Dat fiind caracterul executoriu al deciziilor emise, precum şi măsurile asigurătorii luate, se poate accepta ideea că o executare
silită este iminentă, situatie în care una dintre măsurile ce urmează a fi luate este poprirea conturilor curente ale reclamantei, ceea ce presupune că orice sume rulate prin aceste conturi ar fi afectate, cu prioritate, plăţii datoriilor vamale reţinute prin actele administrative obiect al cauzei, iar cheltuielile aferente activitătii eco-
7 j
nomice curente (materie primă, materiale consumabile, utilităţi, cheltuieli de personal, rambursarea creditelor contractate de la băncile comerciale etc.) nu mai pot fi onorate, paguba iminentă fiind evidentă, ceea ce este de natură să perturbe în mod grav activitatea economică a reclamantei.
Perturbarea previzibilă gravă a activităţii economice a firmei, care ar conduce indubitabil la insolvenţa acesteia, este evidentă; lucrările de analiză socio-economică asupra activităţii reclamantei administrate în rejudecare, deşi au caracterul unor expertize extrajudiciare, sunt de natură a releva situaţia economico-finan-ciară dificilă a reclamantei datorită imposibilităţii asigurării fondurilor financiare necesare derulării activitătii curente în cazul exe-cutării silite a deciziilor atacate.
Dacă la finalizarea procesului reclamanta ar avea câştig de cauză, efectele executării silite nu ar putea fi atenuate printr-o eventuală întoarcere a executării, chiar dacă instituţia pârâtă ar returna sumele retinute, inclusiv cu dobânzile aferente.
t 7
C.A. Braşov, secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 81/R/02.02.2010
Prin încheierea din data de 30.11.2009, Tribunalul Covasna, Secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamanta U.U.D.G., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale B. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice C. şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3313/30.05.2009, până la soluţionarea în fond a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a avut în vedere următoarele: prin cererea înregistrată în dosarul nr. (…), reclamanta (…) U.U.D. (…) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B., Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale C. şi Direcţia Generală a Finanţelor
Publice C., suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3313/30.05.2009; prin sentinţa civilă nr. 549 din 4 iunie 2009, Tribunalul Covasna a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal, până la soluţionarea în fond a acţiunii în contencios administrativ-fiscal având ca obiect anularea actului administrativ; accastă hotărâre a fost casată de cătrc Curtea de Apel Braşov, prin dccizia nr. 574/R/02.09.2009, în urma admiterii recursului declarat dc pârâta D.G.F.P. C., cauza fiind trimisă spre rejudccarc; în rejudccarc s-au încuviinţat şi administrat probe noi, în concordanţă cu motivele reţinute de instanţa de control judiciar la desfiinţarea sentinţei menţionate, respectiv lucrări vizând analiza socio-economică a (…) U.U.D. (…) întocmită de expertul B. Business
B. din T., analiza echilibrului financiar al (…) U. (…), contractul de crcdit nr. C(…) din 23.04.2008 încheiat cu P.B. şi actele adiţionale la acesta, situaţia privind personalul angajat şi cheltuielile cu salariile;
Prima instanţă a apreciat că cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal este justificată întrucât: în perioada
12.08.2008 – 23.09.2008 s-a efectuat de către Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale C. un control ulterior asupra unor operaţiuni înregistrate în regim suspensiv pentru societatea reclamantă; în urma controlului, cu ocazia reverificării declaraţiei vamale de import temporar în regim suspensiv de perfecţionare activă nr. 17708/ 13.10.2006, s-a reţinut că termenul de încheiere acordat reclamantei, prevăzut în autorizaţia de perfecţionare activă emis de E.B. nr. 828/2005, nu a fost respectat; cu ocazia respectivă s-a întocmit procesul-verbal de control nr. 3312/30.05.2008, iar, în baza lui, s-a emis dccizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite dc controlul vamal nr. 3313/30.05.2008, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligaţii de plată reprezentând drepturi vamale constând în comision, TVA cu majorări şi penalităţi aferente, în sumă totală de 199.689 lei; conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”; suspendarea exccutării unui act administrativ constituie o situaţie de excepţie, carc poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente; referitor la cazul bine justificat, prima instanţă a considerat că, pentru dovedirea aces
