Potrivit art 49 al aceluiaşi Ordin CSA – La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:  1. în caz de vătămare corporală: f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Referitor la prejudiciul moral, instanţa apreciază că în prezenta cauză acesta se concretizează în suferința fizică și durerile resimțite de reclamantă urmare atât a consecințelor accidentului rutier în care a fost implicată, respectiv politraumatism prin accident rutier, fractura cominutivă dislocată diafiza radius stâng, TCCAI cu comoție cerebrală, TCFAD cu placă contuză a arcadei sprâncenoase stângi, contuzie toracică cu contuzie pulmonară, contuzie de bazin, șoc traumatic și bronchopneumonie stanga, cât și a intervenției chirurgicale efectuată în vederea refacerii stării de sănătate fizice constând în reducerea deschisă a fracturii de diafiza radius stâng și osteosinteză cu miniplaca DCP și șuruburi în, situații care au condus ulterior la restrângerea posibilităților de mișcare și de viață socială ale reclamantei în sensul art. 1391 alin. 1 C. civ.

Instanța constată totodată că prin actele medicale depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada existența unei legaturi de cauzalitate intre apariția schizofreniei si accidentul de circulatie în care a fost implicată, din biletul de externare/scrisoare medicala aflat la fila 12 reiesind ca la data internării la Secția Psihiatrie Cronici 2 din cadrul Spitalului de Psihiatrie Tulgheș, jud. Harghita avea antecedente psihiatrice cunoscute, cu tratament ambulator parțial nerespectat.

De asemenea instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada veniturilor ori locului de muncă anterioare producerii incidentului, iar la 28.03.2014 a evaluat despăgubirile la suma de 30000 lei.

Având în vederea cele arătate, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30000 de lei cu titlu de daune morale, urmând a compensa astfel suferinţa cauzată prin accident cu suma de bani acordată.

Cu privire la cheltuieli de judecată instanța ia act ca acestea au fost solicitate pe cale separata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta R.Z.  cu domiciliul ales în Bucureşti, str. … nr…..şi obligă pârâta  SC E.R. A.R. SA  cu sediul în .., şos. … nr….., clădirea …, etaj … judeţ Ilfov la plata daunelor morale în cuantum de 30000 lei.

Ia act că nu s-au solicitat de reclamantă cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Tribunalul Ilfov fiind în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.12.2014.

PRESEDINTE,

B.P.V.

GREFIER,

S.O.

Red.jud.PVB

Concept O.S/