Citeste şi


T.V.A. Deductibilitate. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească documentele justificative


C. fisc., art. 155 alin. (8)

TVA nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea taxei.

Facturile care nu prevăd toate informaţiile prevăzute de art. 155 alin. (8) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal şi a căror plajă de numere nu a fost alocată furnizorului, nu pot constitui documente justificative în vederea deducerii taxei pe valoare adăugată, indiferent dacă aceste facturi au fost înregistrate în contabilitate.

Decizia nr. 113/R din 2 mai 2006 – B.M.G.

Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A. cu sediul în Braşov, str. N.T., nr. 2 în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Braşov şi D.C.F. Braşov şi a anulat în parte decizia nr. 91/20 mai 2005, emisă de pârâta D.G.F.P. Braşov şi decizia de impunere nr. 1916/2/24 martie 2005, cu privire la suma de 137.494.538 lei. Au fost obligate pârâtele în solidar la rambursarea către reclamantă a sumei de 137.494.538 lei, reprezentând T.V.A. deductibil.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a contractat, în calitate de beneficiar, executarea unor lucrări de hidroizolaţii cu executantele S.C. O. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L., ambele firme executante având aceeaşi conducere, respectiv administrator, în persoana numitului S.S.

Pârâtele, respectiv organele de control fiscal nu au contestat realitatea lucrărilor executate şi respectiv consemnate în facturile emise de executanţi şi nici modul de calcul al T.V.A., motiv pentru care instanţa a reţinut că reclamanta în calitate de beneficiară a achitat valoarea lucrărilor şi a T.V.A. conform contractelor şi a facturilor corect întocmite, sub aspectul conţinutului acestora (lucrările executate, preţul acestora şi T.V.A.).

Ca urmare, s-a reţinut că T.V.A. aferentă acestor lucrări, respectiv facturi a fost colectată şi vărsată integral la bugetul de stat de societăţile executante, iar beneficiara-reclamantă are drept de deducere a T.V.A. aferentă facturilor emise de cele două societăţi executante.

Faptul că facturile emise de executanta S.C. O. S.R.L. nu menţionează codul fiscal, contul bancar şi sediul complet al cumpărătorului (reclamantei) nu are relevanţă, atâta vreme cât se menţionează denumirea reclamantei în mod corect, faptul că sediul acesteia este în Braşov, precum şi numărul de înregistrare la O.R.C.

Reclamantei nu îi poate fi imputabil faptul că administratorul (aceeaşi persoană) a emis facturile pe acelaşi facturier pentru ambele societăţi executante a lucrărilor, atâta vreme cât lucrările au fost efectuate, iar facturile au fost emise pe formulare tipizate legale, conform prevederilor art. 6 din H.G. nr. 831/1997.

împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâta

D.G.F.P. Braşov, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că prevederile art. 6 din H.G. nr. 831/1997 nu sunt aplicabile în speţă, organul de control constatând că facturile fiscale reprezentând prestări servicii conform contractului nr. 9538/16 noiembrie 2004 emise de S.C. O. S.R.L. au aceeaşi serie ca facturile emise de S.C. S. S.R.L.

De asemenea, în mod greşit prima instanţă a reţinut că facturile emise de S.C. O. S.R.L. au caracterul de documente justificative, deoarece nu conţin informaţii cu privire la codul fiscal al cumpărătorului, sediul, contul, banca şi s-au dovedit că nu aparţin societăţii emitente.

La dosar a depus întâmpinare intimata S.C. C. S.A. Braşov, care a solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat.

Astfel, pentru suma de 137.494.538 lei, aferentă facturilor fiscale seria P.H. ACC nr. 3397188, 3397190, 3397192, 3397193, 3397195, în mod greşit s-a reţinut că reclamanta beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată, întrucât seria de numerotare a acestor facturi a fost alocată pentru S.C. S. S.R.L. şi nu pentru emitentul acestora, respectiv S.C. O. S.R.L., prestatorul de servicii al reclamantei. De asemenea, facturile în cauză nu conţin informaţiile cu privire la codul fiscal al cumpărătorului, sediul şi contul bancar. în aceste condiţii, indiferent că facturile în cauză au fost înregistrate în contabilitatea reclamantei, acestea nu pot constitui documente justificative în vederea deducerii T.V.A., întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din H.G. nr. 831/1997, în sensul că facturile în cauză nu provin de la emitentul lor, ci dintr-o altă sursă, respectiv de la o altă societate comercială căreia i-au fost alocate seria şi numărul.

Au fost încălcate dispoziţiile art. 155 alin. (8) din Legea nr. 571/2003, care prevăd informaţiile pe care trebuie să le cuprindă factura fiscală, în speţă constatându-se că la cinci dintre facturi nu erau menţionate informaţiile cu privire la codul fiscal, sediul şi contul bancar al cumpărătorului.

Aceste menţiuni erau obligatorii, deoarece dispoziţiile art. 145 alin. (8) din Legea nr. 571/2003, privind codul fiscal prevăd că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere cu unul dintre documentele justificative, printre care şi factura fiscală care cuprinde informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (8) din aceeaşi lege.

Facturile în cauză nu pot constitui documente justificative în accepţiunea prevederilor O.M.F. nr. 425/1998, atâta timp cât seria şi numărul acestora nu au fost alocate societăţii emitente, ci unei alte şi nu cuprind toate informaţiile prevăzute de lege. Ca atare, facturile în cauză nu pot constitui documente justificative, indiferent dacă acestea au fost înregistrate în contabilitate. Conform art. 21 alin. (4), lit. f) din Legea nr. 571/2003 nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în care nu au la bază un documente justificativ, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.

Faţă de aceste considerente, Curtea a admis recursul pârâtei, a modificat sentinţa atacată şi a respins acţiunea reclamantei.