Petentul are calitatea de administrator al Societăţii M.M. S.R.L. iar cu prilejul controlului efectuat în cursul anului 2014 de către inspectorii antifraudă la această societate s-a solicitat D R A F 6 Oradea efectuarea de verificări privind tranzacţiile desfăşurate de M.M. S.R.L. cu O.A. S.R.L. Cluj.
Potrivit procesului-verbal nr. …../24.10.2014 încheiat de D R A F 6 Oradea s-a constatat că O.A. S.R.L. a livrat piese de schimb către M.M. S.R.L. în perioada 26.10.2009-10.07.2012, marfa fiind livrată de la depozitul societăţii situat în Constanţa, …….
Potrivit aceluiaşi proces-verbal, Societatea O.A. S.R.L. desfăşoară şi activităţi de comerţ cu amănuntul iar în baza de date a acestei societăţii figurează ca beneficiar persoana fizică C.C.F., respectiv petentul, persoană către care s-au livrat piese auto în perioada 20.01.2014-30.09.2014, conform facturilor menţionate în fişa client pusă la dispoziţie de furnizor, piese achitat integral în numerar, conform situaţiei privind încasări şi plăţi transmisă de O.A. S.R.L. şi anexată la dosarul cauzei.
În cuprinsul notei explicative date de petent la data de 30.07.2014 în faţa inspectorilor antifraudă, acesta a recunoscut faptul că în perioada 2013-2014 a achiziţionat piese de schimb de la alte societăţi, inclusiv de la O.A. S.R.L. dar nu a declarat achiziţiile şi nu a depus formularul 394, precum şi faptul că în perioada 01.01.2013-30.07.2014 a livrat piese către alte societăţi dar nu a declarat aceste livrări în declaraţia 394(răspunsurile la întrebările nr. 8 şi 9).
În cuprinsul aceleiaşi note explicative, respectiv prin răspunsurile la întrebările nr. 10 şi 11, petentul a recunoscut şi faptul că în perioada 01.01.2013-30.07.2014 nu a înregistrat niciun venit şi nu a plătit impozitele aferente livrărilor de bunuri şi a menţionat că nu a avut intenţia de a sustrage de la plata acestor obligaţii ci a încercat în tot acest timp să îşi pună societatea pe linia de plutire dar nu a reuşit însă înfiinţează a altă societate pentru a putea continua activitatea în mod legal.
Din analiza notei explicative date de petent la data de 15.01.2015 în faţa inspectorilor antifraudă, se reţine împrejurarea că, întrebat fiind ce a făcut cu piesele de schimb achiziţionate în nume propriu în perioada 29.01.2014-30.09.2014 de la Societatea O.A. S.R.L., în valoare de 114868,07 lei, petentul a recunoscut că o mare parte din bunuri au fost achiziţionate pentru clienţii magazinului, cu gândul de putea face rost de bani pentru a-şi achita datoriile şi a începe afacerea cu o altă societate nouă (răspunsul la întrebarea nr. 1) iar celelalte mărfuri au fost date cunoştinţelor sau anumitor obligaţii (răspunsul la întrebarea nr. 7), precum şi faptul că nu deţine nicio autorizaţie pentru desfăşurarea de activităţi în calitate de persoană fizică iar în încercarea de a-şi face o întreprindere individuală a întâmpinat probleme datorită firmei M.M. S.R.L. pe care o administrează (răspunsul la întrebarea nr. 2) şi că a mai desfăşurat activitate şi pe Societatea M.M. S.R.L. pentru a nu-şi pierde clienţii (răspuns la întrebarea nr. 3).
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. ….. din 20.01.2015 întocmit de intimata A N A F – D G A F – D R A F 2 Constanţa s-a dispus sancţionarea petentului cu amendă contravenţională în sumă 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 şi confiscarea sumei de 114868,07 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor care au servit la săvârşirea contravenţiei.
În sarcina petentului s-a reţinut că în perioada 29.01.2014-30.09.2014 a achiziţionat în nume propriu de la Societatea O.A. S.R.L. piese auto în valoare de 114868,07 lei şi a desfăşurat în mod ilicit activităţi de comerţ cu acestea, fără să deţină autorizaţie de comercializare eliberată în condiţiile legii sau o formă de autorizare pentru a desfăşura activităţi economice în mod independent pe teritoriul României şi fără să fi înregistrat la organele fiscale teritoriale competente veniturile obţinute.
