CONTESTAŢIE LA EXECUTARE SILITĂ Societăţi comerciale


În motivarea cererii, a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 1675 din 26.11.2001 pronunţată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă şi irevocabilă şi investită cu formulă executorie, a fost obligată să plătească creditoarei suma de 7.254.080 lei, reprezentând contravaloare energie termică şi penalităţi de întârziere.

Faţă de data la care s-a născut dreptul creditoarei de a cere executarea silită a sentinţei mai sus menţionate rămase definitivă prin neapelare şi până la formularea cererii de silită a trecut o perioadă de timp mai mare de trei ani.

Instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea dosarelor de executare civilă.

S-a constatat că dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut în luna decembrie 2001, dată la care a început să curgă şi termenul de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 405 c.pr.civ.

Faţă de data de 10 august 2005, la care creditoarea a formulat cerere pentru executarea silită la Biroul executorului judecătoresc, instanţa a constatat că termenul de trei ani prevăzut de art. 405 alin. 1 c.pr.civ. a fost depăşit, iar dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris.

Pentru aceste considerente, s-a admis contestaţia, s-a constatat prescripţia dreptului de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 1675 din 26.11.2001 a Tribunalului Teleorman şi s-au anulat formele de executare.

Prin decizia civilă nr. 453 R din 12 mai 2006, Tribunalul Teleorman a respins recursul declarat de creditoare, constatând, atât din dosarele de executare, cât şi din actele depuse de către intimată în recurs, că prescripţia nu a fost întreruptă prin cererea de executare formulată la 26 aprilie 2004 şi 28 aprilie 2004, deoarece aceste cereri s-au perimat, iar conform art. 405 alin.3 c.pr.civ., în această situaţie prescripţia nu este întreruptă, aşa cum a susţinut intimata prin motivele de recurs.