Art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, Art.131, 133 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
Pentru a întrerupe prescripţia, plata trebuie să fie voluntară, deci să ateste în mod clar voinţa respectivei persoane de a recunoaşte debitul, or plata sumei de 2 lei dintr-un debit de 500 lei, fără a se cunoaşte cu certitudine ce s-a dorit a se plăti, nu îndeplineşte această cerinţă.
De asemenea, pentru ca actele de executare să întrerupă prescripţia, conform art. 133 alin. 1 lit. c din Codul de procedură fiscală, este necesar ca acestea să fie comunicate debitorului cu respectarea dispoziţiilor procedurale incidente.
Decizia nr. 1026/21.10.2015 – Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2014 petentul Consiliul Local Reşiţa- Serviciul Public Direcţia Impozite şi Taxe, în contradictoriu cu intimatul PM a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzilor contravenţionale aplicate acestuia, cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 20/07.10.2015, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită cu privire la amenda în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr. 2705125/01.08.2003, amenda în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr.0736820/15.03.2008 şi amenda în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr.1118429/11.07.2008; a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită cu privire la amenda în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr.2705125/01.08.2003, amenda în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr. 0736820/15.03.2008 şi amenda în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr.1118429/11.07.2008; a admis în parte cererea formulată de petentul Consiliul Local Reşiţa Serviciul Public Direcţia Impozite şi Taxe, în contradictoriu cu intimatul Putureanu Marius; a înlocuit amenda contravenţională în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul–verbal seria JR nr. 726170/21.07.2009, cu sancţiunea obligării intimatului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, pe o durată de 32 ore, pe raza Municipiului Reşiţa.; a înlocuit amenda contravenţională în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul–verbal seria AP nr. 0868527/30.08.2009, cu sancţiunea obligării intimatului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, pe o durată de 32 ore, pe raza Municipiului Reşiţa; a înlocuit amenda contravenţională în cuantum de 100 lei, aplicată prin procesul–verbal seria AP nr. 0868680/17.09.2009, cu sancţiunea obligării intimatului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, pe o durată de 16 ore, pe raza Municipiului Reşiţa; a înlocuit amenda contravenţională în cuantum de 300 lei, aplicată prin procesul–verbal seria AP nr. 0895224/01.11.2009, cu sancţiunea obligării intimatului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, pe o durată de 49 ore, pe raza Municipiului Reşiţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită cu privire la amenda în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria A nr. 2705125/01.08.2003, amenda în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr. 0736820/15.03.2008 şi amenda în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenţie seria AZ nr.1118429/11.07.2008, invocată de Ministerului Public reţinând că pentru aceste debite a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită, conform art. 131 din OG nr. 92/2003.
Instanţa de fond a reţinut că petentul nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripţie a executării silite în condiţiile art. 133 din O.G. nr. 92/2003.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată, instanţa putând acorda un termen pentru achitarea integrală a amenzii.
Intimatul nu a achitat amenzile aplicate, deşi au trecut mai mult de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunilor.
Totodată, prin Procesul–verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 16204/ 11.06.2009 întocmit de către Primăria Municipiului Reşiţa, s-a constatat starea de insolvabilitate a intimatului, în temeiul art. 176 din O.G. nr. 92/2003 (f. 67).
Potrivit art. 9 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 2/2001, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 ore.
În lipsa unui criteriu expres stabilit de O.G. nr. 2/2001, instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea orelor de muncă în folosul comunităţii, cuantumul amenzilor aplicate, vechimea acestora de aproape 5 ani, minimul şi maximul general al amenzii raportat la minimul şi maximul sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
Prin urmare, având în vedere că intimatul nu a achitat amenzile pentru procesele-verbale în cauză, deşi au trecut mai mult de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instanţa de fond a dispus înlocuirea sancţiunilor cu amenda, pentru care nu a intervenit prescripţia executării, cu munca în folosul comunităţii.
În ceea ce priveşte natura muncii care urmează a fi prestată, aceasta va fi cea vizând întreţinerea locurilor de agrement, a parcurilor, a drumurilor, păstrarea curăţeniei şi igienizarea localităţii, după cum rezultă din hotărârea din 242 din 13 iulie 2010 a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.
Împotriva sentinţei civile nr. 20/07.10.2015, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, a formulat apel CONSILIUL LOCAL REŞIŢA –SERVICIUL PUBLIC DIRECŢIA IMPOZITE ŞI TAXE solicitând, admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei civile apelate si rejudecand pe fond admiterea actiunii formulate si constatarea ca nu este prescrisa executarea sanctiunii contraventionale aplicata prin procesul verbal de contraventie seria AZ nr. 2705125/01.08.3003, procesul verbal de contraventie seria AZ nr. 0736820/15.03.2008 si procesul verbal seria AZ nr. 1118429/11.07.2008.
Invedereaza ca instanta de fond a constatat in mod gresit ca prsecrisa executarea sanctiunii amenzii contraventionale intrucat termenul de prescriptie a fost intrerupt atat prin plata voluntara cat si prin somatiile comunicate.
