Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

UZUCAPIUNE DE LA 10 LA 20 DE ANI. CONDIŢII. NEÎNDEPLINIRE


Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată este necesară îndeplinirea cumulativă, în privinţa posesiei, a condiţiilor prevăzute de art. 1897-1898 C.civ., şi anume ca aceasta să se întemeieze pe un just titlu şi să fie de bună-credinţă.

Secţia civilă, decizia nr. 1490 din 3 septembrie 2003

Prin sentinţa civilă nr. 1706 din 25 noiembrie 2002 a Judecătoriei Gherla, s-a respins acţiunea civilă intentată de reclamanţii D.l. şi D.M., împotriva pârâtului B.G., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au încheiat în anul 1981, cu numiţii T.A. şi soţia T.V., un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, cu privire la imobilul situat în Jucu de Jos nr. 54, compus din casă, grajd, anexe gospodăreşti şi grădină în suprafaţă de 880 mp. Acest înscris nu a putut fi prezentat în instanţă, deoarece a

fost distrus.

Reclamanţii au invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de art. 1890 C.civ. Martorii audiaţi în cauză, au declarat că reclamanţii au folosit imobilul începând din anul 1981, dar că nu îi cunosc pe pârâtul B.G.şi pe numiţii T. în aceste condiţii, nu s-a putut stabili perioada de timp cât posesia a fost exercitată de către autorii reclamanţilor, pentru a putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 423 din 11 aprilie 2003 a Tribunalului Cluj.

împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului în contra sentinţei, care să fie schimbată în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă, aşa cum a fost formulată.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele :

Nu corespunde realităţii că instanţa de apel ar fi asimilat situaţia posesorului de bună-credinţă, cu aceea a posesorului de rea-credinţă, pentru că s-a referit la dispoziţiile art. 1890 C. Civ.

Pentru admiterea acţiunii pe baza uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, reclamanţii trebuiau să dovedească două condiţii, şi anume că posesia lor este de bună-credinţă, ceea ce nu s-a contestat, şi că aceeaşi posesie se întemeiază pe un just titlu sau o justă cauză, aspect nedovedit. Reclamanţii au invocat ca just titlu, antecontractul de vânzare-cumpărare din anul 1981, care nu există în realitate. Dar chiar dacă ar fi existat, antecontractul de vânzare-cumpărare, nu poate fi calificat ca fiind „just titlu”.

De aceea, văzând că nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani, instanţa de apel a verificat dacă nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii de 30 ani. Nici aceste condiţii nu sunt îndeplinite în speţă.

Pe de altă parte, prin Legea nr. 58/1974 şi Legea nr. 59/1974, terenurile situate în intravilan şi în extravilan au fost scoase din circuitul civil. Aceste legi au întrerupt prescripţia achizitivă în perioada în care au fost în vigoare (1974 – 1989). Prin urmare, nu se poate vorbi de o posesie utilă a reclamanţilor, de 20 de ani, când ei ar fi putut să înceapă uzucapiunea doar în anul 1989. De asemenea, nu sunt aplicabile în speţă nici dispoziţiile legale referitoare la joncţiunea posesiilor.

Probele administrate în cauză, au fost corect evaluate şi analizate de instanţele de fond. Prezumţiile invocate de reclamanţi nu constituie probe utile, concludente şi pertinente, faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă.

Reclamanţii, care recunosc că nu mai locuiesc în imobilul în litigiu de cca. 3 ani, nu şi-au dovedit susţinerea potrivit căreia persoanele care îl folosesc în prezent sunt doar simpli detentori precari.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat. (Judecător Traian Dârjan)