tuia, nu trebuie prezentate dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerinţă şi interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei; în condiţiile în care nu se pot atinge chestiuni de fond în această etapă procesuală, împrejurările de natură a crea dubii asupra legalităţii actelor administrative fiscale atacate rezultă cel puţin din susţinerile reclamantei în sensul că din actele administrative întocmite nu rezultă în mod expres şi cu claritate modul în carc organele de control au ajuns la sumele cc îi sunt imputate socictăţii, simpla contestare a actelor administrative, cât şi aspectele invocate în apărare de către reclamantă referitoare la refuzul organului de control dc a lua în considerare deconturile prezentate în justificarea operaţiunilor de import-export şi de producţie în sistem lohn (refuz nemotivat în drept dc către organul de control vamal) reprezintă aspecte care pot fi verificate numai cu prilejul întocmirii expertizei contabile admise în cauză şi clarificate odată cu soluţionarea fondului, însă sunt de natură a induce instanţei, în mod firesc, serioase îndoieli în ce priveşte legalitatea actelor atacate; sub aspectul prejudiciului iminent, s-a avut în vedere faptul că în cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor societăţii reclamante conform procesului-verbal de sechestru pentru bunurile imobile din 14.10.2008, emiţându-se totodată şi somaţii de plată; indisponibilizarea unor bunuri şi imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării caracterului de dispoziţie, constituie prin ea însăşi o pagubă, sub acest aspect fiind vizată împrejurarea legată de imposibilitatea garantării unor eventuale credite; dat fiind caracterul executoriu al deciziilor emise, precum şi măsurile asigurătorii luate, prima instanţă a apreciat că se poate accepta ideea că o silită este iminentă, situaţie în care una dintre măsurile ce urmează a fi luate este poprirea conturilor curente ale reclamantei, ceea cc presupune că oricc sume rulate prin aceste conturi ar fi afectate, cu prioritate, plăţii datoriilor vamale reţinute prin actele administrative obiect al cauzei, iar cheltuielile aferente activităţii economice curente (materie primă, materiale consumabile, utilităţi, cheltuieli de personal, rambursarea crcditelor contractate de la băncile comerciale etc.) nu mai pot fi onorate, paguba iminentă fiind evidentă, ceea ce este de natură să perturbe în mod grav activitatea economică a reclamantei; perturbarea previzibilă gravă a activităţii economice a firmei, care ar conduce indubitabil la insolvenţa acesteia, este evidentă; lucrările dc analiză socio-economică asupra activităţii reclamantei administrate în rejudecarc, deşi au caracterul unor expertize extrajudiciare, sunt de natură a releva situaţia economico-financiară dificilă a reclamantei datorită imposibilităţii asigurării fondurilor financiare necesare derulării activităţii curente în cazul executării silite
a deciziilor atacate; în aceeaşi perioadă, reclamanta U. a făcut obiectul şi al altor controale vamale în urma cărora s-au emis şi alte decizii de regularizare, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligaţii suplimentare însumând 875.737 lei; reclamanta a contestat şi aceste acte administrative, solicitând suspendarea executării lor, ceea ce face obiectul dosarelor nr. (…), nr. (…) şi nr. (…) aflate pe rolul Tribunalului Covasna, iar în situaţia în care s-ar executa silit sumele cumulate stabilite prin toate deciziile de regularizare obiect al cclor 4 cauze, respectiv 1.075.426 lei, coroborat cu starea economico-socială la nivel naţional deosebit de critică generată de criza economică mondială, se poate trage concluzia că reclamanta ar fi lipsită de mijloacele financiare care să asigure continuarea activităţii, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la incapacitate de plată, cu toate consecinţele economice, sociale şi fiscale ce decurg din aceasta; dacă la finalizarea procesului, reclamanta ar avea câştig de cauză, efectele executării silite nu ar putea fi atenuate printr-o eventuală întoarcere a executării, chiar dacă instituţia pârâtă ar returna sumele reţinute inclusiv cu dobânzile aferente; caracterul vremelnic al suspendării executării; Recomandarea R(89)8 din 13 septembrie 1989 adoptată de Consiliul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, recomandare prin care se arată că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanţe, un prejudiciu ireparabil, care, din motive de echitate, trebuie evitat în măsura posibilului.
împotriva acestei încheieri au formulat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice C.
