Adopţie – condiţii pentru deschiderea procedurii adopţiei interne


ADOPŢIE

ADOPŢIE – CONDIŢII PENTRU DESCHIDEREA PROCEDURII ADOPŢIEI INTERNE

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.834/113/2006 Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila a chemat în judecată în calitate de pârâţi pe S. I. şi S.I M. pentru ca prin hotărârea ce se va da să se încuviinţeze deschiderea procedurii adopţiei interne a fiicei lor S. M. M.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut în fapt că minora S. M. M. s-a născut la 03.08.1992 în localitatea Brăila, judeţul Brăila şi este fiica pârâţilor S. I. şi S. I. M. Părinţii au locuit într-o casă naţionalizată situată pe strada P. nr.182, în aceeaşi curte cu părinţii numitului I. T. La vârsta de 3 luni copilul a fost părăsit la domiciliul străbunicii materne, care nu se putea ocupa corespunzător de creşterea acestuia. Cu acordul bunicii, copilul a fost botezat de către soţii T. I. şi A. şi luat la domiciliul lor pentru acordarea atenţiei şi îngrijirii de care avea nevoie acesta. În anul 1998 părinţii şi-au exprimat consimţământul autentificat pentru adopţia copilului. Tatăl a menţinut sporadic legătura cu copilul, l-a vizitat, dar nu a contribuit la creşterea acestuia. Mama nu menţine legătura cu copilul, nu s-a mai interesat de situaţia acestuia decât sporadic, a întâlnit copilul doar de două, trei ori, nu a contribuit la creşterea şi educarea acestuia. În prezent întreţine o relaţie de concubinaj în comuna Siliştea.

În baza Hotărârii nr.109/27.01.1999 a Comisiei Judeţene pentru Protecţia Copilului Brăila minora beneficiază de măsura de protecţie a încredinţării la familia T. I. şi T. A.

Pârâta S. I. nu mai este de acord ca fiica sa să fie adoptată, şi nici nu-şi ia angajamentul să se ocupe de creşterea şi îngrijirea acesteia, declarând că doreşte să menţină plasamentul la familia T.

Pârâta a fost consiliată în vederea reintegrării copilului în familia sa, context în care a declarat verbal că este de acord să o primească pe Mihaela câteva zile în familia sa, pe perioada vacanţei dacă şi copilul doreşte acest lucru. Mama nu a menţinut legătura cu fiica sa, din anul 1996 nu a avut loc decât o întâlnire mamă – fiică în luna octombrie 2005, întâlnire iniţiată de către echipa multidisciplinară a Centrului Integrare/Reintegrare.

Deşi în cursul anului 2006 a fost contactată în mai multe rânduri pentru a lua legătura cu fiica sa a manifestat indiferenţă şi dezinteres.

Pârâtul S. I. a fost consiliat în vederea reintegrării copilului în familia acestuia, dar a refuzat să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, motivând că încă de la naştere nu s-a format o legătură tată – fiică şi doreşte ca aceasta să fie adoptată de către o familie/persoană atestată.

Atât bunica paternă (S. A.) cât şi ceilalţi membri ai familiei extinse (fila 32) şi-au exprimat acordul cu privire la deschiderea procedurii de adopţie internă pentru copilul S. M. M.

Finalitatea planului individualizat de protecţie o constituie deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minora S. M. M. întrucât toate demersurile efectuate în vederea reintegrării copilului în familia părinţilor şi în familia extinsă au eşuat.

Deşi părinţii minorei au fost legali citaţi, de către instanţa judecătorească aceştia nu s-au prezentat pentru a-şi exprima poziţia procesuală faţă de cererea reclamantei.

În drept s-au reţinut dispoziţiile art.23 din Legea nr.273/2004 care prevăd întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne, şi părinţii copilului îşi exprimă consimţământul la adopţie.

Deşi prima condiţie stabilită de lege în sarcina Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este îndeplinită, ca şi prevederea art.23 alin.2 privind efectuarea corespunzătoare a demersurilor pentru integrarea copilului în familie sau în familia lărgită cu toate că acestea au eşuat, peste lipsa consimţământului părinţilor fireşti la adopţie, (fără a fi incidente dispoziţiile art.12 alin.2, 3, 4 sau art.13 din lege), nu se poate trece.

Absenţa din faţa instanţei a părinţilor fireşti a minorei S. M. M. nu poate fi asimilată unui refuz de a-şi da consimţământul în sensul art.13, aşa cum nu poate fi asimilat nici unui consimţământ tacit atât timp cât art.15 alin.1 prevede expres că acesta se dă în faţa instanţei judecătoreşti.

Părinţii S. I. şi S.I. M. au manifestat dezinteres faţă de fiica lor minora M.M. Fiind lipsită de ocrotire şi grija părinţilor săi, în viziunea legii aceasta se află în dificultate astfel că are dreptul la protecţie alternativă prin care să i se asigure condiţiile care să-i permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală şi socială.

Minora se află în prezent în grija soţilor T. I. şi A. unde beneficiază de un climat socio – afectiv caracteristic unei familii şi se identifică cu familia în care trăieşte.

Adopţia este forma definitivă a protecţiei alternative prevăzută de lege, iar în cazul de faţă parcurgerea acestei proceduri ar putea conduce la statuarea relaţiilor deja existente între minora S. M. M. şi soţii T. I. şi A.

În conformitate cu Planul de acţiune pentru implementarea Declaraţiei Universale cu privire la supravieţuirea, protecţia şi dezvoltarea copilului semnată de România (1990) pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii lor copii trebuie să crească în mediu familial într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere.

S-a apreciat că interesul superior al minorei M. M. este fără îndoială acela de a creşte într-un mediu familial securizant din punct de vedere social şi emoţional cu caracter de continuitate care să-i permită o dezvoltare armonioasă, şi care în mod cel puţin aparent îi este oferit de familia Trifan.

Interesul superior al minorei este garantat prin respectarea normelor instituite de lege, astfel că în lipsa îndeplinirii condiţiei prevăzută de art.23 alin.1 lit.”b” din Legea nr.272/2004 reglementată la modul imperativ, Tribunalul prin sentinţa civilă nr.28/25 oct. 2006 (rămasă irevocabilă) a respins cererea de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne.