Hotărâre AGA SRL de dizolvarea voluntară a societăţii , fără lichidare. Opoziţie formulată de creditori. Cerere de Intervenţie.


 

 

 

Hotărârea de dizolvare voluntară a SRL fără lichidare contravine prevederilor art. 233 din legea societăţilor, nr. 31/1990 , conform căruia „ Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.”

Sentinţa nr. 151/CC/09.05.2013 pronunţată în Dosar 1242/1259/2012

Prin cererea de opoziţie, reclamanta-creditoare a solicitat ca instanţa să desfiinţeze Hotărârea nr. 1 din data de 04.07.2012 a asociatului unic al pârâtei-debitoare, prin care acesta a hotărât dizolvarea voluntară a societăţii , fără lichidare.

Reclamanta a susţinut că potrivit prevederilor art.142 alin.5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, iar dispoziţiile art.237 ind.1 din au în vedere tocmai atragerea răspunderii organelor de conducere şi obligarea acestora la acoperirea obligaţiilor neachitate, mai ales a obligaţiilor bugetare.

Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare şi nici acte în apărare.

La data de 18.10.2012, Municipiul C , prin primar, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi a solicitat obligarea S.C. B S.R.L., la repararea prejudiciului cauzat bugetului local , în sumă de 26.814 lei . Prin cererea de intervenţie , cu caracter de opoziţie, intervenientul Municipiul C, prin Primar, arată că suma solicitată provine din neplata sumelor reprezentând creanţe certe, lichide şi exigibile datorate bugetului local, care rezultă din titluri executorii .

Cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă în principiu , apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile generale de exercitare a acestei cereri;

Sub aspectul temeiniciei cererilor, instanţa a constatat următoarele:

În fapt, prin Hotărârea nr. 1 din data de 04.07.2012 a asociatului unic al pârâtei-debitoare, s-a decis „transmiterea universală a patrimoniului societăţii către unicul asociat, fără lichidare.”

Împotriva acestei hotărâri a formulat opoziţie creditoarea-reclamantă Direcţia Generală a Finanţelor Publice A, dar şi intervenientul Municipiul C, prin Primar, faţă de care datorează societatea are datorii reprezentând debite la bugetul general, respectiv bugetul local al municipiului Câmpulung.

În drept, posibilitatea dizolvării prin hotărârea AGA este reglementată de art.227 alin.1 lit.d) din Legea 31/1990 R, potrivit acestuia societatea se dizolvă şi prin hotărârea adunării generale, asociaţii având dreptul să decidă şi începerea procesului de dispariţie al societăţii comerciale, aşa cum au avut posibilitatea să decidă şi constituirea ei, precum şi modificările pe care le suferă în timpul existenţei sale.

În cazul dizolvării voluntare, care reprezintă tot un caz de modificare a actului constitutiv, asociaţii sunt liberi să decidă motivele pentru care hotărăsc să înceteze activitatea societăţii, iar textul de lege menţionat nu condiţionează adoptarea hotărârii lor de dizolvare voluntară de inexistenţa datoriilor societăţii către creditori.

În speţă , Hotărârea asociatului unic prin care s-a dispus dizolvarea fără lichidare contravine prevederilor art. 233 din legea societăţilor, nr. 31/1990 , conform căruia „ Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.”

Pe de altă parte, conform art. 235 din aceeaşi lege, în societăţile cu răspundere limitată, asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.

În acest caz, acoperirea integrală a debitelor către creditorii societăţii trebuie dovedită la momentul adoptării hotărârii, pa baza situaţiilor financiare şi a documentelor fiscale .

Hotârârea adoptată are ca efect transmiterea întregului patrimoniu al debitorului S.C. B S.R.L – bunuri mobile şi imobile, astfel cum sunt menţionate în Registrul OCPI şi actele contabile– către asociat, fapt ce contravine dispoziţiilor imperative care împiedică plata sumelor către asociaţi înaintea achitării creditorilor societăţii.

În speţă însă, hotărârea asociatului unic a eludat prevederile imperative vizând faza lichidării, ulterioară dizolvării voluntare, deşi, s-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că există datorii certe, lichide şi exigibile, la bugetul gereral al statului cât şi la bugetul local Câmpulung.

Având în vedere cele mai sus arătate şi temeiurile de drept invocate, instanţa a admis cererile şi a obligat societatea S.C. B S.R.L. , în solidar cu reprezentantul acesteia la repararea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat , şi bugetului local