Analizând actcle şi lucrărilc dosarului, încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., curtea constată următoarele :
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice C., în prezenta cauză ce are drept obiect cererea de suspendare a executării unui act administrativ fiscal emis de A.N.A.F.-B.-E. B-E. C., excepţia invocată de pârâta D.G.F.P. C. este întemeiată, întrucât, chiar dacă aceasta a fost citată cu ocazia soluţionării acţiunii în anularea actului menţionat, precum şi a deciziei
D.G.F.P. C. dată cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva acestui act administrativ fiscal, în raportul dedus judecăţii, creanţele fiscale au fost stabilite de autoritatea vamală care are şi atribuţii în executarea acestora.
D.G.F.P. nu a fost citată în cauză în calitate de reprezentant al statului prin M.F.P., prin A.N.A.F., ci în calitate de organ ce a soluţionat contestaţia împotriva actului relativ la executarea căruia se solicită suspendarea, astfel că legitimitatea procesuală a acestei pârâte nu este justificată, ncavând vreun rol în executarea dcciziei de regularizare emisă de A.N.A.F.-B.-E. B-E. C.
Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul formulat de pârâta D.G.F.P. C. a fost admis, urmând ca încheierea atacată să fie modificată în parte, în sensul admiterii excepţiei invocate şi respingerii cererii de suspendare formulată în contradictoriu cu această parte.
Referitor la soluţionarea pc fond a cererii dc suspendare.
Raportat la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se constată că actul a cărei suspendare a executării se solicită este unul administrat iv-fiscal, că în cauză s-a urmat procedura prealabilă, existând şi o soluţionare a contestaţiei formulate în condiţiile impuse de Codul de procedură fiscală, instanţa a fost sesizată cu o acţiune în anularea aceluiaşi act, astfel că singurele condiţii ce necesită a fi analizate dată fiind promovarea căii de atac a recursului, sunt cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a mai depus cu ocazia rejudecării o serie de înscrisuri în dovedirea condiţiilor mai sus menţionate, dintre acestea, „analiza socio-economică asupra (…) U. (…)” fiind contestată de D.G.F.P. C. sub aspectul administrării ca probă în dosar.
Sub aspectul împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept invocate de reclamantă şi reţinute de prima instanţă, se constată că atât cele privind condiţiile de formă ale actului contestat, cât şi cele privind modalitatea de stabilire în concret a datoriilor vamale sunt susceptibile de a crea o îndoială asupra legalităţii actului administrativ fiscal, în mod corcct instanţa de fond apreciind că pentru clarificarea acestora este necesară cercetarea fondului acţiunii în anulare.
Susţinerea recurentei B.B., în sensul respectării normelor de procedură privind inspecţia fiscală la emiterea actului fiscal contestat, nu contravine celor reţinute de prima instanţă, întrucât accasta reprezintă o apărare dc fond în contra căreia se pot aduce argumente de aceeaşi natură, însă nu în contextul procesual actual, în carc se poate cerceta doar aparenţa de legalitate a actului. Ca urmare, prima instanţă a constatat în mod corcct că, în cauză, modul în care a fost emisă decizia de regularizare, atât sub aspectul condiţiilor de formă, cât şi de fond, este susceptibil de nerespectarea dispoziţiilor legale în materie,
fiind necesară supunerea acestuia controlului judecătoresc pe calea acţiunii în anulare.
Dincolo de aspectele consemnate prin „Analiza socio-economica’, celelalte înscrisuri depuse reflectă situaţia activităţii reclamantei din perspectiva angajaţilor, situaţie financiară determinată şi de angajarea unor credite şi oferă o oglindă a derulării cheltuielilor pc anul 2009.
Raportat la aceste elemente reflectate de înscrisurile depuse de reclamantă, executarca silită a sumelor stabilite cu titlu de crcanţă prin dccizia dc regularizare contestată conducc la un prejudiciu iminent previzibil imposibil de remediat în cazul confirmării pe calea unei hotărâri judecătoreşti a aparenţelor de nelegalitate a actului atacat.
Ca urmare, toate condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite în prezenta cauză, apărările formulate pe calea recursului de către cele două pârâte nefiind în măsură să contrazică aspectele stabilite în mod corcct, pe baza actelor dosarului, de către prima instanţă.
Se impune a se mai preciza că reclamanta a justificat pe deplin un interes în formularea acestei cereri, dat fiind că este chiar debitorul creanţelor stabilite şi contestate pe această cale.
Pentru toate aceste considerente, curtea, faţă de dispoziţiile art 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul formulat de recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B.