Procesul-verbal de contravenţie a fost semnat de către petent cu menţiunea că suma de achiziţii pe persoană fizică nu a fost în totalitate achiziţionată de acesta şi nu este de acord să achite această sumă integral.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine faptul că inspectorii antifraudă care au efectuat controlul şi care au întocmit procesul-verbal de contravenţie contestat aveau calitatea de agenţi constatatori, potrivit HG nr. 520/2012 raportat art. 2 alin.2 din Legea nr. 12/1990 şi la art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, aspect de altfel necontestat de către petent.
De asemenea, procesul-verbal contestat descrie în mod corespunzător fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului şi conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2/2001.
În drept, fapta reținută în sarcina petentului a fost în mod corect încadrată în dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 republicată, potrivit cu care constituie contravenţie efectuarea de activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege, iar amenda contravenţională aplicată de agenții constatatori se subsumează limitelor speciale prevăzute de art. 2 alin.1 din Legea nr. 12/1990.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că prin probele administrate în cauză la solicitarea intimatului s-a făcut dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute în procesul-verbal de contravenţie contestat în sensul că în perioada 29.01.2014-30.09.2014 petentul a achiziţionat în nume propriu de la Societatea O.A. S.R.L. piese auto în valoare de 114868,07 lei şi a desfăşurat în mod ilicit activităţi de comerţ cu acestea, fără să deţină autorizaţie de comercializare eliberată în condiţiile legii sau o formă de autorizare pentru a desfăşura activităţi economice în mod independent pe teritoriul României şi fără să fi înregistrat la organele fiscale teritoriale competente veniturile obţinute.
Susţinerile petentului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei pentru care a fost sancţionat întrucât piesele auto pe care le-a achiziţionat în nume propriu nu au fost comercializate ci au fost folosite pentru uzul personal şi al membrilor familiei şi pentru prieteni nu pot fi reţinute întrucât au fost combătute prin probele administrate în cauză, comercializarea pieselor auto prin intermediul magazinului aparţinând societăţii pe care o administra, cu scopul obţinerii unor sume de bani pentru plata datoriilor acumulate, fiind recunoscută de către petent sub semnătură cu prilejul controlului efectuat de către inspectorii antifraudă şi motivată de acesta prin dificultăţile financiare cu care s-a confruntat şi intenţia de a –şi aduce societatea „pe linia de plutire”.
În concret, în cuprinsul notei explicative date de petent la data de 30.07.2014 în faţa inspectorilor antifraudă, acesta a recunoscut faptul că în perioada 2013-2014 a achiziţionat piese de schimb de la alte societăţi, inclusiv de la O.A. S.R.L. dar nu a declarat achiziţiile şi nu a depus formularul 394, precum şi faptul că în perioada 01.01.2013-30.07.2014 a livrat piese către alte societăţi dar nu a declarat aceste livrări în declaraţia 394(răspunsurile la întrebările nr. 8 şi 9). Tot astfel, în cuprinsul aceleiaşi note explicative, respectiv prin răspunsurile la întrebările nr. 10 şi 11, petentul a recunoscut şi faptul că în perioada 01.01.2013-30.07.2014 nu a înregistrat nici un venit şi nu a plătit impozitele aferente livrărilor de bunuri şi a menţionat că nu a avut intenţia de a sustrage de la plata acestor obligaţii ci a încercat în tot acest timp să îşi pună societatea pe linia de plutire dar nu a reuşit însă înfiinţează a altă societate pentru a putea continua activitatea legal.
De asemenea, în cuprinsul notei explicative date de petent la data de 15.01.2015 în faţa inspectorilor antifraudă, întrebat fiind ce a făcut cu piesele de schimb achiziţionate în nume propriu în perioada 29.01.2014-30.09.2014 de la Societatea O.A. S.R.L., în valoare de 114868,07 lei, petentul a recunoscut că o mare parte din bunuri au fost achiziţionate pentru clienţii magazinului, cu gândul de putea face rost de bani pentru a-şi achita datoriile şi a începe afacerea cu o altă societate nouă (răspunsul la întrebarea nr. 1) iar celelalte mărfuri au fost date cunoştinţelor sau anumitor obligaţii (răspunsul la întrebarea nr. 7), precum şi faptul că a mai desfăşurat activitate şi pe Societatea M.M. S.R.L. pentru a nu-şi pierde clienţii (răspuns la întrebarea nr. 3).