Potrivit art. 131 si 133 lit.b din OG nr.93/2003, privind Codul de procedura fiscala dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data e 1 ianuarie a anului urmator celui care a luat nastere acest drept, acest drept se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale, iar pe data efectuarii unui act voluntar de plata a obligatiei si pe data indeplinirii, in cursul executarii siite, a unui act de executare silita prescriptia se intrerupe.
Invedereaza ca intimatul a achitat suma de 2 lei prin chitanta nr. 28276/10.12.2008, fiind un act voluntar de plata, act care intrerupe cursul termenului de prescriptie , urmand ca de la data de 01.01.2009 sa curga un nou termen de prescriptie , care se va implini la data de 31.12.2014, iar actiunea a fost introdusa la Judecatoria Resita la data de 14.10.2014, fiind inauntrul termenului de prescriptie.
Pentru recuperarea sumei de 200 de lei, aferenta procesului verbal de contravenţie seria AZ nr. 0736820/15.03.2008, au emis somatia nr.38889/06.05.2008, comunicata la data de 01.02.2009, iar pentru recuperarea sumei de 200 lei, aferenta procesului verbal de contravenţie seria AZ nr. 1118429/11.07.2008, a fost emisa somatia nr. 40506/25.08.2008, comunicata la data de 01.09.2009, astfel incepand cu data de 01.01.2010 incepe sa curga un nou termen de prescriptie de 5 ani care se implineste in data de 31.12.2014, termen care la randul lui a fost intrerupt prin Adresa de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti nr.16317/06.06.2010, iar incepand cu data de 01.01.2011 incepe sa curga un nou termen de prescriptie de 5 ani care se implineste in data de 31.12.2015.
In drept a invocat prevederile art.466 C.p.c, OG nr.2/2001; OG nr.93/2003, HG 1050/2004, Decretul nr.167/1958.
Intimatul, PM, nu a depus întâmpinare.
Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art. 476 şi următoarele din Cod procedură civilă, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, Tribunalul a considerat că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 39 alin. 3 din OG 2/2001, executarea sancţiunilor contravenţionale principale se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.
Conform art. 131 alin. 1 din Codul de procedură fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.
De asemenea, conform art. 133 C.pr.fiscală, Termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se întrerupe:
a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;
c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
Apelantul susţine că prescripţia executării amenzii în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria AS nr. 2705125/01.08.2003 s-a întrerupt prin plata sumei de 2 lei prin chitanţa nr. 28276/10.12.2008.
Tribunalul a reţinut că pentru a întrerupe prescripţia, plata trebuie să fie voluntară, deci să ateste în mod clar voinţa respectivei persoane de a recunoaşte debitul, or plata sumei de 2 lei dintr-un debit de 500 lei, fără a se cunoaşte cu certitudine ce s-a dorit a se plăti, nu îndeplineşte această cerinţă.
Prin urmare, apreciază tribunalul că pretinsa achitare de către contravenient a sumei de 2 lei nu a întrerupt prescripţia amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria AS nr. 2705125/01.08.2003.
În atare condiţii, termenul de prescripţie a acestei sancţiuni s-a împlinit la data de 01.01.2009, dată până la care nu a fost efectuat nici un alt act de întrerupere a prescripţiei.
În ceea ce priveşte amenzile de câte 200 lei aplicate prin procesele verbale seria AZ nr. 0736820/15.03.2008 şi seria AZ nr.1118429/11.07.2008, de asemenea corect a reţinut instanţa de fond că a operat prescripţia executării, de vreme ce, înăuntrul termenului de prescripţie ( 01.01.2009-01.01.2014) nu s-au făcut acte de întrerupere a cursului prescripţiei.
Somaţiile pentru aceste două procese verbale au fost comunicate de către reprezentantul organului de executare ( Serviciul public Direcţia Impozite şi Taxe) prin afişare pe uşa principală a locuinţei ( procese verbale filele 24,29 dosar fond), fără a se indica motivul pentru care acestea nu s-au înmânat personal destinatarului.
Este adevărat că, potrivit art. 44 alin. (4) C.pr.fiscală, Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, însă în cazul de faţă aceste dispoziţii nu au fost respectate.
Potrivit art. 92 alin. 1-4 Cod de procedură civilă, aplicabile pentru comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură, conform alin. 5 din enunţatul articol, Înmânarea citaţiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnătura acestuia.
Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal.
Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu (…) agentul va înmâna citaţia, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate.
Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mâna lor; dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Certitudinea primirii actului este dată fie de înmânarea actului făcută personal contribuabilului ori împuternicitului acestuia, fie prin comunicarea făcută cu respectarea dispoziţiilor procedurale incidente.
Cum în cazul de faţă comunicările nu au respectat dispoziţiile legale incidente, ele nu au întrerupt cursul prescripţiei.
Pe cale de consecinţă, tribunalul a conchis că în mod corect instanţa de fond a constatat prescripţia dreptului de executare silită a amenzilor aplicate prin procesele verbale seria AZ nr. 0736820/15.03.2008 şi seria AZ nr.1118429/11.07.2008.
În ceea ce priveşte adresa de înfiinţare a popririi nr.16317/06.06.2010, tribunalul reţine că nu s-a făcut dovada comunicării acesteia către debitor, pentru a fi considerată drept act întrerupător al prescripţiei.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat.
