Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Incidenţa dispoziţiilor art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevăd obligativitatea formulării contestaţiei împotriva deciziei sau dispoziţiei în termenul de 30 de zile de la comunicare. Determinarea momentului de la care începe să curgă ter…


Incidenţa dispoziţiilor art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevăd  obligativitatea formulării contestaţiei  împotriva deciziei sau dispoziţiei în termenul de 30 de zile de la comunicare. Determinarea  momentului de la care începe să curgă termenul stabilit de lege pentru  formularea  unei contestaţii  sau a unei căi de atac, aşa cum este reglementat prin dispoziţiile  art.86 alin.3 Cod pr. civilă.

Prin decizia civilă nr.276 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel a admis recursul formulat de reclamanta G.M., împotriva sentinţei civile nr.207 pronunţată la 20 ianuarie 2011 de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA ORAŞULUI GĂEŞTI, a casat sentinţa şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că toate criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, aceasta s-a adresat primei instanţe după apariţia Legii nr.10/2001  cu o cerere de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de cca. 1 ha  teren, cerere care  i-a fost respinsă de Primăria oraşului Găeşti, cu motivarea că nu s-a făcut dovada  proprietăţii pentru imobilele solicitate.

De asemenea, s-a reţinut că urmare a întâmpinării formulate  de către  intimată, prin care s-a  invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, în mod corect recurenta a arătat că greşit  instanţa  a respins-o ca tardiv formulată, pe considerentul că  a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevede  obligativitatea formulării contestaţiei  împotriva deciziei sau dispoziţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În raport de actele depuse la dosar, respectiv borderoul de expediţie de care se prevalează intimata, de dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevăd  obligativitatea formulării contestaţiei  împotriva deciziei sau dispoziţiei în termenul de 30 de zile de la comunicare, Curtea a reţinut că pentru a determina  momentul de la care începe să curgă termenul stabilit de lege pentru  formularea  unei contestaţii  sau a unei căi de atac este  important a se stabili momentul  la care  persoanei interesate  i s-a comunicat actul contestat sau atacat.

La dosarul cauzei nu s-a depus  vreun înscris din care să rezulte data  la care i-a fost comunicată recurentei, cu scrisoare  recomandată, dispoziţia primarului, momentul comunicării  de care se prevalează intimata nu poate fi dovedit prin borderoul de expediţie. Este adevărat că Legea nr. 10/2001 nu prevede  o procedură specială a  comunicării dispoziţiei sau deciziei unităţii deţinătoare, situaţie  în care sunt aplicabile,  prin analogie, dispoziţiile generale din Codul de procedură civilă privind  comunicarea  actelor de procedură.

Astfel, s-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. 3 Cod pr. civilă,  atunci când  comunicarea nu se  poate face  prin angajaţii proprii, aceasta se va face  prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire sau  prin alte  mijloace ce asigură transmiterea actului  şi confirmarea primirii acestuia.

Că aceste reguli sunt aplicabile şi în procedura prealabilă, o dovedesc chiar dispoziţiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevăd o astfel de procedură atunci când stabileşte  în sarcina  unităţii notificate obligaţia de a comunica persoanei îndreptăţite cine este unitatea deţinătoare. Cu atât mai mult, exigenţa trebuie respectată atunci când este vorba de comunicarea  unei soluţii adoptate.

Totodată, Curtea a reţinut că, faţă de actele depuse la dosar, de dispoziţiile legale sus-menţionate, sarcina  probei, respectării unei proceduri capabile să asigure trimiterea  şi primirea comunicării, aparţine emitentului actului, respectiv intimatei Primăria comunei Găeşti,  iar lipsa  unei asemenea probe profită reclamantei.

La dosar s-a depus de către intimat copia borderoului din care rezultă că dispoziţia nr. 1297/22.11.2005  a fost comunicată recurentei-reclamantă la data de 24.11.2005, fără  a se produce alte dovezi pe linia celor arătate mai sus, respectiv dovada şi conformarea de primire a acesteia, din partea intimatei.

În concluzie, Curtea a apreciat că prima  instanţă, încălcând dispoziţiile art. 86 alin. 3 C.pr.civilă,  a considerat greşit  că dispoziţia atacată a fost legal comunicată şi drept consecinţă, că acea contestaţie a fost tardiv formulată, cu  mult peste termenul prevăzut de lege, prin aceasta s-a apreciat că toate criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, acesteia i s-a produs o vătămare, dat fiind faptul că fondul pretenţiilor sale nu au mai fost analizate, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, a admis recursul, a casat decizia Tribunalului Dâmboviţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.