Citeste şi


Contrastalii. Acţiune în regres. Inaplicabilitatea Decretului-lege nr. 50/1990.


Plata efectuată la extern îl legitimează pe navlositor să pretindă prestatorilor de servicii în port, pe calea acţiunii în regres, daune echivalente sumei plătite armatorului, cu titlu de contrastalii.

Acestui litigiu nu îi sunt aplicabile prevederile Decretului-lege nr.50/ 1990.

CSecţia comercială, decizia nr.61/6.03.1991)

l.C.E.M.B. a solicitat prin acţiune obligarea pârâtelor I.C.E.N.B., I.E.P.-P.M.C., I.E.P.-M.T. C., D.C.F. C. şi BAD nr. 2 G. la plata sumei de 245.751 lei, contrastalii înregistrate la nava „Jiao Zhou Hai”, care a operat în Portul

Constanţa, între 9.12.1985 şi 14.01.1986, cu o depăşire a timpului de stalii acordat de 6 zile, 8 ore şi 42 minute.

Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.1342 din 20.06.1990 a admis în parte acţiune, obligând-o pe pârâta B.A.D. G. la plata sumei de 84.660 lei, contrastalii şi 1.270 lei .cheltuieli de judecată; pe pârâta I.E.P.-PM C. la plata sumei de 7.683 lei, contrastalii şi 95 lei, cheltuieli de judecată, iar pe pârâta D.C.F. P.C. la plata sumei de 148.233 lei, contrastalii şi 2.233 lei, cheltuieli de judecată.

Faţă de pârâtele I.C.E. N.B. şi l.E.P. M.T. C., acţiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pentru staţionarea navei în radă, în vederea uşurării, datorită tonajului mare, care nu permitea introducerea în dana operativă, în procentul aplicat de expertiză, suma de 80.994 lei, rezultată din calcul, se localizează la marfă, respectiv în patrimoniul B.A.D. G., cu precizarea că această cauză are caracter obiectiv.

Tot mărfii i-a fost atribuit şi procentul stabilit pentru nerespectarea principiului Fifo (3.666 lei).

Pentru nerealizarea normei portuare a fost angajată răspunderea prestatorului de servicii I.E.P.-P.M., iar pentru lipsa de vagoane – faţă de programul aprobat în comandament, în conformitate cu Decretul nr.309/ 1978 a fost angajată răspunderea D.C.F. P.C.

Faţă de celelalte pârâte, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele B.A.D. nr.2 G. şi D.C.F. P.C.

Criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, ambele recurente au susţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Decretul-lege nr. 50/1990, prima instanţă trebuia să înceteze litigiul, dat fiind caracterul de penalitate al contrastaliilor.

A doua critică formulată de B.A.D. G. se referă la reţinerea de către prima instanţă a unor cauze obiective, respectiv formarea şirului de aşteptare a navelor şi nerespectarea principiului Fifo, pentru care nu se aplică prevederile Decretului nr. 309/1978.

în sensul acestei din urmă critici, recurenta B.A.D. G. a solicitat exonerarea de răspundere şi, în subsidiar, o repartizare echitabilă a daunelor din contrastalii pe toţi participanţii la producerea întârzierii.

Recursurile sunt nefondate, pentru motivele care se vor arăta.

în adevăr, prin Decretul-lege nr. 50/1990 s-a dispus încetarea litigiilor aflate în curs de judecată, care au ca obiect plata de penalităţi.

Din considerentele sentinţei nu rezultă că a fost analizată solicitarea de a se înceta litigiul, însă, de vreme ce s-a păşit la soluţionarea în fond, rezultă că s-a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile aceste prevederi.

Critica privind distincţia pe care prima instanţă ar fi făcut-o între navele româneşti şi cele străine, distincţie care a dus la neaplicarea prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 50/1990, nu poate fi primită, întrucât acţiunea are caracter de regres, iar plata efectuată la extern îl legitimează pe navlositor să pretindă prestatorilor de servicii, în portul Constanţa, daune echivalente cu suma plătită cu titlu de contrastalii, armatorului.

Cât priveşte cauzele staţionării şi modul de repartizare a contrastaliilor, critici pe care le-au formulat ambele recurente, este de reţinut că în cauză a fost administrată proba cu expertiză, că actele întocmite în constatarea contrastaliilor şi referatul justificativ au fost analizate în ansamblul lor şi că, faţă de analiza efectuată de expertiză, nu se impune o altă repartizare a sumelor calculate cu titlu de daune din contrastalii.

în consecinţă, sentinţa pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică, se va menţine.

Conform art.312 pct.l Cod proc. civilă, recursurile se vor respinge.

Notă: Cu privire la Decretul-lege nr. 50/1990, a se vedea nota de la speţa

nr. 137.