Mai mult, în cauza dedusă judecăţii, constatările agenţilor constatatori au fost confirmate şi prin semnarea de petent a procesului-verbal de contravenţie fără vreo obiecţie în legătură cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul acestuia, respectiv în legătură cu desfăşurarea activităţii de comerţ cu piesele auto fără să deţină autorizaţie de comercializare eliberată în condiţiile legii sau o formă de autorizare pentru a desfăşura activităţi economice în mod independent pe teritoriul României şi fără să fi înregistrat la organele fiscale teritoriale competente veniturile obţinute, ci doar cu obiecţiunea că nu este de acord să plătească toată suma a cărei confiscare s-a dispus deoarece suma de achiziţii nu a fost în totalitate achiziţionată de acesta.
Or, explicaţiile date la momentul controlului şi formularea obiecţiunilor reprezintă primele forme de manifestare a dreptului la apărare şi cele mai susceptibile de sinceritate, faţă de împrejurarea că sunt expuse imediat după constatarea şi sancţionarea faptei, iar a veni ulterior în fata instanţei şi a invoca aspecte ce vizează temeinicia procesului verbal dar care nu au fost precizate la momentul controlului şi care nu se confirmă în plan probator ci chiar contrazic susţinerile de la momentul efectuării controlului nu denotă exercitarea drepturilor procesuale cu bună credinţă ci doar scopul petentului de a beneficia de clemenţă.
Totodată, faţă de răspunsul petentului la întrebarea nr. 1 din cuprinsul notei explicative date la 15.01.2015, când nu a contestat valoarea pieselor achiziţionate în nume propriu de la O.A. S.R.L., şi văzând şi împrejurarea că, deşi au fost anexate la dosar toate facturile şi chitanţele avute în vedere la întocmirea procesului-verbal, petentul nu a precizat în concret facturile şi chitanţele pe care nu şi le însuşeşte, nu a făcut nicio precizare în legătură cu piesele auto menţionate în aceste facturi şi pe care nu le-ar fi achiziţionat şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a da vreo explicaţie în legătură cu acestea, instanţa apreciază că nu pot fi primite, nefiind susţinute în plan probator, nici susţinerile petentului în sensul că piesele auto achiziţionate de acesta în nume propriu ar avea o valoare inferioară celei menţionate în cuprinsul procesului –verbal de contravenţie contestat.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că probele administrate în cauză relevă veridicitatea situaţiei de fapt ce a fost reţinută în procesul-verbal contestat iar fapta reţinută în sarcina petentului, aşa cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textul legal indicat de agenţii constatatori, atât sub aspect subiectiv cat şi sub aspect obiectiv.
În temeiul art.34 din OG nr.2/200, instanţa constată şi împrejurarea că sancţiunea principală aplicată petentului a fost în mod corect individualizată de agentul constatator raportat la criteriile prevăzute de art. 21 al.3 din OG 2/2001.
Cât priveşte sancţiunea complementară constând în confiscarea sumei de 114868,07 lei, instanţa apreciază că a fost în mod corect aplicată de către agenţii constatatori prin raportare la dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 republicată, potrivit cu care „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă”, dispoziţii cu caracter imperativ şi prin edictarea cărora legiuitorul nu a lăsat la aprecierea agentului constatator şi nici la aprecierea instanţei oportunitatea aplicării acestei sancţiuni complementare.
Susţinerile petentului în sensul că suma a cărei confiscare s-a dispus nu reprezintă o sumă dobândită prin săvârşirea contravenţiei, respectiv profitul obţinut prin activitatea contravenţională, sunt reale însă, în aprecierea instanţei, nu pot conduce la anularea procesului-verbal.
În concret, potrivit art. 5 alin.3 lit. a din OG nr. 2/2001, reprezintă sancţiune complementară confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 12/1990, sunt supuse confiscării nu doar sumele de bani rezultate din săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 1 ci şi bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre contravenţii.
Tot astfel, din analiza procesului-verbal contestat rezultă că suma de 114868,07 lei s-a dispus a fi confiscată cu titlu de contravaloare a bunurilor care au servit la săvârşirea contravenţiei iar nu cu titlu de sumă de bani dobândită de petent prin săvârşirea faptei contravenţionale, iar această sumă de bani, al cărei cuantum a fost stabilit prin raportare la facturile, chitanţele şi situaţia plăţilor şi a încasărilor întocmită de O.A. S.R.L., reprezintă, în aprecierea instanţei, un bun care nu doar că a fost destinat ci care chiar a servit la comiterea faptei contravenţionale descrise în actul de constatare şi sancţionare întocmit de agenţii constatatori.
Faţă de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa apreciază că cererea de anulare a actului sancţionator pentru nelegalitate şi netemeinicie nu este întemeiată, astfel că va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C.C.F. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DGAF nr. 0027078 din 20.01.2015 întocmit de intimata A N A F – D G A F – D R A F 2 Constanţa.
Faţă de dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, instanţa ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
